Cinci forțe și arte electronice ale lui Porter (EA)

Care sunt cele cinci forțe ale lui Porter?

Modelul Porters Five Forces arată investitorilor care forțe de piață reprezintă cea mai mare amenințare pentru o companie. Modelul examinează forțele externe atât din perspectiva competiției orizontale cât și verticale. Investitorii de valoare utilizează analize fundamentale, inclusiv Porters Five Forces, pentru a determina dacă un stoc are potențial ca investiție. Analizele fundamentale examinează prețul acțiunilor coroborat cu câștigurile companiei, tendința ascendentă sau descendentă a veniturilor și a venitului net, nivelul datoriei, fluxul de numerar și alte metrici de sănătate financiară.

Chei de luat masa:

• Modelul Porters Five Forces arată investitorilor care forțe externe reprezintă cea mai mare amenințare pentru o companie.
• Modelul a fost dezvoltat în 1979 de Michael E. Porter, profesor la Harvard Business School.
• Modelul celor cinci forțe ia în considerare forțele externe atât din perspectiva competiției orizontale cât și verticale.
• În cazul producătorului de jocuri video Electronic Arts, concurența din industrie este cea mai mare amenințare.

Înțelegerea celor cinci forțe ale lui Porter

Analiștii fundamentali minuțioși evaluează mai mult decât compania în sine. Se uită la întreaga industrie și identifică factorii externi care afectează compania. Chiar și cele mai solide companii se confruntă cu amenințări externe constante și modul în care răspund la acestea joacă un rol semnificativ în succesul lor continuu. Modelul celor cinci forțe ale Porterului ia în considerare cinci forțe externe comune și oferă un cadru prin care investitorii pot determina care dintre forțe reprezintă cea mai mare amenințare pentru o companie.

Modelul celor cinci forțe

Michael E. Porter, profesor la Harvard Business School, a dezvoltat modelul celor cinci forțe în 1979. El a înțeles valoarea analizei forțelor externe. Totuși, el a simțit că modelele disponibile la acea vreme, cum ar fi analiza punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor (SWOT), erau insuficiente și nu aveau un domeniu de aplicare. El a dezvoltat modelul cu ideea că acesta va testa mai profund amenințările externe specifice.

Modelul celor cinci forțe ia în considerare forțele externe atât din perspectiva competiției orizontale cât și verticale. Concurența orizontală vine de la rivalii din industrie și de la produsele înlocuitoare din alte industrii. Concurența verticală provine din lanțul de aprovizionare și se manifestă prin puterea de negociere a furnizorilor și a cumpărătorilor.

Modelul examinează concurența orizontală din perspectiva concurenței din industrie, amenințarea noilor intrați, amenințarea produselor substitutive și concurența verticală din partea furnizorilor și cumpărătorilor.

Examinăm producătorul de jocuri video Electronic Arts prin prisma celor cinci forțe ale lui Porter.

Electronic Arts: o prezentare generală

Electronic Arts, Inc. (NASDAQ: EA ) dezvoltă, comercializează și distribuie jocuri video. Compania a fost înființată în 1982 și are sediul în Redwood City, California. Cele mai populare titluri ale sale includ „Madden NFL”, „NCAA Football”, „NBA Live” și „FIFA”, toate fiind publicate în cadrul EA al companiei Etichetă sportivă. În plus, EA oferă jocuri de aventură, precum „Mass Effect”, „Dead Space” și „Army of Two”.

Compania este un jucător dominant în industria jocurilor video și are o recunoaștere imensă a mărcii în rândul jucătorilor. Capitalizarea sa de piață în iunie 2020 a fost de 37,7 miliarde de dolari. EA este fundamental solidă, cu rentabilitatea capitalului propriu (ROE) la 21%, 26%, datorii reduse și flux de numerar bun. Principalii săi concurenți includ Activision Blizzard, Ubisoft Entertainment și Nintendo.

