Cum să evaluați bilanțul unei companii

Pentru investitori, bilanțul este o situație financiară importantă care ar trebui interpretată atunci când se ia în considerare o investiție într-o companie. Bilanțul contabil reflectă activele deținute și pasivele datorate de o companie într-un anumit moment. Puterea bilanțului unei companii poate fi evaluată prin trei mari categorii de măsurători ale calității investițiilor: capital de lucru sau lichiditate pe termen scurt, performanța activelor și structura de capitalizare. Structura de capitalizare este suma datoriei față de capitalurile proprii pe care o companie le are în bilanț.

Chei de luat masa

• Puterea bilanțului unei companii poate fi evaluată prin trei măsurători ale calității investiției.
• Ciclul de conversie a numerarului arată cât de eficient gestionează o companie conturile de creanță și inventarul.
• Raportul de rotație a activelor fixe măsoară cât de multe venituri sunt generate din utilizarea activelor totale ale unei companii.
• Raportul randamentului activelor arată cât de bine o companie își folosește activele pentru a genera profit sau venit net.

Ciclul de conversie a numerarului (CCC)

Ciclul de conversie a numerarului este un indicator cheie al adecvării poziției capitalului de lucru al unei companii. Capitalul circulant este diferența dintre activele curente ale unei companii, cum ar fi numerarul și pasivele curente, cum ar fi datoriile datorate furnizorilor pentru materii prime. Activele și pasivele curente sunt de natură pe termen scurt, ceea ce înseamnă că sunt, de obicei, în contabilitate pentru mai puțin de un an.

Ciclul de conversie a numerarului este un indicator al capacității unei companii de a gestiona eficient două dintre cele mai importante active ale sale – creanțe și inventar. Conturile de primit sunt suma totală datorată unei companii de către clienții săi pentru vânzările rezervate.

Componente ale ciclului de conversie a numerarului (CCC)

Zilele de vânzări restante reprezintă numărul mediu de zile pe care o companie le necesită pentru a colecta plata de la clienții lor după efectuarea unei vânzări. Ciclul de conversie a numerarului utilizează zile de vânzări restante pentru a determina dacă compania este eficientă în colectarea de la clienți.

Calculul ciclului de conversie a numerarului calculează, de asemenea, cât durează o companie să-și plătească facturile. Zilele datorate restante reprezintă numărul mediu de zile pe care le ia o companie pentru a-și plăti furnizorii și furnizorii.

A treia componentă a CCC include cât timp rămâne inventarul inactiv. Zilele de inventar restante reprezintă numărul mediu de zile în care stocul a fost în stoc înainte de a-l vinde.

Calculat în zile, CCC reflectă timpul necesar colectării vânzărilor și timpul necesar pentru a întoarce inventarul. Calculul ciclului de conversie a numerarului ajută la determinarea cât de bine o companie colectează și își plătește tranzacțiile în numerar pe termen scurt. Dacă o companie încetează să încaseze creanțele sale, de exemplu, ar putea rezulta un deficit de numerar și compania ar putea avea dificultăți în a-și plăti facturile și datoriile.

Cu cât ciclul este mai scurt, cu atât mai bine. Numerarul este rege, iar managerii inteligenți știu că fondul de rulment rapid este mai profitabil decât fondul de rulment neproductiv care este legat în active.

Formula și calculul ciclului de conversie a numerarului

1. Obțineți inventarul de zile restante al unei companii și adăugați cifra la zilele de vânzări restante.
2. Luați rezultatul și scădeți datoriile restante ale companiei pentru a ajunge la ciclul de conversie a numerarului

Nu există o singură valoare optimă pentru CCC, care este denumită și ciclul de operare al unei companii. De regulă, CCC-ul unei companii va fi influențat puternic de tipul de produs sau serviciu pe care îl oferă și de caracteristicile industriei.

Investitorii care caută calitatea investiției în acest domeniu al bilanțului unei companii trebuie să urmărească CCC pe o perioadă extinsă de timp (de exemplu, cinci până la 10 ani) și să compare performanța sa cu cea a concurenților. Consistența și scăderile ciclului de funcționare sunt semnale pozitive. În schimb, timpii de colectare neregulați și o creștere a inventarului la dispoziție sunt de obicei indicatori negativi ai calității investițiilor.

