Contabilitate a costurilor

Ce este contabilitatea costurilor?

Contabilitatea costurilor este o formă de contabilitate managerială care are ca scop captarea costului total de producție al unei companii prin evaluarea costurilor variabile ale fiecărei etape de producție, precum și a costurilor fixe, cum ar fi o cheltuială de leasing.

Chei de luat masa

• Contabilitatea costurilor este utilizată intern de conducere pentru a lua decizii de afaceri pe deplin informate.
• Spre deosebire de contabilitatea financiară, care oferă informații utilizatorilor externi de situații financiare, contabilitatea costurilor nu este obligată să respecte standardele stabilite și poate fi flexibilă pentru a satisface nevoile managementului.
• Contabilitatea costurilor ia în considerare toate costurile de intrare asociate cu producția, inclusiv costurile variabile și fixe.
• Tipurile de contabilitate a costurilor includ costuri standard, costuri bazate pe activități, contabilitate simplă și costuri marginale.

Înțelegerea contabilității costurilor

Contabilitatea costurilor este utilizată de echipa de management intern a unei companii pentru a identifica toate costurile variabile și fixe asociate procesului de producție. Mai întâi va măsura și înregistra aceste costuri individual, apoi va compara costurile de intrare cu rezultatele de producție pentru a ajuta la măsurarea performanței financiare și la luarea deciziilor de afaceri viitoare. Există multe tipuri de costuri implicate în contabilitatea costurilor, care sunt definite mai jos.

Tipuri de costuri

• Costurile fixe sunt costuri care nu variază în funcție de nivelul de producție. Acestea sunt de obicei lucruri precum plata ipotecii sau a contractului de închiriere pentru o clădire sau o piesă de echipament care este amortizată la o rată fixă ​​lunară. O creștere sau o scădere a nivelurilor de producție nu ar produce nicio modificare a acestor costuri.
• Costurile variabile sunt costuri legate de nivelul de producție al unei companii. De exemplu, un magazin de flori care își mărește inventarul de aranjamente florale pentru Ziua Îndrăgostiților va suporta costuri mai mari atunci când achiziționează un număr crescut de flori de la grădinița locală sau centrul de grădină.
• Costurile de exploatare sunt costuri asociate operațiunilor de zi cu zi ale unei afaceri. Aceste costuri pot fi fixe sau variabile în funcție de situația unică.
• Costurile directe sunt costuri legate în mod specific de producerea unui produs. Dacă un prăjitor de cafea petrece cinci ore prăjind cafea, costurile directe ale produsului finit includ orele de muncă ale prăjitorului și costul boabelor de cafea.
• Costurile indirecte sunt costuri care nu pot fi legate direct de un produs. În exemplul prăjitorului de cafea, costul energiei pentru încălzirea prăjitorului ar fi indirect, deoarece este inexact și este dificil de urmărit pentru produsele individuale.

Contabilitatea costurilor vs. Contabilitatea financiară

În timp ce contabilitatea costurilor este adesea utilizată de conducerea unei companii pentru a ajuta la luarea deciziilor, contabilitatea financiară este ceea ce văd de obicei investitorii externi sau creditorii. Contabilitatea financiară prezintă poziția financiară și performanța unei companii către surse externe prin situații financiare, care includ informații despre veniturile, cheltuielile, activele și pasivele acesteia. Contabilitatea costurilor poate fi cea mai benefică ca instrument pentru management în bugetare și în stabilirea programelor de control al costurilor, care pot îmbunătăți marjele nete pentru companie în viitor.

O diferență cheie între contabilitatea costurilor și contabilitatea financiară este că, în timp ce în contabilitatea financiară costul este clasificat în funcție de tipul tranzacției, contabilitatea costurilor clasifică costurile în funcție de nevoile de informații ale conducerii. Contabilitatea costurilor, deoarece este utilizată ca instrument intern de către conducere, nu trebuie să îndeplinească niciun standard specific, cum ar fi  principiile contabile general acceptate (GAAP) și, ca urmare, variază în funcție de la o companie la alta sau de la un departament la altul.

