Cum afectează structura de capitalizare a unei companii rentabilitatea acesteia?
Structura de capitalizare a unei afaceri este fundamentul său. De la prima sa vânzare până la proiectele pe care le investește, totul începe cu modul în care își finanțează operațiunile. Structura de capitalizare poate avea un impact uriaș asupra rentabilității unei companii.
Ce este structura de capitalizare?
Structura de capitalizare (mai frecvent numită structură de capital) se referă pur și simplu la banii pe care o companie îi folosește pentru finanțarea operațiunilor și de unde provin acești bani. Capitalul poate fi strâns fie prin achiziționarea de datorii, fie prin capitaluri proprii. Finanțarea prin acțiuni provine din vânzarea de acțiuni către acționari. Datoriile pot proveni din mai multe surse, cum ar fi împrumuturile bancare, împrumuturile personale și datoriile cardului de credit, dar trebuie întotdeauna rambursate la o dată ulterioară, de obicei cu dobândă.
Costul capitalului
Ambele tipuri de finanțare a capitalului suportă un anumit grad de cheltuială care trebuie plătită pentru accesarea fondurilor, numită costul capitalului. Pentru capitalul datoriei, aceasta este rata dobânzii percepută de creditor. Costul capitalului propriu este reprezentat de rata rentabilității investiției pe care acționarii o așteaptă în dividende. În timp ce datoria tinde să coste mai puțin decât capitalul propriu, ambele tipuri de finanțare de capital afectează marjele de profit ale unei companii în moduri importante.
Poate cel mai clar exemplu în acest sens este impactul datoriei asupra rezultatului. Undeva între cheltuielile operaționale și cifra profitului net din declarația de profit și pierdere a unei companii se află cheltuielile efectuate pentru plata datoriilor. O companie cu o structură de capital deosebit de îndatorată plătește dobânzi mai mari în fiecare an, reducând astfel profitul net.
Efectul pozitiv al capitalului datoriei
Capitalul datoriei poate avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra rentabilității. Datoria permite companiilor să valorifice fondurile existente, permițând astfel o expansiune mai rapidă decât ar fi posibil altfel. Utilizarea efectivă a finanțării datoriei are ca rezultat o creștere a veniturilor care depășește cheltuiala plăților dobânzilor. În plus, plățile de dobânzi sunt deductibile din impozite, reducând sarcina fiscală globală a unei companii.
Impactul finanțării de capitaluri proprii asupra marjelor de profit ale unei companii este la fel de important, deși nu chiar atât de simplu. În timp ce fondurile de capital stimulează creșterea fără a necesita rambursare, acționarilor li se acordă drepturi de proprietate limitate, inclusiv drepturi de vot. Aceștia se așteaptă, de asemenea, la o rentabilitate a investiției lor sub formă de dividende, care sunt plătite numai dacă compania obține profit. O afacere finanțată din capitaluri proprii este deținută investitorilor săi și trebuie să rămână constant rentabilă pentru a îndeplini această obligație.
Structura capitalului și rentabilitatea
Proprietatea întreprinderii este împărtășită, astfel încât plăcuța proverbială a profiturilor trebuie împărțită într-un număr mai mare de bucăți. O companie finanțată integral din datorii poate avea plăți mari de dobândă în fiecare lună, dar când totul este spus, profiturile aparțin în totalitate proprietarilor de afaceri. Fără dividendele acționarilor de plătit, profiturile pot fi reinvestite în afacere prin achiziționarea de echipamente noi sau prin deschiderea unei noi locații, generând profituri și mai mari pe parcurs.
Un alt efect indirect al structurii capitalului asupra profitabilității este impactul său asupra disponibilității potențiale a capitalului suplimentar, dacă este necesar în viitor. O companie cu un nivel deosebit de ridicat al datoriei / capitalurilor proprii poate fi văzută ca fiind inutilă riscantă atât de creditori, cât și de potențiali acționari, ceea ce face dificilă strângerea de fonduri suplimentare. Accesul limitat la finanțarea de capital, la rândul său, limitează potențialul de creștere al afacerii, menținând marjele de profit stagnate.
(Pentru lecturi conexe, consultați „ Ce este teoria structurii capitalului? ”)