1:42

Raportul de rulare a activelor fixe

Raportul de rotație a activelor fixe măsoară cât de multe venituri sunt generate din utilizarea activelor totale ale unei companii. Deoarece activele pot costa o sumă semnificativă de bani, investitorii vor să știe cât de mult se câștigă din aceste active și dacă sunt utilizate eficient.

Imobilizările, precum imobilizările corporale (PP&E) sunt activele fizice pe care le deține o companie și sunt de obicei cea mai mare componentă a activelor totale. Deși termenul de active fixe este considerat în mod obișnuit PP&E al unei companii, activele sunt denumite și active imobilizate, ceea ce înseamnă că sunt active pe termen lung.

Valoarea activelor imobilizate pe care o deține o companie depinde, într-o mare măsură, de linia sa de activitate. Unele întreprinderi consumă mai mult capital decât altele. Producătorii mari de echipamente de capital, cum ar fi producătorii de echipamente agricole, necesită o cantitate mare de investiții în active fixe. Companiile de servicii și producătorii de software au nevoie de o cantitate relativ mică de active fixe. Producătorii obișnuiți dețin în mod obișnuit 25% până la 40% din activele lor în PP&E. În consecință, ratele de rotație a activelor fixe vor varia în funcție de diferite industrii.

Formula și calcularea raportului de rulare a activelor fixe

Fixed Asset Turnover=Net SalesAverage Fixed Assets\ begin {align} & \ text {Fixed Asset Turnover} = \ frac {\ text {Net Sales}} {\ text {Average Fixed Assets}} \\ \ end {align}(…)Cifra de afaceri a activelor fixe=Mijloace fixe medii

1. Obțineți vânzări nete din contul de profit și pierdere al companiei.
2. Dacă este necesar, vânzările nete pot fi calculate luând venituri – sau vânzări brute – și scăzând randamentele și schimburile. Unele industrii folosesc vânzări nete de când au returnat mărfuri, cum ar fi magazinele de îmbrăcăminte cu amănuntul.

Raportul de rotație a activelor fixe poate spune investitorilor cât de eficient își folosește activele managementul unei companii. Raportul este o măsură a productivității activelor fixe ale unei companii în ceea ce privește generarea de venituri. Cu cât este mai mare numărul de rotații ale PP&E, cu atât mai multe venituri sau vânzări nete generează o companie cu aceste active.

Este important pentru investitori să compare ratele de rotație a activelor fixe pe mai multe perioade, deoarece companiile vor face upgrade și vor adăuga echipamente noi în timp. În mod ideal, investitorii ar trebui să caute îmbunătățirea ratelor de rulare pe perioade multiple. De asemenea, este mai bine să comparați ratele cifrei de afaceri cu companii similare din aceeași industrie.

Raportul randamentului activelor

Rentabilitatea activelor (ROA) este considerată un raport de rentabilitate, ceea ce înseamnă că arată cât de mult venit sau profit net se câștigă din activele sale totale. Cu toate acestea, rentabilitatea investiției poate servi și ca valoare pentru determinarea performanței activelor unei companii.

După cum sa menționat anterior, activele fixe necesită o cantitate semnificativă de capital pentru a cumpăra și întreține. Ca urmare, ROA îi ajută pe investitori să determine cât de bine utilizează compania investiția de capital pentru a genera câștiguri. Dacă echipa de conducere a unei companii a investit prost în achizițiile sale de active, va apărea în valoarea ROA.

De asemenea, dacă o companie nu și-a actualizat activele, cum ar fi upgrade-urile de echipamente, va avea ca rezultat un ROA mai mic în comparație cu companiile similare care și-au actualizat echipamentele sau activele fixe. Ca rezultat, este important să comparați rentabilitatea investiției companiilor din aceeași industrie sau cu oferte de produse similare, cum ar fi producătorii de automobile. Compararea ROA-urilor unei companii cu capital intensiv, cum ar fi un producător auto cu o firmă de marketing care are puține active fixe, ar oferi puține informații cu privire la compania care ar fi o investiție mai bună.

