1 mai 2021 11:20

Contingență

Ce este o situație de urgență?

O situație neprevăzută este o posibilă apariție a unui eveniment negativ în viitor, cum ar fi o recesiune economică, un dezastru natural, o activitate frauduloasă, un atac terorist sau o pandemie. În 2020, afacerile au fost afectate de pandemia de coronavirus, forțând mulți angajați să lucreze de la distanță. Ca rezultat, companiile aveau nevoie să implementeze o strategie de lucru la distanță. Cu toate acestea, pentru unele companii, lucrul la distanță nu a fost o opțiune, ceea ce a condus la implementarea unor măsuri de siguranță îmbunătățite pentru angajați și clienți pentru a preveni răspândirea virusului.

Deși pot fi pregătite situații neprevăzute, natura și sfera acestor evenimente negative sunt de obicei de necunoscut în avans. Companiile și investitorii planifică diverse situații neprevăzute prin analiza și implementarea măsurilor de protecție.

În finanțe, managerii încearcă adesea să identifice și să planifice – folosind modele predictive – pentru eventuale situații neprevăzute care cred că pot apărea. Managerii financiari tind să greșească din partea conservatoare – pentru a atenua riscul – presupunând rezultate ușor mai slabe decât cele așteptate. Un plan de urgență ar putea include aranjarea afacerilor unei companii, astfel încât să poată rezista la rezultate negative cu cea mai mică suferință posibilă.

Chei de luat masa

  • O situație neprevăzută este un potențial eveniment negativ care poate apărea în viitor, cum ar fi o recesiune economică, un dezastru natural sau o activitate frauduloasă.
  • Companiile și investitorii planifică diverse situații neprevăzute prin analiza și implementarea măsurilor de protecție.
  • Planurile de urgență pot include achiziționarea de opțiuni sau asigurări pentru portofolii de investiții.
  • Băncile trebuie să aloce un procent de capital pentru contingențe negative, cum ar fi o recesiune, pentru a proteja banca împotriva pierderilor.

Cum funcționează o situație de urgență

Pentru a planifica situații neprevăzute, managerii financiari pot recomanda deseori rezervarea unor rezerve semnificative de numerar, astfel încât compania să aibă lichidități puternice, chiar dacă se întâlnește cu o perioadă de vânzări slabe sau cheltuieli neașteptate. Managerii pot căuta să deschidă în mod proactiv linii de credit în timp ce o companie se află într-o poziție financiară puternică pentru a asigura accesul la împrumuturi în perioade mai puțin favorabile. De exemplu, litigiile în așteptare ar fi considerate o datorie contingentă. Planurile de urgență includ de obicei polițe de asigurare care acoperă pierderile care pot apărea în timpul și după un eveniment negativ.

Cu toate acestea, polițele de asigurare nu pot acoperi toate costurile sau orice scenariu. De exemplu, asigurarea de întrerupere a afacerii nu acoperă de obicei pandemiile, pe care multe companii le-au suferit ca urmare a pandemiei coronavirusului. Guvernul federal a trebuit să intervină și a adoptat legea CARES (Coronavirus Aid, Relief, and Economic Security), care a oferit ajutor financiar companiilor, familiilor și guvernelor locale pentru a stopa dificultățile economice cauzate de pandemie.În special, Programul de protecție a salariilor(PPC) a oferit 349 miliarde de dolari în ajutor întreprinderilor mici pentru a le ajuta să își mențină salariile și cheltuielile.

Companiile de asigurări ar putea, de asemenea, să limiteze acoperirea sau să aplice excluderi pentru un act al lui Dumnezeu, care este un eveniment exogen, adică în afara controlului uman, cum ar fi o inundație sau un cutremur. De asemenea, asigurarea nu poate înlocui clienții care au fost pierduți de concurenți din cauza unui eveniment, mai ales dacă a fost o problemă de sistem intern, cum ar fi o încălcare a datelor. Ca urmare, întreprinderile trebuie să aibă planuri de urgență stabilite pentru a ajuta la minimizarea veniturilor pierdute și a costurilor crescute care sunt implicate atunci când operațiunile comerciale au fost întrerupte. În mod obișnuit, consultanții de afaceri sunt angajați pentru a se asigura că planurile de urgență iau în considerare un număr mare de scenarii posibile și oferă sfaturi despre cum să executați cel mai bine planul.

