Teoria conflictelor

Ce este teoria conflictelor?

Teoria conflictelor, susținută pentru prima dată de Karl Marx, este o teorie conform căreia societatea se află într-o stare de conflict perpetuu din cauza concurenței pentru resurse limitate. Teoria conflictelor susține că ordinea socială este menținută de dominație și putere, mai degrabă decât de consens și conformitate. Potrivit teoriei conflictelor, cei cu bogăție și putere încearcă să o țină prin orice mijloace posibile, în principal prin suprimarea celor săraci și neputincioși. O premisă de bază a teoriei conflictelor este că indivizii și grupurile din societate vor lucra pentru a încerca să își maximizeze propria bogăție și putere.

Chei de luat masa

• Teoria conflictelor se concentrează pe concurența dintre grupurile din cadrul societății pentru resurse limitate.
• Teoria conflictelor consideră instituțiile sociale și economice ca instrumente ale luptei dintre grupuri sau clase, folosite pentru a menține inegalitatea și dominația clasei conducătoare.
• Teoria conflictului marxist vede societatea ca fiind împărțită pe linii de clasă economică între clasa muncitoare proletară și clasa conducătoare burgheză.
• Versiunile ulterioare ale teoriei conflictelor privesc alte dimensiuni ale conflictului între fracțiunile capitaliste și între diferite tipuri de grupuri sociale, religioase și alte tipuri.

Înțelegerea teoriei conflictelor

Teoria conflictelor a fost folosită pentru a explica o gamă largă de fenomene sociale, inclusiv războaie, revoluții, sărăcie, discriminare și violență domestică. Aceasta atribuie majoritatea evoluțiilor fundamentale din istoria umană, precum democrația și drepturile civile,încercărilor capitaliste de a controla masele (spre deosebire de dorința de ordine socială). Principiile centrale ale teoriei conflictelor sunt conceptele de inegalitate socială, împărțirea resurselor și conflictele care există între diferite clase socioeconomice.

Multe tipuri de conflicte societale de-a lungul istoriei pot fi explicate folosind principiile centrale ale teoriei conflictelor. Unii teoreticieni, inclusiv Marx, cred că conflictul social este forța care determină în cele din urmă schimbarea și dezvoltarea în societate.

Versiunea lui Marx a teoriei conflictului s-a concentrat asupra conflictului dintre două clase primare. Fiecare clasă este formată dintr-un grup de oameni legați de interese reciproce și un anumit grad de proprietate. Marx a teoretizat despre burghezie, un grup de oameni care reprezentau membri ai societății care dețin majoritatea bogăției și mijloacelor. Proletariatul este celălalt grup: include pe cei considerați muncitori sau săraci.

Odată cu apariția capitalismului, Marx a teorizat că burghezia, o minoritate din populație, își va folosi influența pentru a oprima proletariatul, clasa majoritară.  Acest mod de gândire este legat de o imagine comună asociată cu modelele societății bazate pe teoria conflictelor; adepții acestei filozofii tind să creadă într-un aranjament piramidal în ceea ce privește modul în care bunurile și serviciile sunt distribuite în societate; în partea de sus a piramidei se află un grup mic de elite care dictează termenii și condițiile unei părți mai mari a societății, deoarece au un control prea mare asupra resurselor și puterii.

Distribuția inegală în cadrul societății a fost prezisă a fi menținută prin constrângere ideologică;burghezia ar forța acceptarea condițiilor actuale de către proletariat. Teoria conflictelor presupune că elita va înființa sisteme de legi, tradiții și alte structuri societale pentru a-și susține în continuare propria dominanță, împiedicând în același timp alții să se alăture rândurilor lor. Marx a teoretizat că, întrucât clasa muncitoare și cei săraci erau supuși unor condiții înrăutățitoare, o conștiință colectivă ar crește mai multă conștientizare cu privire la inegalitate, iar acest lucru ar putea duce la revoltă. Dacă, după revoltă, condițiile ar fi ajustate pentru a favoriza preocupările proletariatului, cercul conflictual s-ar repeta în cele din urmă, dar în direcția opusă. Burghezul va deveni în cele din urmă agresorul și revolverul, apucând întoarcerea structurilor care anterior își păstrau dominația.

Ipoteze despre teoria conflictelor

În teoria actuală a conflictelor, există patru ipoteze primare care sunt utile de înțeles: competiția, revoluția, inegalitatea structurală și războiul.

