Evaluarea fondurilor de obligațiuni pentru performanță și riscuri

Când vine vorba de fonduri de obligațiuni, cunoașterea informațiilor cele mai importante poate fi confuză, indiferent dacă vă uitați la un serviciu de cercetare precum Morningstar sau site-ul web sau prospectul unei companii de fonduri mutuale.

De exemplu, vom folosi acești factori pentru a compara două dintre cele mai mari fonduri de obligațiuni din industrie: PIMCO Total Return Fund (PTTRX) și Vanguard Total Bond Market Index Fund (VBTLX). Primul reprezintă extremul managementului activ, în timp ce acesta din urmă reprezintă extremul managementului pasiv. Barclays Capital Aggregate Bond Index (Agg) este indicatorul de referință pentru ambele fonduri.

Chei de luat masa

• Fondurile mutuale de obligațiuni sunt o modalitate excelentă de a deține un portofoliu diversificat de titluri cu venit fix, care pot oferi un flux constant de venituri din dobânzi cu un risc relativ mai mic decât acțiunile în general.
• Deși sunt mai conservatoare, fondurile de obligațiuni trebuie încă evaluate în termeni de risc și randament, cu mai mulți factori de risc unici care se aplică investițiilor în obligațiuni.
• Ratele dobânzii, evenimentele de credit, riscul geopolitic și emisiile de lichiditate sunt toate de interes pentru investitorii fondurilor de obligațiuni.
• Investitorii ar trebui, de asemenea, să fie conștienți de comisioanele și potențialele evenimente impozabile generate de deținerea unui portofoliu de obligațiuni gestionat activ.

Înțelegerea riscurilor unui fond de obligațiuni

Înțelegerea riscului unui fond de obligațiuni  ar trebui, desigur, să fie o prioritate ridicată în analiza dvs. Există multe tipuri de riscuri asociate obligațiunilor. Iată, de exemplu, câteva dintre riscurile pe care prospectul pentru listele PTTRX: rata dobânzii, creditul, piața, lichiditatea, riscul de investiții străine (sau de țară), riscul valutar, efectul de levier și riscul de management. Dar, înainte de a concluziona că obligațiunile nu mai sunt o investiție sigură, nu uitați că majoritatea fondurilor naționale de obligațiuni de calitate investițională sunt suficient de diversificate în raport cu aceste tipuri de riscuri, riscul ratei dobânzii fiind principala excepție.

Riscuri ale ratei dobânzii

Randamentele fondurilor de obligațiuni depind în mare măsură de modificările ratei dobânzii generale; adică, atunci când ratele dobânzii cresc, valoarea obligațiunilor scade, ceea ce la rândul său afectează rentabilitatea fondurilor de obligațiuni. Pentru a înțelege riscul ratei dobânzii, trebuie să înțelegeți durata.

Durata, în termeni simpli, este o măsură a sensibilității unui fond de obligațiuni la modificările ratei dobânzii. Cu cât este mai mare durata, cu atât este mai sensibil fondul. De exemplu, o durată de 4,0 înseamnă o creștere a ratei dobânzii de 1% cauzează o scădere de aproximativ 4% a fondului. Durata este considerabil mai complexă decât această explicație, dar atunci când se compară riscurile ratei dobânzii unui fond cu altul, durata oferă un bun punct de plecare. 

Ca alternativă la durată, maturitatea medie ponderată (WAM), cunoscută și sub denumirea de „maturitate medie efectivă”, este o metodă mai ușor de înțeles. WAM este timpul mediu ponderat până la scadența obligațiunilor din portofoliu exprimat în ani. Cu cât WAM este mai lung, cu atât portofoliul va fi mai sensibil la ratele dobânzii. Cu toate acestea, WAM nu este la fel de util ca durata, ceea ce vă oferă o măsurare precisă a sensibilității la interes, în timp ce WAM vă oferă doar o aproximare.