Tipuri de planuri de urgență

Planurile de urgență sunt utilizate de corporații, guverne, investitori și de bănci centrale, cum ar fi Fed. Contingențele pot implica tranzacții imobiliare, mărfuri, investiții, cursuri de schimb valutar și riscuri geopolitice.

Protejarea activelor

Contingențele ar putea include, de asemenea, active contingente, care sunt beneficii (mai degrabă decât pierderi) care se acumulează unei companii sau persoane fizice, având în vedere rezolvarea unui eveniment incert în viitor. O hotărâre favorabilă într-un proces sau o moștenire ar fi exemple de active contingente.

Planurile de urgență ar putea implica achiziționarea de polițe de asigurare care plătesc numerar sau un beneficiu dacă apare o anumită situație de urgență. De exemplu, asigurarea proprietății ar putea fi achiziționată pentru a proteja împotriva daunelor provocate de incendiu sau vânt.

Poziții de investiții

Investitorii se protejează de situații neprevăzute care ar putea duce la pierderi financiare legate de investiții. Investitorii ar putea utiliza diverse strategii de acoperire, cum ar fi ordinele stop-loss, care ies dintr-o poziție la un anumit nivel de preț. Acoperirea poate implica, de asemenea, utilizarea strategiilor de opțiuni, care este asemănătoare cu cumpărarea de asigurări prin care strategiile câștigă bani, deoarece o poziție de investiție pierde bani dintr-un eveniment negativ. Banii câștigați din strategia de opțiuni compensează complet sau parțial pierderile din investiție. Cu toate acestea, aceste strategii au un cost, de obicei sub forma unei prime, care este o plată în numerar în avans.

Investitorii folosesc, de asemenea, diversificarea activelor, care este procesul de investiții în diferite tipuri de investiții. Diversificarea activelor contribuie la minimizarea riscului dacă o clasă de active, cum ar fi stocurile, scade în valoare.

Continuitate și recuperare a afacerii

Ca parte a unui plan de urgență pentru dezastre, cum ar fi o pandemie, companiile trebuie să planifice în avans pentru a se asigura că afacerea poate funcționa în timpul și după un eveniment. Acest tip de plan de urgență este adesea numit plan de continuitate a activității (BCP) sau plan de recuperare a afacerii.

De obicei, o echipă de continuitate a afacerii este formată pentru a planifica eventualele eventuale neprevăzute și pentru a gestiona planul de continuitate și recuperare în timpul unei întreruperi. Companiile trebuie să își identifice funcțiile critice de afaceri și să efectueze o analiză a modului în care un eveniment ar putea avea impact asupra operațiunilor și proceselor companiei. Planul de urgență ar include implementarea recuperării funcțiilor critice ale afacerii, cum ar fi sistemele, producția și accesul angajaților la tehnologie, cum ar fi computerele.

De exemplu, un plan de urgență pentru o pandemie ar include dezvoltarea unei strategii de lucru la distanță pentru a ajuta la prevenirea răspândirii bolilor și pentru a oferi angajaților acces sigur la munca lor. Ca rezultat, companiile ar trebui să investească în tehnologie, care ar putea include furnizarea de laptopuri și acces la videoconferință pentru angajați, crearea de stocare de date bazată pe cloud și facilitarea accesului la comunicații la nivelul întregii companii, cum ar fi e-mail și date interne.

Securitate cibernetică

Cu orice tip de dezastru, infractorii cibernetici încearcă adesea să profite de o criză pentru a intra în sistemele unei companii și a fura date sau a întrerupe operațiunile comerciale. Planurile de urgență sunt utilizate pentru a contura procedurile pentru echipele de securitate cibernetică pentru a proteja o organizație de amenințări și atacuri rău intenționate.

consideratii speciale

Un plan de urgență ar trebui, de asemenea, să se pregătească pentru pierderea proprietății intelectuale prin furt sau distrugere. Ca urmare, copiile de rezervă ale fișierelor critice și ale programelor de computer, precum și ale brevetelor cheie ale companiei, ar trebui menținute într-o locație sigură în afara site-ului. Planurile de urgență trebuie să se pregătească pentru posibilitatea accidentelor operaționale, furtului și fraudei. O companie ar trebui să aibă un răspuns de urgență în relațiile publice cu privire la eventuale evenimente care au capacitatea de a afecta grav reputația companiei și capacitatea acesteia de a desfășura activități.