Competiție

Teoreticienii conflictelor cred că competiția este un factor constant și, uneori, copleșitor în aproape fiecare relație și interacțiune umană. Concurența există ca urmare a deficitului de resurse, inclusiv a resurselor materiale – bani, proprietăți, mărfuri și multe altele. Dincolo de resursele materiale, indivizii și grupurile din cadrul unei societăți concurează, de asemenea, pentru resurse intangibile. Acestea pot include timpul liber, dominația, statutul social, partenerii sexuali, etc. Teoreticienii conflictelor presupun că competiția este implicită (mai degrabă decât cooperarea).

Revoluţie

Având în vedere presupunerea teoreticienilor conflictului că conflictul apare între clase sociale, un rezultat al acestui conflict este un eveniment revoluționar. Ideea este că schimbarea unei dinamici de putere între grupuri nu are loc ca urmare a unei adaptări treptate. Mai degrabă, apare ca simptom al conflictului dintre aceste grupuri. În acest fel, schimbările aduse unei dinamici de putere sunt adesea abrupte și la scară mare, mai degrabă decât treptate și evolutive.

Inegalitatea structurală

O presupunere importantă a teoriei conflictului este că relațiile umane și structurile sociale experimentează toate inegalitățile de putere. În acest fel, unii indivizi și grupuri dezvoltă în mod inerent mai multă putere și recompensă decât alții. Ulterior, acei indivizi și grupuri care beneficiază de o anumită structură a societății tind să lucreze pentru a menține aceste structuri ca mod de a-și păstra și a-și spori puterea.

Război

Teoreticienii conflictelor tind să vadă războiul fie ca unificator, fie ca „curățător” al societăților. În teoria conflictelor, războiul este rezultatul unui conflict cumulativ și în creștere între indivizi și grupuri și între societăți întregi. În contextul războiului, o societate poate deveni unificată în anumite privințe, dar conflictul rămâne în continuare între mai multe societăți. Pe de altă parte, războiul poate avea ca rezultat și sfârșitul cu ridicata al unei societăți.

consideratii speciale

Marx privea capitalismul ca parte a unei progresii istorice a sistemelor economice. El credea că capitalismul avea rădăcini în mărfuri, sau lucruri care sunt cumpărate și vândute. De exemplu, el credea că munca este un tip de marfă. Deoarece muncitorii au un control sau o putere redusă în sistemul economic (pentru că nu dețin fabrici sau materiale), valoarea lor poate fi devalorizată în timp. Acest lucru poate crea un dezechilibru între proprietarii de afaceri și lucrătorii lor, ceea ce poate duce în cele din urmă la conflicte sociale. El credea că aceste probleme vor fi în cele din urmă rezolvate printr-o revoluție socială și economică. 

Max Weber, un sociolog, filozof, jurist și economist politic german, a adoptat multe aspecte ale teoriei conflictului lui Marx și, mai târziu, a rafinat unele idei ale lui Marx. Weber credea că conflictul asupra proprietății nu se limitează la un singur scenariu specific. Mai degrabă, el credea că există mai multe straturi de conflict existente la un moment dat și în fiecare societate.În timp ce Marx și-a încadrat viziunea asupra conflictului ca fiind una dintre proprietari și lucrători, Weber a adăugat, de asemenea, o componentă emoțională ideilor sale despre conflict.  Weber a spus: „Acestea stau la baza puterii religiei și o fac un aliat important al statului; care transformă clasele în grupuri de statut și fac același lucru comunităților teritoriale în circumstanțe particulare… și care fac„ legitimitate ” „un accent crucial pentru eforturile de dominație”.

Convingerile lui Weber despre conflict se extind dincolo de cele ale lui Marx, deoarece sugerează că unele forme de interacțiune socială, inclusiv conflictul, generează credințe și solidaritate între indivizi și grupuri în cadrul unei societăți.În acest fel, reacțiile unui individ la inegalitate ar putea fi diferite în funcție de grupurile cu care sunt asociați;dacă îi percep pe cei de la putere ca fiind legitimi;și așa mai departe.

Teoreticienii conflictelor din secolele XX și XXI ulterioare au continuat să extindă teoria conflictelor dincolo de clasele economice stricte propuse de Marx, deși relațiile economice rămân o trăsătură de bază a inegalităților între grupuri din diferitele ramuri ale teoriei conflictelor. Teoria conflictelor este extrem de influentă în teoriile moderne și post-moderne ale studiilor inegalității sexuale și rasiale, ale păcii și conflictelor, precum și ale numeroaselor varietăți de studii de identitate care au apărut în mediul academic occidental în ultimele decenii.