Riscuri de credit

Având în vedere valoarea Trezoreriei SUA și a valorilor mobiliare garantate ipotecar în Barclays Capital Aggregate Bond Index, majoritatea fondurilor de obligațiuni comparate cu acest indice vor avea cel mai mare rating de credit AAA.

Deși majoritatea fondurilor de obligațiuni diversifică suficient de bine riscul de credit, ratingul mediu ponderat al unui fond de obligațiuni va influența volatilitatea acestuia. În timp ce obligațiunile cu o calitate a creditului mai scăzută aduc randamente mai mari, ele aduc, de asemenea, o volatilitate mai mare.

Obligațiunile care nu sunt de tip „investment grade”, cunoscute și sub denumirea de „ obligațiuni nedorite”, nu fac parte din indexul Lehman Aggregate Bond Index sau din majoritatea fondurilor de obligațiuni de tip „investment grade”. Cu toate acestea, întrucât PTTRX are voie să dețină până la 10% din portofoliul său în obligațiuni fără grad de investiție, acesta ar putea ajunge să fie mai volatil decât fondul dvs. mediu de obligațiuni.

Volatilitatea suplimentară nu se regăsește doar în obligațiunile nedorite. Obligațiunile cotate ca fiind de calitate investițională pot tranzacționa uneori ca obligațiuni nedorite. Acest lucru se datorează faptului că agențiile de rating, cum ar fi Standard & Poor’s (S&P) și Moody’s, pot încetini retragerea emitenților din cauza conflictelor dintre agențiile lor (veniturile agenției de rating provin de la emitentul pe care îl evaluează).

Multe servicii de cercetare și fonduri mutuale folosesc casete de stil pentru a vă ajuta să vedeți inițial rata dobânzii și riscul de credit al unui fond de obligațiuni. Fondurile comparate – PTTRX și VBTLX – au ambele aceeași casetă de stil, prezentată mai jos.

Riscul valutar

O altă cauză a volatilității unui fond de obligațiuni este expunerea la valută. Acest lucru se aplică atunci când un fond investește în obligațiuni care nu sunt exprimate în moneda sa națională. Deoarece monedele sunt mai volatile decât obligațiunile, randamentele valutare pentru o obligațiune în valută pot ajunge să diminueze rentabilitatea veniturilor fixe.

PTTRX, de exemplu, permite până la 30% expunerea în valută străină în portofoliul său. Pentru a reduce riscul pe care îl prezintă, fondul acoperă cel puțin 75% din expunerea la valută. La fel ca și în cazul expunerii fără grad de investiție, expunerea la valută este excepția, nu regula, pentru fondurile de obligațiuni comparate cu indicele Barclays Capital Aggregate Bond Index.

Întoarcere

Spre deosebire de fondurile de acțiuni, performanța absolută din trecut pentru fondurile de obligațiuni va oferi probabil puține sau deloc indicații despre randamentele lor viitoare, deoarece mediul ratei dobânzii se schimbă pentru totdeauna. În loc să vă uitați la randamentele istorice, este mai bine să analizați randamentul unui fond de obligațiuni până la scadență (YTM), care vă va oferi o aproximare a rentabilității anualizate a fondului de obligațiuni asupra WAM.

Când analizați rentabilitatea unui fond de obligațiuni, ar trebui să vă uitați și la diferitele investiții cu venit fix pe care le deține fondul. Morningstar segmentează fondurile de obligațiuni în 12 categorii, fiecare cu propriile criterii de rentabilitate. În loc să încercați să înțelegeți diferențele dintre aceste categorii, căutați un fond de obligațiuni care să dețină porțiuni semnificative din aceste cinci categorii cu venit fix:

1. Guvern (trezorerie)
2. Obligațiuni corporative
3. Titluri de valoare protejate împotriva inflației (TIPS)
4. Titluri garantate ipotecar (MBS)
5. Titluri garantate cu active (ABS)

Deoarece aceste tipuri de obligațiuni au riscuri de rată a dobânzii și de credit diferite, se completează reciproc, astfel încât un amestec al acestora ajută la rentabilitatea ajustată la risc a unui fond de obligațiuni.

