2 mai 2021 1:40

Când sunt contabilizate cheltuielile și veniturile în contabilitatea de angajamente?

În baza contabilității de acumulare, veniturile și cheltuielile sunt înregistrate imediat ce au loc tranzacțiile. Acest proces este contrar bazei de numerar a contabilității, unde tranzacțiile sunt raportate numai atunci când numerarul se schimbă efectiv. În general vorbind, metoda contabilității de angajamente este considerată a fi abordarea superioară pentru întreprinderile care caută metrici mai precise de rentabilitate în situațiile lor de profit și pierdere. Din acest motiv, majoritatea companiilor utilizează contabilitatea de angajamente ca practică contabilă implicită, chiar dacă este probabil mai complicată și mai subiectivă decât contabilitatea în numerar.

Chei de luat masa

  • Întreprinderile folosesc metoda contabilității de angajamente pentru a înregistra veniturile și cheltuielile în momentul în care au loc tranzacțiile, chiar dacă banii își schimbă mâinile la o dată ulterioară.
  • Contabilitatea de acumulare este diferită de contabilitatea de numerar, unde întreprinderile înregistrează tranzacțiile numai după efectuarea și compensarea plăților.
  • Metoda contabilității de angajamente este favorizată de întreprinderile care caută măsuri mai exacte ale profiturilor și cheltuielilor lor.

Înțelegerea contabilității de acumulare

Majoritatea companiilor oferă conturi de plătit cu întârziere și programe de creanțe cu întârziere, permițând clienților fideli să se bucure de bunuri și servicii acum și să plătească mai târziu. Această flexibilitate ajută la stimularea fluxurilor de venituri în curs care au un impact pozitiv pe linia de jos a unei companii pe termen lung, chiar dacă nu se primesc imediat numerar. De exemplu, un magazin de mobilă care utilizează metoda contabilității de acumulare poate vinde o canapea unui client pe credit și poate înregistra imediat vânzarea pe cărțile sale, cu mult înainte ca clientul să plătească în cele din urmă factura pentru achiziție.

Contabilitatea de acumulare și principiul de potrivire

Unul dintre conceptele cele mai vitale ale metodei contabilității de angajamente este principiul de potrivire, care afirmă că orice venituri generate trebuie asociate cu orice cheltuieli aferente, în aceeași perioadă de raportare în care au fost obținute profiturile, într-un efort de a elimina confuzia. Acest principiu, așa cum este dictat de principiile contabile general acceptate (GAAP), se aplică atât vânzării de bunuri, cât și prestării de servicii. Fără principiul potrivirii, situațiile financiare ar dezvălui puține informații utile, deoarece cititorii nu ar obține o evaluare holistică a activelor și pasivelor.

Principiul de potrivire se referă la comisioanele angajaților, bonusurile personalului și orice alte plăți care pot fi efectuate într-o perioadă de timp diferită de cea în care a avut loc o vânzare. Luați în considerare un magazin de bijuterii, în care, în februarie, un funcționar vinde un client cu un diamant de 20.000 de dolari fără gât unui client. Să presupunem că funcționarul are dreptul să încaseze un comision de 10% la vânzare, pe care clientul îl plătește în cele din urmă în aprilie. Conform regulilor contabile de acumulare, buticul trebuie să înregistreze comisionul de 2.000 USD plătit către grefier, în rapoartele sale de cheltuieli din februarie, chiar dacă grefierul nu va încasa banii până la două luni mai târziu.

Dezavantaje ale metodei contabile de acumulare

În timp ce metoda de acumulare prezintă o imagine mai precisă a profilului financiar al unei companii, acest proces poate face dificilă pentru întreprinderi să urmărească cu precizie cât de mulți bani au la îndemână. Nerespectarea cu atenție a fluxurilor de numerar în mod autonom de la practicile lor de contabilitate de angajamente poate determina afacerile aflate în poziții financiare extinse.