Formula și calculul raportului randamentului activelor

1. Localizați venitul net în contul de profit și pierdere al companiei.
2. În multe formule ROA, activele totale sau perioada de încheiere cifra activelor totale este utilizată în numitor.
3. Cu toate acestea, dacă doriți să utilizați activele totale medii, adăugați active totale de la începutul perioadei la valoarea perioadei de încheiere a activelor totale și împărțiți rezultatul la două pentru a calcula media activelor totale.
4. Împărțiți venitul net de activele totale sau activele totale medii pentru a obține rentabilitatea investiției.
5. Vă rugăm să rețineți că formula de mai sus va da o zecimală, cum ar fi.10 de exemplu. Înmulțiți rezultatul cu 100 pentru a muta zecimalul și convertiți-l într-un procent, cum ar fi.10 * 100 = 10% ROA.

Motivul pentru care raportul ROA este exprimat ca rentabilitate procentuală este de a permite o comparație în termeni procentuali a câtului profit este generat din activele totale. Dacă o companie are un ROA de 10%, aceasta generează 10 cenți pentru fiecare dolar de profit sau venit net câștigat.

Un randament procentual ridicat implică active bine gestionate și, din nou, raportul ROA este cel mai bine utilizat ca analiză comparativă a performanței istorice a unei companii.

Impactul activelor necorporale

Numeroase active non-fizice sunt considerate active necorporale, care sunt clasificate în general în trei tipuri diferite:

• Proprietate intelectuală (brevete, drepturi de autor, mărci comerciale, nume de marcă etc.)
• Cheltuieli amânate (cheltuieli capitalizate)
• Fondul comercial achiziționat (costul unei investiții care depășește valoarea contabilă)

Din păcate, există puțină uniformitate în prezentările bilanțului pentru imobilizările necorporale sau terminologia utilizată în subtitrările contului. Adesea, imobilizările necorporale sunt îngropate în alte active și sunt prezentate doar într-o notă din situația financiară.

Dolarii implicați în proprietatea intelectuală și taxele amânate nu sunt de obicei materiale și, în majoritatea cazurilor, nu justifică un control analitic prea mare. Cu toate acestea, investitorii sunt încurajați să analizeze cu atenție cantitatea de fond comercial cumpărat din bilanțul unei companii – o imobilizare necorporală care apare atunci când este achiziționată o afacere existentă. Unii profesioniști în investiții sunt incomod cu o cantitate mare de fond comercial cumpărat. Întoarcerea către compania achizitoare va fi realizată numai dacă, în viitor, va putea transforma achiziția în câștiguri pozitive.

Analiștii conservatori vor deduce suma fondului comercial achiziționat din capitalurile proprii pentru a ajunge la valoarea netă tangibilă a unei companii. În absența oricărei măsurători analitice precise pentru a judeca impactul acestei deduceri, investitorii folosesc bunul simț. Dacă deducerea fondului comercial achiziționat are un impact negativ semnificativ asupra poziției de capital a unei companii, ar trebui să fie un motiv de îngrijorare. De exemplu, un bilanț cu efect de levier moderat ar putea să nu fie atrăgător dacă datoriile sale din datorii depășesc cu mult poziția sa de capital tangibil.

Companiile achiziționează alte companii, astfel încât fondul comercial cumpărat este un fapt de viață în contabilitatea financiară. Cu toate acestea, investitorii trebuie să analizeze cu atenție o cantitate relativ mare de fond comercial cumpărat într-un bilanț. Impactul acestui cont asupra calității investiției unui bilanț trebuie evaluat în funcție de dimensiunea sa comparativă cu capitalul propriu și rata de succes a companiei cu achizițiile. Aceasta este cu adevărat o chemare la judecată, dar care trebuie considerată cu grijă.

Linia de fund

Activele reprezintă elemente de valoare pe care o companie le deține, le are în posesia sau este datorată. Dintre diferitele tipuri de elemente pe care le deține o companie, creanțele, inventarul, PP&E și necorporale sunt de obicei cele mai mari patru conturi din partea activului unui bilanț. Prin urmare, un bilanț puternic este construit pe gestionarea eficientă a acestor tipuri majore de active și un portofoliu puternic este construit pe știința citirii și analizei situațiilor financiare.