Gap inflaționist - KamilTaylan.blog
1 mai 2021 16:25

Gap inflaționist

Ce este un decalaj inflaționist?

Un decalaj inflaționist este un concept macroeconomic care măsoară diferența dintre nivelul actual al produsului intern brut real (PIB) și PIBul care ar exista dacă o economie ar funcționa cu ocuparea deplină.

Chei de luat masa

  • Un decalaj inflaționist măsoară diferența dintre nivelul actual al PIB-ului real și PIB-ul care ar exista dacă o economie ar funcționa cu ocuparea deplină.
  • Pentru ca decalajul să fie considerat inflaționist, PIB-ul real actual trebuie să fie mai mare decât PIB-ul potențial.
  • Politicile care pot reduce decalajul inflaționist includ reduceri ale cheltuielilor guvernamentale, majorări de impozite, emisiuni de obligațiuni și valori mobiliare, creșteri ale dobânzii și reduceri ale plăților prin transfer.

Înțelegerea unei lacune inflaționiste

Există un decalaj inflaționist atunci când cererea de bunuri și servicii depășește producția din cauza unor factori precum niveluri mai ridicate de ocupare a forței de muncă, activități comerciale crescute sau cheltuieli guvernamentale ridicate.

În acest context, PIB-ul real poate depăși PIB-ul potențial, rezultând un decalaj inflaționist. Decalajul inflaționist este numit ca atare, deoarece creșterea relativă a PIB-ului real determină o economie să-și mărească consumul, conducând la creșterea prețurilor pe termen lung.



Pentru ca diferența să fie considerată inflaționistă, PIB-ul real actual trebuie să fie mai mare decât PIB-ul economiei la ocuparea completă – cunoscut și sub denumirea de PIB potențial.

Decalajul inflaționist reprezintă punctul din ciclul economic în care economia se extinde. Datorită numărului mai mare de fonduri disponibile în economie, consumatorii sunt mai înclinați să cumpere bunuri și servicii. Pe măsură ce cererea de bunuri și servicii crește, dar producția nu a compensat încă schimbarea, prețurile cresc pentru a restabili echilibrul pieței.

Atunci când PIB-ul potențial este mai mare decât PIB-ul real, decalajul este denumit în schimb un decalaj deflaționist. Celălalt tip de decalaj de producție este decalajul recesiv, care descrie o economie care funcționează sub echilibrul său de ocupare completă.

Calculul produsului intern brut real (PIB)

Conform teoriei macroeconomice, piața bunurilor determină nivelul PIB-ului real, care este prezentat în următoarea relație. Pentru a calcula PIB-ul real, calculați mai întâi PIB-ul nominal :

Y = C + I + G + NX

Unde:

  • Y = PIB nominal
  • C = cheltuieli de consum
  • I = investiție
  • G = cheltuieli guvernamentale
  • NX = exporturi nete

Apoi, PIB-ul real = Y / D, unde D este deflatorul PIB, care intră în vigoare a inflației în timp.

O creștere a cheltuielilor de consum, a investițiilor, a cheltuielilor guvernamentale sau a exporturilor nete determină creșterea PIB-ului real pe termen scurt. PIB-ul real oferă o măsură a creșterii economice, compensând în același timp efectele inflației sau deflației. Acest lucru produce un rezultat care reprezintă diferența dintre creșterea economică reală și o simplă schimbare a prețurilor bunurilor sau serviciilor în cadrul economiei.

Politica fiscală și monetară pentru gestionarea decalajului inflaționist

Un guvern poate alege să utilizeze politica fiscală pentru a ajuta la reducerea decalajului inflaționist, adesea prin scăderea numărului de fonduri care circulă în cadrul economiei. Acest lucru poate fi realizat prin reduceri ale cheltuielilor guvernamentale, creșteri de impozite, emisiuni de obligațiuni și valori mobiliare și reduceri de plăți prin transfer.

Aceste ajustări ale condițiilor fiscale din cadrul economiei pot servi la restabilirea echilibrului economic. Pe măsură ce cantitatea de bani în circulație scade, cererea totală de bunuri și servicii scade, de asemenea, reducând inflația.

Băncile centrale au la dispoziție și instrumente pentru combaterea activității inflaționiste. Atunci când Rezerva Federală (Fed) crește ratele dobânzii, costurile împrumuturilor sunt mai scumpe.

Politica monetară strictă ar trebui ulterior să reducă suma de bani disponibilă majorității consumatorilor, declanșând mai puțină cerere și prețuri sau inflația să se retragă. Odată ce echilibrul este atins, Fed sau altă bancă centrală poate modifica ratele dobânzii în consecință.