Concurență în industrie

Dintre cele cinci forțe ale lui Porter, concurența din industrie reprezintă cea mai mare amenințare pentru EA. Jucătorii de jocuri video nu tind să aibă o loialitate ridicată față de producătorii de jocuri. Spre deosebire de cumpărătorii de mașini, dintre care mulți sunt exclusiv oameni Chevy sau Ford, jucătorii își doresc pur și simplu cele mai bune jocuri și nu sunt de obicei preocupați de cine le face. Un jucător care, de exemplu, participă la EA, dar evită Activision este rar.

Spre deosebire de Coke sau Nike, EA nu se poate baza pe numele său de marcă pentru a-i oferi un avantaj față de concurenți. Compania trebuie să continue să dezvolte cele mai moderne jocuri video și să le comercializeze în mod eficient către publicul de jocuri. Franciza EA Madden, de exemplu, a fost standardul de aur pentru jocurile de fotbal de două decenii. Jucătorii aleg jocul pentru că este cel mai avansat joc video de fotbal de pe piață, nu pentru că este realizat de EA.

EA trebuie să continue să domine piața sportului în timp ce își intensifică jocurile de aventură, o piață pe care Activision Blizzard o domină în prezent cu oferte precum „Call of Duty” și „World of Warcraft”.

Amenințarea noilor intrați

Amenințarea noilor intrați este mare în industria software-ului multimedia și grafic și în special în segmentul producției de jocuri video. Barierele de intrare ale segmentului sunt scăzute, cu reglementări guvernamentale minime și costuri gestionabile. Programarea jocurilor video nu necesită materiale scumpe sau greu de găsit; mai critică este capacitatea intelectuală de a dezvolta un concept nou sau inovator și de a-l aduce la viață prin programare și codificare eficiente. O idee strălucită care duce la un joc de succes este tot ce trebuie ca o nouă companie să se catapulteze în eșalonul de top al producătorilor de jocuri video.

Puterea de negociere a cumpărătorilor

Puterea de negociere a cumpărătorilor completează forțele externe care reprezintă cele mai grave amenințări pentru EA. Jocurile video sunt achiziții extrem de discreționare. Consumatorii pot fi selectivi cu privire la locul în care își cheltuiesc banii. Mai mult, jucătorii tind să aibă o mentalitate de pachet atunci când vine vorba de jocurile pe care le cumpără și le joacă. Cumpărătorii au o mare influență asupra industriei și o ofertă proastă sau dezamăgitoare care provoacă o revoltă din partea comunității de jocuri poate distruge o companie. Producătorul de console de jocuri video Sega a învățat acest lucru în mod greu atunci când consola Dreamcast a fost extinsă, ceea ce a dus la faptul că jucătorii își duc dolari în altă parte și, în cele din urmă, decimează marca.

Amenințarea înlocuitorilor

Un înlocuitor nu este un produs similar al unui concurent, cum ar fi un joc video de fotbal conceput pentru a concura cu „Madden”, ci un produs pe o nișă diferită pe care un consumator ar putea să o aleagă în locul ofertei unei companii. Jocurile bazate pe aplicații, pe care utilizatorii le pot juca pe smartphone-uri sau tablete, reprezintă cel mai bun exemplu de înlocuitor pentru produsele EA. Avantajul jocurilor bazate pe aplicații este că acestea sunt de obicei gratuite sau ieftine. Aproape întotdeauna costă sub 5 USD, în timp ce un nou joc EA poate costa 50 USD sau mai mult. Cu toate acestea, jocurile pentru smartphone și tabletă nu s-au apropiat de punctul în care experiența de joc este apropiată de cea a unui joc EA.

Puterea de negociere a furnizorilor

Furnizorii EA furnizează produse și materiale fizice, cum ar fi hardware și software pentru computer, plăci grafice și infrastructură de rețea și proprietate intelectuală. Proprietatea intelectuală include conținutul jocurilor video și codul software. Deoarece o gamă largă de ingrediente alcătuiesc un joc EA, compania folosește o gamă largă de furnizori. Furnizorii de materiale unice pot avea un grad de putere de negociere. Cu toate acestea, diversificarea companiei între furnizori înseamnă că unul sau doi furnizori care cresc prețurile reprezintă doar o mică creștere a costului total al companiei de a face afaceri.