Sub echilibru deplin al ocupării forței de muncă
Ce se află sub echilibrul deplin al ocupării forței de muncă?
Sub echilibrul de ocupare completă este un termen macroeconomic folosit pentru a descrie o situație în care produsul intern brut real (PIB) pe termen scurt al unei economii este mai mic decât PIB-ul real pe termen lung al aceleiași economii. În acest scenariu, există un decalaj recesiv între cele două niveluri ale PIB-ului (măsurat prin diferența dintre PIB-ul potențial și PIB-ul actual) care ar fi fost produs dacă economia ar fi fost într-un echilibru pe termen lung. O economie în echilibru pe termen lung se confruntă cu ocuparea deplină.
Chei de luat masa
- Economia este sub echilibrul ocupării depline atunci când PIB-ul său pe termen scurt este mai mic decât PIB-ul potențial.
- Când economia funcționează sub ocuparea deplină a forței de muncă, unele forțe de muncă, capital sau alte resurse sunt șomere (dincolo de rata naturală a șomajului).
- Numeroși factori ar putea determina o economie să fie temporar sub echilibrul deplin al ocupării forței de muncă.
- În mod normal, forțele pieței ar fi de așteptat să împingă economia înapoi către un echilibru pe termen lung la ocuparea deplină a forței de muncă.
- Un aspect cheie al economiei keynesiene este ideea că o economie se poate bloca într-un echilibru sub ocuparea forței de muncă.
Înțelegerea sub echilibrul deplin al ocupării forței de muncă
Atunci când o economie este în prezent sub nivelul PIB real pe termen lung, cu ocupare completă, va exista șomaj economic al resurselor, ceea ce va duce la o recesiune economică. Economia produce sub sau în interiorul posibilităților sale de producție de frontieră (PPF). Nivelul real al PIB-ului pe termen lung reprezintă ceea ce poate produce o economie dacă ar fi fost în plină ocupare. Atunci când o economie nu ocupă un loc de muncă deplin, nu poate produce ceea ce ar fi fost într-un loc de muncă deplin. Acest decalaj de producție este cauzat în parte de deficitul de ocupare.
Ocuparea deplină înseamnă că economia folosește toate resursele de intrare (forță de muncă, capital, terenuri etc.) la maximul său potențial. La ocuparea deplină a forței de muncă, economia produce pe PPF, utilizând pe deplin resursele disponibile pentru producție. În mod normal, va exista în continuare șomaj natural pe piața muncii din cauza șomajului fricțional și instituțional. Acest lucru este inevitabil, dar va fi prezent într-un grad mult mai mic decât ar fi în timpul unei recesiuni.
Economia poate scădea sub echilibrul maxim al ocupării forței de muncă din mai multe motive. De exemplu, un șoc economic negativ poate perturba temporar economia sau o criză reală a resurselor provocată de distorsiunile induse de politica monetară în structura economiei ar putea produce o erupție de eșecuri ale afacerilor. Chiar și un șoc economic pozitiv sub forma unei avansări tehnologice rapide poate duce la o perioadă în care unii factori de producție rămân șomeri pe măsură ce industriile se adaptează la noua tehnologie și operează învechite, un proces cunoscut sub numele de distrugere creativă.
Gapul ocupării forței de muncă și performanța economică
De ani de zile, mulți oameni au încercat să privească în viitor și să determine starea viitoare a unei economii printr-o tehnică numită prognoză economică. Prezența unui decalaj în ocuparea forței de muncă care pune economia sub echilibrul deplin al ocupării forței de muncă poate fi un indicator economic al faptului că economia va avea o creștere pe termen scurt. Cu excepția altor factori care intervin, antreprenorii, întreprinderile și investitorii au un stimulent de a obține profituri prin utilizarea resurselor subutilizate în mod productiv, astfel încât aceste forțe normale ale pieței să poată împinge economia înapoi către ocuparea deplină a forței de muncă. Managerii de afaceri și oficialii guvernamentali pot încerca să utilizeze această tehnică pentru a planifica în avans activitățile de operare viitoare și pentru a-și determina politicile monetare și fiscale.
Deși nu este probabil ca vreodată să fie posibilă prezicerea perfectă a unei stări economice viitoare, evoluțiile în prognozele economice pot contribui la reducerea impactului volatilității sale, prin notificarea potențialelor fluctuații.
Este posibil echilibrul sub ocuparea deplină?
Cu toate acestea, alți factori pot interfera, de asemenea, cu procesul de ajustare economică către echilibrul deplin al ocupării forței de muncă. Factorii instituționali care împiedică adaptarea economiei la condițiile în schimbare sau lichidarea investițiilor neprofitabile sau învechite sunt un factor. De exemplu, reglementarea excesivă care creează bariere la intrare sau politicile guvernamentale care susțin așa-numitele instituții sau companii zombie, vor tinde să încetinească procesul de ajustare economică în perioadele în care economia este sub ocuparea forței de muncă. Economiștii clasici, neoclasici și austrieci argumentează adesea în această direcție.
În special, economia keynesiană susține că economia se poate bloca într-un nou echilibru, care este sub ocuparea forței de muncă pentru perioade lungi de timp. Economiștii keynesieni indică pesimismul în rândul consumatorilor și investitorilor, alături de alți factori psihologici, factori economici precum prețul și lipsei salariilor și factori financiari, cum ar fi capcanele de lichiditate, pentru a susține că o economie ar putea rămâne chiar sub ocuparea forței de muncă la nesfârșit. În mod obișnuit, aceștia îndeamnă conducerea activistă a gestionării economiei și a politicii fiscale pentru a remedia situația.
Economiștii marxisti și socialiști susțin frecvent că starea normală a unei economii capitaliste trebuie să fie substanțial sub ocuparea forței de muncă, pentru a menține armatele de muncitori șomeri pentru a slăbi puterea de negociere a muncii și a permite capitaliștilor să exploateze lucrătorii mai ușor. Unul dintre beneficiile pe care le pretind pentru socialism este că munca și alte resurse productive pot fi organizate rațional pentru producție în loc de profit și, prin urmare, să obțină ocuparea deplină în economie.