Datorie
Ce este o datorie?
Termenul „taxă” se referă la o formă de impozitare percepută asupra anumitor bunuri, servicii sau alte tranzacții. Oamenii și corporațiile pot fi obligați să plătească impozite pe mărfurilor sau tranzacțiilor financiare în locul persoanelor fizice.
Termenul se referă, de asemenea, la responsabilitățile deținute de un individ, în special de cineva aflat într-o poziție de putere.
Chei de luat masa
- O taxă este o formă de impozitare percepută asupra anumitor bunuri, servicii sau alte tranzacții care sunt importate și exportate.
- Ratele taxelor sunt un procent determinat de valoarea totală a bunurilor plătite în altă țară.
- Taxele oferă o formă de protecție a comerțului pentru locuri de muncă, economie, mediu și alte interese prin controlul afluxului și ieșirii de mărfuri.
- O datorie poate fi, de asemenea, responsabilitatea morală sau fiduciară a cuiva.
Înțelegerea unei datorii
Guvernele impun impozite persoanelor fizice și companiilor care efectuează sau primesc transporturi la nivel internațional. Aceste taxe trebuie plătite înainte de livrare. Aceste taxe se numesc taxe vamale sau de import. Acestea sunt tarife sau taxe impuse mărfurilor transportate peste granițe internaționale.
Ratele taxelor vamale sunt un procent determinat de valoarea totală a mărfurilor plătite în altă țară. Calitatea, dimensiunea sau greutatea produsului nu sunt factori determinanți. Sistemul tarifar armonizat al Statelor Unite este utilizat pe plan intern ca referință pentru tarifele aplicabile la mărfurile importate în țară.
Intenția acestei forme de datorie este de a oferi o formă de protecție a comerțului pentru locurile de muncă, economia, mediul și alte interese ale fiecărei țări, controlând fluxul și ieșirea de mărfuri. Se pot impune taxe asupra mărfurilor restrictive și interzise care sunt expediate în și în afara unei țări. Impunerea și colectarea taxelor contribuie, de asemenea, la contribuția la fondul de venituri al unei națiuni.
Indatoririle atunci când călătoriți
Această formă de taxă poate fi revocată în anumite situații, cum ar fi magazinul fără taxe al unui aeroport. Atunci când clienții patronează un magazin fără taxe vamale, mărfurile care sunt de obicei impozitate, cum ar fi țigările și alcoolul, nu vor fi taxate. Vizitatorii străini vor putea achiziționa bunurile la un preț mai mic comparativ cu cetățenii autohtoni.
Există limite și linii directoare pentru cumpărături fără taxe. Produsele achiziționate sunt destinate a fi scoase din țara în care au fost cumpărate. Cumpărătorii trebuie, în general, să-și arate pașapoartele atunci când fac cumpărături fără taxe.
Călătorilor care fac achiziții fără taxe li se poate cere să declare oficialilor vamali ceea ce au cumpărat odată ce au ajuns înapoi în țările lor de origine. Este posibil să li se solicite să prezinte chitanțe pentru achiziții. Pot fi stabilite limite monetare pentru valoarea achizițiilor fără taxe. Dacă valoarea depășește pragul, tarifele și taxele locale pot fi impuse achizițiilor.
Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din SUA va prezenta detaliile referitoare la taxele pe o varietate de produse. Sunt prezentate detalii specifice pentru tutun și produse alcoolice, precum și pentru produsele aduse din Cuba.
consideratii speciale
Termenul „datorie” se poate referi, de asemenea, la orice responsabilități – fie morale sau de altă natură – deținute de o persoană. Acestea sunt obligații pe care o persoană – în special cineva într-o poziție de autoritate – le are pentru a-și îndeplini responsabilitățile funcției sale.
Într-un context corporativ, aceasta este o responsabilitate fiduciară pe care directorul executiv al unei companii o are față de acționarii companiei. Aceasta înseamnă că orice acțiune pe care o ia CEO ar trebui să fie în interesul acționarilor companiei. De exemplu, datoria unui CEO poate include cântărirea dacă un acord de fuziune cu un rival ar oferi sau nu o valoare adecvată pentru acționari.
Această responsabilitate este, de asemenea, similară cu o datorie fiduciară. O datorie fiduciară este atunci când un individ își pune încrederea și încrederea în altul în ceea ce privește o situație monetară. De exemplu, un consilier financiar ar avea o datorie fiduciară față de clienții săi și trebuie să acționeze în interesul superior al clienților lor. Același lucru ar fi valabil și pentru un executant al unei moșii. Fiduciarul are datoria de a-și asuma responsabilitatea și de a lua decizii care vor aduce beneficii clientului mai presus de oricine.