Tipuri de contabilitate a costurilor

Costuri standard

Costurile standard atribuie costuri „standard”, mai degrabă decât costurile reale, costului bunurilor vândute (COGS) și inventarului. Costurile standard se bazează pe o utilizare eficientă a forței de muncă și a materialelor pentru a produce bunul sau serviciul în condiții de funcționare standard și sunt în esență suma bugetată. Chiar dacă mărfurile sunt atribuite costurilor standard, compania trebuie totuși să plătească costurile efective. Evaluarea diferenței dintre costul standard (eficient) și costul real suportat se numește analiză a varianței.

Dacă analiza varianței determină că costurile reale sunt mai mari decât se aștepta, varianța este nefavorabilă. Dacă se determină că costurile reale sunt mai mici decât se aștepta, varianța este favorabilă. Doi factori pot contribui la o varianță favorabilă sau nefavorabilă. Există costul intrării, cum ar fi costul forței de muncă și al materialelor. Aceasta este considerată o variație a ratei. În plus, există eficiența sau cantitatea de intrare utilizată. Aceasta este considerată o varianță a volumului. Dacă, de exemplu, compania XYZ se aștepta să producă 400 de widget-uri într-o perioadă, dar să ajungă să producă 500 de widget-uri, costul materialelor ar fi mai mare datorită cantității totale produse.

Costuri bazate pe activități

Costurile bazate pe activități (ABC) identifică costurile generale de la fiecare departament și le atribuie unor obiecte de cost specifice, cum ar fi bunurile sau serviciile. Sistemul ABC de contabilitate a costurilor se bazează pe activități, care este orice eveniment, unitate de lucru sau sarcină cu un anumit scop, cum ar fi înființarea de mașini pentru producție, proiectarea produselor, distribuirea produselor finite sau operarea mașinilor. Aceste activități sunt, de asemenea, considerate a fi factori determinanți ai costurilor și reprezintă măsurile utilizate ca bază pentru alocarea costurilor generale.

În mod tradițional, costurile generale sunt atribuite pe baza unei măsuri generice, cum ar fi orele de funcționare. În cadrul ABC, se efectuează o analiză a activității în cazul în care măsurile adecvate sunt identificate drept factori determinanți ai costurilor. Ca urmare, ABC tinde să fie mult mai precis și mai util atunci când vine vorba de manageri care revizuiesc costul și profitabilitatea serviciilor sau produselor specifice companiei lor.

De exemplu, contabilii care folosesc ABC ar putea transmite un sondaj angajaților din linia de producție care vor contabiliza apoi timpul petrecut pentru diferite sarcini. Costurile acestor activități specifice sunt atribuite numai bunurilor sau serviciilor care au utilizat activitatea. Acest lucru oferă conducerii o idee mai bună despre locul în care se cheltuiește exact timpul și banii.

Pentru a ilustra acest lucru, presupuneți că o companie produce atât bibelouri, cât și widgeturi. Brelocurile necesită foarte multă forță de muncă și necesită un efort practic din partea personalului de producție. Producția de widgeturi este automatizată și constă în cea mai mare parte în introducerea materiei prime într-o mașină și în așteptarea a mai multor ore pentru bunul finit. Nu ar avea sens să folosiți orele de mașină pentru a aloca cheltuielile generale pentru ambele articole, deoarece bibelourile foloseau cu greu orele de mașină. Sub ABC, bibelourilor li se atribuie mai multe cheltuieli generale legate de forța de muncă și widget-urilor li se atribuie mai multe cheltuieli generale legate de utilizarea mașinii.

Contabilitate slabă

Scopul principal al contabilității slabe este îmbunătățirea practicilor de management financiar în cadrul unei organizații. Contabilitatea slabă este o extensie a filosofiei producției și producției slabe, care are intenția declarată de a minimiza deșeurile, optimizând în același timp productivitatea. De exemplu, dacă un departament de contabilitate este capabil să reducă timpul pierdut, angajații pot concentra acel timp economisit mai productiv asupra sarcinilor cu valoare adăugată.

Atunci când se utilizează contabilitatea simplă, metodele tradiționale de calculare a costurilor sunt înlocuite cu prețuri bazate pe valoare  și măsurători ale performanței axate pe reducere. Luarea deciziilor financiare se bazează pe impactul asupra profitabilității fluxului valoric total al companiei. Fluxurile de valoare sunt centrele de profit ale unei companii, care este orice sucursală sau divizie care adaugă în mod direct profitabilității sale de bază.

