Evaluarea unei companii folosind metoda venitului rezidual

Există multe metode diferite de evaluare a unei companii sau a acțiunilor sale. S-ar putea opta pentru utilizarea unei abordări relative de evaluare, comparând multiplii și valorile unei firme în raport cu alte companii din industria sau sectorul său. O altă alternativă ar fi evaluarea unei firme pe baza unei estimări absolute, cum ar fi implementarea modelării actualizate a fluxului de numerar sau a metodei actualizării dividendelor, în încercarea de a plasa o valoare intrinsecă firmei respective.

O metodă de evaluare absolută, care poate nu este atât de familiară celor mai mulți, dar este utilizată pe scară largă de către analiști, este metoda venitului rezidual. În acest articol, vă vom prezenta elementele de bază care stau la baza metodei venitului rezidual și modul în care poate fi utilizată pentru a plasa o valoare absolută unei firme.

Chei de luat masa

• Venitul rezidual este venitul generat de o companie după contabilizarea costului capitalului.
• Formula de evaluare a venitului rezidual este foarte asemănătoare cu un model de actualizare a dividendelor pe mai multe etape, înlocuind plățile viitoare de dividende cu veniturile reziduale viitoare.
• Modelele de venituri reziduale utilizează datele disponibile din situațiile financiare ale unei firme.
• Aceste modele privesc mai degrabă profitabilitatea economică a unei firme decât rentabilitatea sa contabilă.

Introducere în venitul rezidual

Când majoritatea aud termenul de venit rezidual, se gândesc la excesul de numerar sau la venitul disponibil. Deși această definiție este corectă în domeniul finanțelor personale, în ceea ce privește evaluarea capitalurilor proprii, venitul rezidual este venitul generat de o firmă după contabilizarea costului real al capitalului său.

S-ar putea să vă întrebați „dar nu companiile își iau deja în calcul costul capitalului în cheltuiala dobânzii?” Da și nu. Cheltuielile cu dobânzile din contul de profit și pierdere reprezintă doar costul datoriilor unei firme, ignorând costul capitalului propriu, cum ar fi plata dividendelor și alte costuri ale capitalului propriu.

Privind costul capitalurilor proprii într-un alt mod, gândiți-vă la acesta ca la costul de oportunitate al acționarilor sau la rata de rentabilitate necesară. Modelul de venit rezidual încearcă să ajusteze estimările viitoare ale câștigurilor unei firme pentru a compensa costul capitalului propriu și pentru a acorda o valoare mai precisă unei firme. Deși rentabilitatea către deținătorii de capitaluri proprii nu este o cerință legală, la fel ca și revenirea către deținătorii de obligațiuni, pentru a atrage investitori firmele trebuie să le compenseze pentru expunerea la riscul investițional.

La calcularea venitului rezidual al unei firme, calculul cheie este determinarea cheltuielilor sale de capitaluri proprii. Cheltuielile cu capitalul propriu sunt pur și simplu capitalul propriu total al unei firme, înmulțit cu rata de rentabilitate necesară a acelor capitaluri proprii și poate fi estimată utilizând modelul de stabilire a prețurilor activelor de capital. Formula de mai jos arată ecuația taxei de capitaluri proprii:

Taxa de capital = Capital de capital x Costul capitalului propriu

Odată ce am calculat comisionul de capitaluri proprii, trebuie doar să îl scădem din venitul net al firmei pentru a veni cu venitul său rezidual. De exemplu, dacă Compania X a raportat câștiguri de 100.000 USD anul trecut și și-a finanțat structura de capital cu 950.000 USD de capitaluri proprii la o rată de rentabilitate necesară de 11%, venitul său rezidual ar fi:

Taxă de capital – 950.000 dolari x 0,11 = 104.500 dolari

Așa cum puteți vedea din exemplul de mai sus, folosind conceptul de venit rezidual, deși Compania X raportează un profit în contul de profit și pierdere, odată ce costul capitalului propriu este inclus în raport cu rentabilitatea sa către acționari, acesta este de fapt bazat pe profit economic la nivelul dat de risc. Această constatare este principalul factor care stă la baza utilizării metodei venitului rezidual. Un scenariu în care o companie este profitabilă din punct de vedere contabil, poate să nu fie încă o afacere profitabilă din perspectiva acționarului dacă nu poate genera venituri reziduale.

1:39

Valoare intrinsecă cu venituri reziduale

Acum că am găsit cum să calculăm venitul rezidual, trebuie să folosim acum aceste informații pentru a formula o estimare a valorii reale pentru o firmă. Ca și alte abordări de evaluare absolută, conceptul de actualizare a câștigurilor viitoare este folosit și în modelarea veniturilor reziduale. Valoarea intrinsecă sau justă a stocului unei companii, utilizând abordarea venitului rezidual, poate fi împărțită în valoarea sa contabilă și valorile prezente ale veniturilor sale reziduale viitoare preconizate, așa cum se ilustrează în formula de mai jos.

După cum probabil ați observat, formula de evaluare a venitului rezidual este foarte asemănătoare cu un model de actualizare a dividendelor pe mai multe etape, înlocuind plățile viitoare de dividende cu veniturile reziduale viitoare. Folosind aceleași principii de bază ca un model de actualizare a dividendelor pentru a calcula veniturile reziduale viitoare, putem obține o valoare intrinsecă pentru acțiunile unei firme. Spre deosebire de abordarea DCF care utilizează costul mediu ponderat al capitalului pentru rata de actualizare, rata adecvată pentru strategia de venit rezidual este costul capitalului propriu.

Linia de fund

Abordarea venitului rezidual oferă atât aspecte pozitive, cât și negative în comparație cu metodele de reducere a dividendelor și metodele DCF utilizate mai des. În plus, modelele de venituri reziduale utilizează datele disponibile din situațiile financiare ale unei firme și pot fi utilizate bine cu firmele care nu plătesc dividende sau nu generează fluxuri de numerar libere pozitive.

Cel mai important, așa cum am discutat mai devreme, modelele de venituri reziduale privesc profitabilitatea economică a unei firme mai degrabă decât rentabilitatea sa contabilă. Cel mai mare dezavantaj al metodei venitului rezidual este faptul că se bazează atât de mult pe estimări prospective ale situațiilor financiare ale unei firme, lăsând previziunile vulnerabile la prejudecăți psihologice sau denaturări istorice ale situațiilor financiare ale unei firme.

Abordarea evaluării veniturilor reziduale este o metodă de evaluare viabilă și din ce în ce mai populară și poate fi implementată destul de ușor chiar de către investitorii începători. Atunci când este utilizată alături de alte abordări populare de evaluare, evaluarea venitului rezidual vă poate oferi o estimare mai clară a adevăratei valori intrinseci a unei firme.