Modul în care o companie este reorganizată după un eveniment negativ ar trebui inclus într-un plan de urgență. Ar trebui să aibă proceduri care să descrie ce trebuie făcut pentru a restabili compania la operațiuni normale și pentru a limita orice daune ulterioare cauzate de eveniment. De exemplu, firma de servicii financiare Cantor Fitzgerald a reușit să-și reia operațiunea în doar două zile după ce a fost paralizată de atacurile teroriste din 11 septembrie, din cauza existenței unui plan cuprinzător de urgență.

Avantajele unui plan de urgență

Un plan detaliat de urgență minimizează pierderile și daunele cauzate de un eveniment negativ neprevăzut. De exemplu, o companie de brokeraj poate avea un generator de energie de rezervă pentru a se asigura că tranzacțiile pot fi executate în caz de pană de curent, prevenind eventuale pierderi financiare. Un plan de urgență poate reduce, de asemenea, riscul unui dezastru de relații publice. O companie care comunică în mod eficient modul în care trebuie navigate evenimentele negative și la care trebuie să răspundă este mai puțin probabil să sufere daune reputației.

Un plan de urgență permite adesea unei companii afectate de un eveniment negativ să continue să funcționeze. De exemplu, o companie poate avea o prevedere pentru o posibilă acțiune industrială, cum ar fi o grevă, astfel încât obligațiile față de clienți nu sunt compromise. Companiile care au un plan de urgență în vigoare pot obține rate mai bune de asigurare și disponibilitate a creditelor, deoarece se consideră că au riscuri comerciale reduse.

Exemplu de plan de urgență

Ca urmare a crizei financiare din 2008 și a Marii recesiuni, au fost implementate reglementări care impun efectuarea unor teste de stres bancar pentru a testa modul în care o bancă ar putea face față diferitelor neprevăzute negative. Testele de stres proiectează cât de mult ar pierde o bancă – dacă s-ar produce un eveniment economic negativ – pentru a determina dacă banca are suficient capital sau fonduri alocate pentru a supraviețui evenimentului.

Băncilor li se cere să aibă la îndemână un procent specific din rezervele de capital, în funcție de totalul activelor ponderate la  risc (RWA). Aceste active, care sunt de obicei împrumuturi, au aplicate diverse ponderări de risc. De exemplu, portofoliul ipotecar al unei bănci ar putea primi o pondere de 50%, ceea ce înseamnă că banca – într-un scenariu negativ – ar trebui să aibă suficient capital evaluat la 50% din creditele ipotecare restante. Capitalul – numit capital de nivel 1 – poate include acțiuni de capitaluri proprii sau capitaluri proprii  și câștigurile reportate, care reprezintă economii acumulate din profiturile din anii precedenți. Deși există diverse componente care intră în cerința raportului nivel-capital, raportul trebuie să fie de cel puțin 6% din totalul activelor ponderate la risc.

Să spunem ca exemplu, Banca XYZ are 3 milioane de dolari în câștiguri reportate și 4 milioane de dolari în capitalul propriu, ceea ce înseamnă că capitalul de nivel 1 total este de 7 milioane de dolari. Banca XYZ are active ponderate la risc de 70 de milioane de dolari. Ca urmare, raportul de capital de nivel 1 al băncii este de 10% (7 milioane USD / 70 milioane USD). Deoarece cerința de capital este de 6%, banca este considerată bine capitalizată în comparație cu cerința minimă.

Desigur, nu vom ști dacă planul de urgență al sectorului bancar va fi adecvat până la apariția unei alte recesiuni, ceea ce reprezintă o limitare a acestor planuri, deoarece este dificil de planificat pentru fiecare situație de urgență.