De exemplu, indicele Barclays Capital Aggregate Bond nu deține ponderări semnificative în titluri protejate împotriva inflației și în titluri garantate cu active. Prin urmare, un profil îmbunătățit de rentabilitate a riscului ar putea fi găsit probabil prin adăugarea acestora într-un fond de obligațiuni. Din păcate, majoritatea indicilor obligațiunilor imită  capitalizarea pieței lor, mai degrabă decât să se concentreze pe un profil optim de rentabilitate.

Înțelegerea structurii valorii de referință cu venit fix poate face mai ușoară evaluarea fondurilor de obligațiuni, întrucât valoarea de referință și fondul vor avea caracteristici de rentabilitate similare. Pentru investitorul cu amănuntul, caracteristicile indicilor pot fi greu de găsit; cu toate acestea, dacă există un fond tranzacționat la bursă (ETF) corespunzător, ar trebui să puteți găsi informațiile referitoare la index pe site-ul ETF. Deoarece obiectivul unui ETF este de a reduce la minimum erorile de urmărire în raport cu criteriul său de referință, structura acestuia ar trebui să fie reprezentativă pentru criteriul său de referință.

Cheltuieli

În timp ce analiza de mai sus vă oferă o impresie pentru rentabilitatea absolută a unui fond de obligațiuni, costurile vor avea un impact mare asupra performanței sale relative, în special într-un mediu de rată scăzută a dobânzii. Adăugarea de valoare peste procentul raportului de cheltuieli poate fi un obstacol dificil de depășit pentru un manager activ de obligațiuni, dar fondurile de obligațiuni gestionate pasiv pot adăuga cu adevărat valoare aici datorită cheltuielilor lor mai mici. VBTLX, de exemplu, are un raport de cheltuieli de doar 0,05%, ceea ce scoate o bucată mai mică din randamentele dvs. De asemenea, aveți grijă de sarcinile frontale și back-end, care, pentru unele fonduri de obligațiuni, pot fi devastatoare pentru randamente.

Deoarece fondurile de obligațiuni se maturizează constant și sunt apelate și tranzacționate intenționat, fondurile de obligațiuni tind să aibă o cifră de afaceri mai mare decât fondurile de acțiuni. Cu toate acestea, fondurile de obligațiuni gestionate pasiv tind să aibă o cifră de afaceri mai mică decât fondurile gestionate activ și, prin urmare, pot oferi o valoare mai bună.

Linia de fund

Evaluarea fondurilor de obligațiuni nu trebuie să fie complexă. Trebuie doar să vă concentrați asupra câtorva factori care oferă o perspectivă asupra riscului și a rentabilității, ceea ce vă va oferi o impresie pentru volatilitatea și rentabilitatea viitoare a fondului.

Spre deosebire de acțiuni, obligațiunile sunt alb-negru: dețineți o obligațiune până la scadență și știți exact ce obțineți (cu excepția neîndeplinirii obligațiilor). Fondurile de obligațiuni nu sunt la fel de simple din cauza absenței unei date de scadență fixe, dar puteți obține în continuare o aproximare a rentabilităților privind YTM și WAM.

Cea mai mare diferență dintre cele două fonduri se reduce la comisioane. Într-un mediu cu rata scăzută a dobânzii, această diferență este și mai accentuată. Adăugarea în PTTRX a obligațiunilor fără grad de investiție și a monedei nevestite va crește probabil volatilitatea acestuia, în timp ce cifra de afaceri mai mare va crește și costurile sale de tranzacționare în comparație cu VBTLX. Înarmat cu o înțelegere a acestor valori, evaluarea fondurilor de obligațiuni ar trebui să fie mult mai puțin intimidantă.