Contabilitate de acumulare
Ce este contabilitatea de acumulare?
Contabilitatea de acumulare este una dintre cele două metode de contabilitate; cealaltă este contabilitatea în numerar. Contabilitatea de acumulare măsoară performanța și poziția unei companii prin recunoașterea evenimentelor economice indiferent de momentul în care au loc tranzacții în numerar, în timp ce contabilitatea în numerar înregistrează tranzacțiile numai atunci când are loc plata.
Chei de luat masa:
- Contabilitatea de acumulare este o metodă contabilă în care veniturile sau cheltuielile sunt înregistrate atunci când are loc o tranzacție, mai degrabă decât atunci când plata este primită sau efectuată.
- Metoda respectă principiul de potrivire, care spune că veniturile și cheltuielile ar trebui recunoscute în aceeași perioadă.
- Contabilitatea în numerar este cealaltă metodă de contabilitate, care recunoaște tranzacțiile numai atunci când plata este schimbată.
Cum funcționează contabilitatea de acumulare
Conceptul general al contabilității de angajamente este că evenimentele economice sunt recunoscute prin corelarea veniturilor cu cheltuielile (principiul corespondenței) în momentul în care are loc tranzacția, mai degrabă decât în momentul efectuării sau primirii plății. Această metodă permite combinarea fluxurilor sau ieșirilor de numerar curente cu viitoarele intrări sau ieșiri de numerar preconizate pentru a oferi o imagine mai exactă a poziției financiare actuale a unei companii.
Contabilitatea de acumulare este considerată practica contabilă standard pentru majoritatea companiilor, cu excepția întreprinderilor foarte mici și a persoanelor fizice. Internal Revenue Service (IRS) permite calificarea întreprinderilor mici (mai puțin de25 demilioane dedolari în venituri anuale) pentru a alege metoda preferată. Metoda de acumulare oferă o imagine mai exactă a stării actuale a companiei, dar complexitatea relativă a acesteia o face mai scumpă de implementat.
Această metodă a apărut din complexitatea crescândă a tranzacțiilor comerciale și din dorința de informații financiare mai exacte. Vânzarea la credit și proiectele care furnizează fluxuri de venituri pe o perioadă lungă de timp afectează starea financiară a unei companii în momentul unei tranzacții. Prin urmare, este logic ca astfel de evenimente să se reflecte și în situațiile financiare în aceeași perioadă de raportare în care au loc aceste tranzacții.
În cadrul contabilității de angajamente, firmele au feedback imediat cu privire la intrările și ieșirile de numerar așteptate, ceea ce face mai ușor pentru întreprinderi să își gestioneze resursele actuale și să își planifice viitorul.
Contabilitatea de acumulare oferă o imagine mai exactă a poziției financiare a unei companii, unele întreprinderi mici folosesc contabilitatea de numerar.
Contabilitate de acumulare vs. Contabilitate de numerar
Contabilitatea de acumulare este opusul contabilității de numerar, care recunoaște tranzacțiile numai atunci când există un schimb de numerar. Contabilitatea de acumulare este aproape întotdeauna necesară pentru companiile care efectuează stocuri sau realizează vânzări pe credit.
De exemplu, luați în considerare o companie de consultanță care oferă un serviciu de 5.000 USD unui client pe 30 octombrie. Clientul primește factura pentru serviciile prestate și efectuează o plată în numerar pe 25 noiembrie. Intrarea acestei tranzacții va fi înregistrată diferit în numerar și metode de acumulare. Veniturile generate de serviciile de consultanță vor fi recunoscute numai prin metoda numerarului atunci când compania primește plata. O companie care utilizează metoda contabilității numerarului va înregistra venituri de 5.000 USD pe 25 noiembrie.
Cu toate acestea, contabilitatea de acumulare spune că metoda numerarului nu este corectă, deoarece este probabil, dacă nu sigur, că compania va primi numerar la un moment dat în viitor, deoarece serviciile au fost furnizate. Metoda de acumulare recunoaște veniturile la încheierea serviciilor clienților, chiar dacă plata în numerar nu este încă în bancă. Veniturile vor fi recunoscute ca fiind câștigate la 30 octombrie. Vânzarea este înregistrată într-un cont cunoscut sub numele de creanțe, care se găsește în secțiunea active curente din bilanț.
O companie care suportă o cheltuială pe care încă nu a plătit-o va recunoaște cheltuiala afacerii în ziua în care apare cheltuiala. Conform metodei contabile de acumulare, societatea care primește bunuri sau servicii pe credit trebuie să raporteze pasivul până cel târziu la data primirii bunurilor. Cheltuiala acumulată va fi înregistrată ca un cont de plătit în secțiunea pasiv curent din bilanț și, de asemenea, ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. În registrul general, atunci când factura este plătită, contul de plătit este debitat și contul de numerar este creditat.