Utilizarea Verizon pentru a analiza cele cinci forțe ale lui Porter

Investitorii de succes caută să afle cât de mult pot despre o companie și poziția sa financiară înainte de a o adăuga la portofoliile lor. Efectuarea de analize fundamentale este cel mai eficient mod de a proiecta dacă lucrurile bune sunt în viitor în viitorul financiar al unei companii. Analiza fundamentală include examinarea situațiilor financiare ale unei companii, rapoartelor 10-K și 10-Q, performanței acțiunilor și acordarea unei atenții deosebite anumitor rapoarte financiare, cum ar fi raportul preț-câștiguri (P / E) și datoria / capitalul propriu ( Raportul D / E).

Cei mai înțelepți investitori nu se opresc la analiza companiei în sine. Factorii externi influențează foarte mult direcția unei companii. Un instrument deosebit de util pentru studierea modului în care anumiți factori externi influențează o companie este modelul celor cinci forțe ale lui Porter.

Modelul celor cinci forțe ale lui Porter

Michael Porter și-a dezvoltat modelul Five Forces în 1979.  El a simțit că instrumentele existente pentru a examina forțele pieței, cum ar fi analiza SWOT care consideră punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările unei companii, erau insuficiente și nu aveau un domeniu de aplicare.

Modelul celor cinci forțe al lui Porter încearcă să determine amenințările unei companii din cauza concurenței. Acesta examinează trei potențiale amenințări orizontale, adică amenințări din partea concurenților reali, și două potențiale amenințări verticale, adică amenințări ale lanțului de aprovizionare care ar putea pune compania într-un dezavantaj competitiv. Amenințările orizontale luate în considerare sunt concurența din industrie, amenințarea noilor intrați și amenințarea cu înlocuitori. Amenințările verticale luate în considerare implică puterea de negociere a furnizorilor și a cumpărătorilor.

O prezentare generală a Verizon

Verizon Communications, Inc. ( piață a companiei, de 35% începând cu 2018, depășește rivali precum AT&T (34%), T-Mobile (17%) și Sprint (12%). În ciuda reputației ca una dintre cele mai scumpe companii din industrie, Verizon a dominat cota de piață pe baza rețelei sale extinse de acoperire și a reputației sale pentru un serviciu remarcabil pentru clienți. Compania tinde să satisfacă consumatorii cu venituri mai mari decât concurenții săi mai puțin costisitori, cum ar fi Sprint. În timp ce Verizon costă mai mult decât furnizorii concurenți, compania și-a îmbibat cu succes serviciul cu percepția valorii.

O analiză a celor cinci forțe a Verizon arată că cele mai puternice amenințări orizontale sunt din concurența din industrie și înlocuitorii, în timp ce cea mai puternică amenințare verticală provine din puterea de negociere a cumpărătorilor. Compania se confruntă cu amenințări mai puțin semnificative din partea noilor intrați pe piață și puterea de negociere a furnizorilor.

Concurență în industrie

Amenințarea concurenței în industria wireless este acerbă. Cel mai mare și mai vechi rival al Verizon este AT&T. Profilul tipic de client pentru cele două companii este similar, iar AT&T revendică cea mai mare cotă de piață din industrie în spatele Verizon. O concurență suplimentară vine de la T-Mobile, care are o cotă de piață mai mică, dar, începând din 2016, adaugă clienți mai repede decât orice alt operator și Sprint, care a lansat promoții agresive de preț pentru a întoarce cota sa de piață.

Rețeaua de acoperire a Verizon a fost cea mai puternică din industrie de la cel puțin începutul anilor 2000, dar concurenții săi au investit mult capital pentru a-l recupera. Diferența de acoperire între Verizon și concurenții săi este mai mică ca oricând, iar decalajul ar putea dispărea complet în termen de cinci până la 10 ani, pe măsură ce alte companii vor adăuga turnuri și își vor avansa tehnologiile.  Dacă se întâmplă acest lucru, Verizon trebuie să găsească o nouă modalitate de a se deosebi de concurenții săi.

Puterea de negociere a cumpărătorilor

Cumpărătorii au o putere de negociere semnificativă în industria wireless. Comutarea operatorilor de transport este ușoară și ieftină, iar concurenții Verizon desfășoară în mod constant promoții care oferă avantaje special clienților care trec de la Verizon. De exemplu, Sprint a desfășurat o campanie la sfârșitul anului 2015 și la începutul anului 2016 pentru a reduce facturile clienților Verizon la jumătate. Promoția a acoperit chiar și costul rezilierii anticipate a unui contract Verizon.

Clienții pot trece la un alt operator în decurs de o oră sau mai puțin, păstrând același număr de telefon și nu întâmpină nicio întrerupere a serviciului. Verizon trebuie să ofere în continuare clienților săi motive să rămână. Până în acest moment, compania a făcut acest lucru prin promovarea rețelei sale superioare și a ratei sale mai scăzute de apeluri și mesaje text scăzute. Pe măsură ce aceste avantaje scad, compania trebuie să caute un nou avantaj.

Amenințarea noilor intrați

Noii intrați pe piață reprezintă o amenințare foarte mică pentru Verizon. Costul înființării unei companii wireless și al construirii unei rețele care să poată concura cu un operator cu buget redus, cu atât mai puțin cu un gigant al industriei, cum ar fi Verizon, este substanțial.În plus, o companie de servicii wireless trebuie să navigheze într-un labirint al reglementărilor guvernamentale înainte de a câștiga un ban.  Chiar dacă un jucător nou poate suporta costurile și poate depăși reglementările, urmează procesul de construire a unui nume de marcă care poate concura. Verizon a existat încă de la începuturile industriei și a petrecut ani de zile construindu-și numele. Este puțin probabil ca o nouă companie să poată ajunge pe scenă și să elimine obstacolele necesare pentru a concura cu Verizon.

Puterea de negociere a furnizorilor

Furnizorii Verizon au puțină putere de negociere și reprezintă o amenințare nesemnificativă pentru companie. Verizon face apel la furnizori pentru produse care să ajute la construirea și extinderea infrastructurii de rețea și la componente pentru fabricarea produselor fizice. Numărul de furnizori pe care Verizon trebuie să îl aleagă este mare. În schimb, numărul companiilor la fel de mari și cu buzunare profunde ca Verizon cu care acești furnizori au posibilitatea de a face afaceri nu este mare. Această asimetrie pune cea mai mare parte a pârghiei ferm în mâinile Verizon. Verizon poate negocia dintr-o poziție de putere și, în majoritatea cazurilor, poate trece de la un furnizor la altul fără mari probleme, dacă este necesar.

Amenințarea înlocuitorilor

Amenințarea înlocuitorilor este probabil cea mai mare cu care se confruntă Verizon. Compania ar susține că serviciul de la AT&T, T-Mobile sau Sprint nu este un substitut perfect pentru serviciul Verizon, deoarece aceste companii oferă o acoperire mai puțin extinsă și, conform sondajelor efectuate de consumatori, un serviciu inferior pentru clienți. Cu toate acestea, prăpastia se restrânge între rețeaua Verizon și cele oferite de concurenți, iar prețurile mai mici sunt o tentație constantă pentru clienții Verizon. Dacă vânturile financiare se schimbă într-o direcție urâtă și economia trece printr-o repetare a anului 2008, mulți clienți ar putea fi tentați să lase Sprint să-și reducă facturile wireless la jumătate sau să profite de promoții similare pe care concurenții le vor desfășura fără îndoială.