1 mai 2021 13:26

Explicarea amortizării în bilanț

În urmă cu câțiva ani, Biroul de analiză economică al SUA a anunțat o schimbare a modului în care estimează produsul intern brut (PIB). În viitor, va include active necorporale în calculele sale de investiții în economie.

Schimbarea a stimulat semnificativ creșterea economică în ultimii 50 de ani și a făcut economia cu aproape 560 miliarde de dolari mai mare decât se estimase anterior.1  Acum, că activele necorporale sunt considerate active pe termen lung în economie, contabilii vor trebui să își amortizeze suma în timp la pregătirea situațiilor financiare.

Amortizarea este un concept important nu doar pentru economiști, ci pentru orice companie care își află bilanțul.

Amortizare

Amortizarea se referă la valorificarea valorii unei imobilizări necorporale în timp. Este similar cu amortizarea, dar acest termen este menit mai mult pentru imobilizările corporale.

Amortizarea are loc atunci când valoarea unui activ, de obicei un activ necorporal, cum ar fi cercetarea și dezvoltarea (R&D) sau o marcă comercială, este redusă într-o anumită perioadă de timp, care este de obicei durata de viață utilă estimată a activului.

O modalitate bună de a vă gândi la acest lucru este să considerați amortizarea ca fiind costul unui activ pe măsură ce este consumat sau epuizat în timp ce generează vânzări pentru o companie. Împreună cu durata de viață utilă, intrările majore în procesul de amortizare includ valoarea reziduală și metoda de alocare, ultima dintre acestea putând fi în linie.

Un caz mai specializat de amortizare are loc atunci când o obligațiune care este achiziționată la o primă este amortizată până la valoarea sa nominală pe măsură ce obligațiunea ajunge la scadență. Atunci când o obligațiune este cumpărată cu o reducere, termenul se numește acumulare. Conceptul se referă din nou la ajustarea valorii orelor suplimentare în bilanțul unei companii, cu valoarea amortizării reflectată în contul de profit și pierdere.

O regulă generală în acest sens este amortizarea unui activ în timp, dacă beneficiile acestuia vor fi realizate pe o perioadă de câțiva ani sau mai mult. Cu o durată scurtă așteptată, cum ar fi zilele sau lunile, este probabil cel mai bun și mai eficient să cheltuiți costul prin contul de profit și pierdere și să nu contați deloc elementul ca activ.

Exemple de active necorporale

Alte exemple de active necorporale includ liste și relații cu clienții, acorduri de licențiere, contracte de servicii, software de calculator și secrete comerciale (cum ar fi rețeta pentru Coca-Cola). Fondul comercial este un alt activ intangibil major. A fost amortizat în timp, dar acum trebuie revizuit anual pentru eventuale ajustări.

Un bun exemplu al modului deamortizare poate avea unimpact financiare aleunei companii într -un mare fel este achiziționarea de Time Warner în 2000 de AOL întimpul dot-com bubble. AOL a plătit 162 miliarde de dolari pentru Time Warner, dar valoarea AOL a scăzut în anii următori, iar compania a preluat otaxă de depreciere a fondului comercialde 99 de miliarde de dolari.34  În anii precedenți, această sumă ar fi fost amortizată în timp, dar acum trebuie evaluată anual și notată dacă, la fel ca în cazul AOL, valoarea nu mai există.

GAAP vs. IFRS

Firmele trebuie să contabilizeze amortizarea conform prevederilor standardelor majore de contabilitate. Principiile contabile acceptate în general (GAAP) și Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) au ambele definiții similare a ceea ce se califică drept imobilizare necorporală, dar există diferențe în modul în care valorile lor trebuie ajustate în timp.

De exemplu, costurile de dezvoltare pentru crearea de produse noi sunt cheltuite conform GAAP (în majoritatea cazurilor), dar capitalizate (amortizate) în conformitate cu IFRS.  GAAP nu permite reevaluarea valorii unui imaterial, dar IFRS o face. Aceasta înseamnă că modificările valorii GAAP pot fi contabilizate prin modificarea programelor de amortizare sau, eventual, prin scrierea valorii unui imaterial, care ar fi considerat permanent.  În cele din urmă, GAAP stipulează că cheltuielile publicitare sunt cheltuieli pe măsură ce au fost efectuate, dar IFRS permite recunoașterea unei plăți în avans a acestor cheltuieli ca activ, care ar fi capitalizată sau amortizată pe măsură ce sunt utilizate la o dată ulterioară.

Linia de fund

Amortizarea reflectă faptul că imobilizările necorporale au o valoare care trebuie monitorizată și ajustată în timp. Conceptul de amortizare este supus clasificărilor și estimărilor care trebuie studiate îndeaproape de către contabilii unei firme și de către auditori care trebuie să semneze situațiile financiare.