Exemple de teorie a conflictelor

De exemplu, teoreticienii conflictelor consideră că relația dintre proprietarul unui complex de locuințe și chiriaș se bazează în principal pe conflict în loc de echilibru sau armonie, chiar dacă poate exista mai multă armonie decât conflict. Ei cred că sunt definite prin obținerea oricăror resurse pe care le pot reciproc.

În exemplul de mai sus, unele dintre resursele limitate care pot contribui la conflictele dintre chiriași și proprietarul complexului includ spațiul limitat din cadrul complexului, numărul limitat de unități, banii pe care chiriașii îi plătesc proprietarului complexului pentru chirie etc..În cele din urmă, teoreticienii conflictelor văd această dinamică ca fiind una a conflictului asupra acestor resurse. Proprietarul complexului, oricât de grațios, este concentrat în mod fundamental să completeze cât mai multe unități de apartament, astfel încât să poată câștiga cât mai mulți bani din chirie, mai ales dacă trebuie acoperite facturi precum ipotecile și utilitățile. Acest lucru poate introduce conflicte între complexe de locuințe, printre solicitanții chiriașilor care doresc să se mute într-un apartament și așa mai departe. De cealaltă parte a conflictului, chiriașii înșiși caută să obțină cel mai bun apartament posibil pentru cea mai mică sumă de bani în chirie.

Teoreticienii conflictelor indică criza financiară din 2008 și salvarea ulterioară a băncilor ca exemple bune ale teoriei conflictelor din viața reală, potrivit autorilor Alan Sears și James Cairns în cartea lorA Good Book, in Theory. Aceștia consideră că criza financiară este rezultatul inevitabil al inegalităților și instabilităților sistemului economic global, care permite celor mai mari bănci și instituții să evite supravegherea guvernului și să își asume riscuri uriașe care recompensează doar câțiva selectați.

Sears și Cairns observă că băncile mariși marile companii au primit ulterior fonduri de salvare de la aceleași guverne care au pretins că nu au fonduri suficiente pentru programe sociale la scară largă, cum ar fi asistența medicală universală.  Această dihotomie susține o ipoteză fundamentală a teoriei conflictelor, care este că instituțiile politice de masă și practicile culturale favorizează grupurile și indivizii dominanți.

Acest exemplu ilustrează faptul că conflictul poate fi inerent în toate tipurile de relații, inclusiv în cele care nu apar la suprafață ca fiind antagonice. De asemenea, arată că chiar și un scenariu simplu poate duce la mai multe straturi de conflict.

întrebări frecvente

Ce este teoria conflictelor?

Teoria conflictelor este o teorie sociologică asociată cu Karl Marx. Acesta încearcă să explice evenimentele politice și economice în termenii unei lupte continue asupra resurselor finite. În această luptă, Marx subliniază relația antagonică dintre clasele sociale, în special relația dintre proprietarii de capital – pe care Marx o numește „burghezie” – și clasa muncitoare, pe care o numește „proletariat”. Teoria conflictelor a avut o influență profundă asupra gândirii secolelor XIX și XX și continuă să influențeze dezbaterile politice până în prezent.

Care sunt unele dintre criticile comune ale teoriei conflictelor?

O critică comună a teoriei conflictelor este că nu reușește să surprindă modul în care interacțiunile economice pot fi benefice reciproc pentru diferitele clase implicate. De exemplu, teoria conflictelor descrie relația dintre angajatori și angajați ca fiind una de conflict, în care angajații doresc să plătească cât mai puțin pentru munca angajaților, în timp ce angajații doresc să își maximizeze salariile. În practică, însă, angajații și angajatorii au adesea o relație armonioasă. Mai mult, instituții precum planurile de pensii și compensațiile pe stoc pot estompa și mai mult granița dintre lucrători și corporații, oferind lucrătorilor o miză suplimentară în succesul angajatorului lor.

Cui i se atribuie inventarea teoriei conflictelor?

Teoria conflictelor este atribuită lui Karl Marx, un filosof politic din secolul al XIX-lea care a condus dezvoltarea comunismului ca școală de gândire în economie. Cele mai cunoscute două lucrări ale lui Karl Marx sunt „Manifestul comunist”, pe care l-a publicat în 1848; și „Das Kapital”, publicat în 1867. Deși a trăit în secolul al XIX-lea, a avut o influență substanțială asupra politicii și economiei în secolul al XX-lea și este, în general, considerat unul dintre cei mai influenți și controversați gânditori ai istoriei recente.