Costuri marginale

Costul marginal (numit uneori analiza cost-volum-profit ) este impactul asupra costului unui produs prin adăugarea unei unități suplimentare în producție. Este util pentru deciziile economice pe termen scurt. Costurile marginale pot ajuta managementul să identifice impactul diferitelor niveluri de costuri și volum asupra profitului operațional. Acest tip de analiză poate fi utilizat de conducere pentru a obține informații despre produsele noi potențial profitabile, prețurile de vânzare stabilite pentru produsele existente și impactul campaniilor de marketing.

Punctul  de rentabilitate, care este nivelul de producție în care venitul total al unui produs este egal cu cheltuielile totale, se calculează ca costurile fixe totale ale unei companii împărțite la marja sa de contribuție. Marja de contribuție, calculată ca veniturile din vânzări minus costurile variabile, pot fi, de asemenea, calculată pe o bază per unitate, în scopul de a determina măsura în care un produs specific contribuie la profitul global al companiei.

Istoria contabilității costurilor

Cercetătorii cred că contabilitatea costurilor a fost dezvoltată pentru prima dată în timpul  revoluției industriale,  când economia emergentă a cererii și ofertei industriale aforțat producătorii să înceapă urmărirea cheltuielilor lor fixe și variabile pentru a-și optimiza procesele de producție.  Contabilitatea costurilor a permis companiilor feroviare și siderurgice să controleze costurile și să devină mai eficiente. La începutul secolului al XX-lea, contabilitatea costurilor devenise un subiect larg acoperit în literatura de management a afacerilor.

întrebări frecvente

Cum diferă contabilitatea de costuri de metodele de contabilitate tradiționale?

Spre deosebire de contabilitatea generală sau contabilitatea financiară, metoda de contabilitate a costurilor este un sistem intern, specific firmei, utilizat pentru a implementa  controlul costurilor. Contabilitatea costurilor poate fi mult mai flexibilă și mai specifică, în special atunci când vine vorba de subdivizarea costurilor și evaluarea stocurilor. Metodele și tehnicile de contabilitate a costurilor vor varia de la o firmă la alta și pot deveni destul de complexe.

De ce se utilizează contabilitatea costurilor?

Contabilitatea costurilor este utilă, deoarece poate identifica unde își cheltuie banii o companie, cât câștigă și unde se pierd bani. Contabilitatea costurilor își propune să raporteze, să analizeze și să conducă la îmbunătățirea controlului și eficienței costurilor interne. Chiar dacă companiile nu pot utiliza cifrele de contabilitate a costurilor în situațiile financiare sau în scopuri fiscale, ele sunt cruciale pentru controalele interne.

Ce tipuri de costuri intră în contabilitatea costurilor?

Acestea vor varia de la industrie la industrie și de la firmă la firmă, cu toate acestea anumite categorii de costuri vor fi de obicei incluse (dintre care unele se pot suprapune), cum ar fi: costurile directe; costuri indirecte; costuri variabile; costuri fixe; și costurile de funcționare.

Care sunt unele avantaje ale contabilității costurilor?

Deoarece metodele de contabilitate a costurilor sunt dezvoltate și adaptate unei firme specifice, acestea sunt extrem de personalizabile și adaptabile. Managerii apreciază contabilitatea costurilor, deoarece poate fi adaptată, adaptată și implementată în funcție de nevoile în schimbare ale afacerii. Spre deosebire de  contabilitatea  financiară bazată pe Comitetul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB), contabilitatea costurilor trebuie să se preocupe doar de privirile din interior și de scopurile interne. Managementul poate analiza informațiile pe baza unor criterii pe care le apreciază în mod specific, care ghidează modul în care sunt stabilite prețurile, distribuirea resurselor, creșterea capitalului și asumarea riscurilor. 

Care sunt unele dezavantaje ale contabilității costurilor?

Sistemele de contabilitate a costurilor și tehnicile care sunt utilizate împreună cu acesta pot avea un cost de pornire ridicat de dezvoltat și implementat. Pregătirea personalului contabil și a managerilor pe sisteme ezoterice și adesea complexe necesită timp și efort, iar greșelile pot fi făcute de la început. Contabilii  și  auditorii cu calificare superioară   sunt susceptibili de a percepe mai mult pentru serviciile lor atunci când evaluează un sistem de contabilitate a costurilor decât unul standardizat, cum ar fi GAAP.