Comisia trilaterală
Ce este Comisia Trilaterală?
Termenul de Comisie Trilaterală se referă la un forum neguvernamental care reunește cetățeni proeminenți din America de Nord, Europa și Asia-Pacific. A fost format în 1973 de bancherul american David Rockefeller și include membri – toți cetățeni privați – din America de Nord, Europa și Japonia.
Scopul comisiei este de a oferi o platformă deschisă și globală pentru a discuta problemele politice care au impact asupra națiunilor din cele trei regiuni.1 Membrii includ lideri distins în afaceri, finanțe, sindicate, organizațiinon-profit, și diverse organizații non-guvernamentale. Comisia încearcă să încurajeze un dialog deschis între membrii săi cu scopul de a găsi soluții laprovocărilesociale, economice, geopolitice și de globalizare.
Chei de luat masa
- Comisia Trilateral a fost fondată în 1973 de David Rockefeller ca un forum neguvernamental care reunește cetățeni proeminenți din Europa de Vest, America de Nord și Japonia,
- Comisia include acum oameni din alte țări, inclusiv economii de piață emergente, precum India și China.
- Comisia își propune să încurajeze un dialog deschis între membrii săi pentru a găsi soluții la problemele sociale, economice și geopolitice.
- Membrii au inclus lideri în afaceri, finanțe, bănci, mediul academic, sindicate, organizații non-profit și diverse organizații neguvernamentale.
Cum funcționează Comisia Trilaterală
Comisia trilaterală este condusă de trei președinții regionale pentru Europa, America de Nord și Asia-Pacific. Președinții regionali au mai mulți deputați și un comitet executiv. Întregul membru se întrunește anual în locații rotative pentru a-și lua în considerare strategiile și platforma organizațională.Întâlnirile regionale și naționale au loc pe tot parcursul anului. Sediul regional al comisiei este situat în Washington, DC, Paris și Tokyo.
Calitatea de membru este doar prin invitație. Fiecare grup regional este responsabil de alegerea membrilor săi, utilizând criteriile stabilite de președinții și vicepreședinții regiunii. Pentru grupul american, candidații trebuie să fie desemnați de un membru existent și aprobați de administratori și comitetul executiv. Membrii acceptați servesc pentru mandate de șase ani. Durata calității de membru variază în funcție de grupuri, dar o politică de rotație asigură că există deschideri pentru noi membri în fiecare an.
Membrii au venit inițial din Europa de Vest, America de Nord și Japonia. Acum s-a extins pentru a include oameni din țări din afara celor trei locații inițiale. Comisia include, de asemenea, membrii din economiile de piață emergente. Dintre cei aproximativ 415 membri, 175 sunt din Europa, 120 din America de Nord și 120 din Asia-Pacific.
Istoria Comisiei Trilaterale
Principalul fondator al Comisiei Trilaterale a fost bancherul și filantropul americanDavid Rockefeller, care a început comisia la mijlocul anului 1973 pentru a aborda provocările reprezentate de interdependența crescândă dintre Statele Unite, Canada, Japonia și Europa de Vest.
Din 1973 până în 1976, primul director al comisiei a fost savantul în relații internaționale al SUA, Zbigniew Brzezinski, care a fost consilier pentru afaceri externe al președinților John F. Kennedy și Lyndon B. Johnson, iar ulterior a devenit consilier pentru securitate națională al președintelui Jimmy Carter.
Comisia susține sprijinul pentru întreprinderea privată, libertatea economică și o gestionare colectivă mai puternică a problemelor globale. Agendele Comisiei trilaterale se sincronizează cu cele ale reuniunilor la nivel înalt ale Grupului celor Șapte (G7) dintre liderii celor mai mari economii din lume. Membrii au ocupat funcții cheie în administrațiile SUA și în guvernele altor țări membre.
Membrii Comisiei Trilaterale au inclus fostul președinte al Consiliului Rezervei Federale, Paul Volcker, fostul președinte al Camerei Reprezentanților SUA, Thomas Foley, și Henry Kissinger.
Critica Comisiei Trilaterale
Comisia a strâns controverse cu privire la existența sa. Detractorii citează nivelurile de influență pe care unii membri ai comisiei o exercită în politică și asocierile lor cu entități guvernamentale ca motive pentru a pune la îndoială activitățile comisiei. Criticii spun că această influență ajută comisia să susțină elita financiară și politică mondială, mai degrabă decât interesul superior al publicului larg.
Comisia răspunde la această critică afirmând că este o organizație independentă și nu face parte din nicio agenție guvernamentală sau a Organizației Națiunilor Unite (ONU). Membrii săi pot avea asociații cu organizații precum Consiliul pentru relații externe, grupul Bilderberg și instituția Brookings, însă comisia în sine nu are legături formale cu aceste organizații.
Calitatea de membru al Comisiei trilaterale
În 2001, Comisia trilaterală a început să încorporezețări dinpunct de vedere economic mai mici, daremergente, în structura sa regională. De exemplu, Mexicului i sa acordat o mână de membri, la fel ca țările din Asia și Pacific, cum ar fi Australia, Indonezia, Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore, Coreea de Sud și Thailanda. Membrii din China și India au fost admiși pentru prima dată în 2011.
America de Nord este reprezentată de 120 de membri (20 de canadieni, 13 mexicani și 87 de membri americani). Grupul european a atins limita de 170 de membri din aproape toate țările de pe continent. Cotele pentru fiecare țară sunt de 20 pentru Germania, 18 pentru Franța, Italia și Regatul Unit și 12 pentru Spania. Restul națiunilor variază de la unu la șase membri.
La început, Asia și Oceania erau reprezentate doar de Japonia. Cu toate acestea, în 2000, grupul japonez de 85 de membri s-a extins, devenind grupul asiatic din Pacific (schimbându-și numele din nou în 2012 în grupul Asia-Pacific). Grupul are peste 100 de membri din Japonia, Coreea, Australia, Noua Zeelandă și națiunile ASEAN (Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore și Thailanda), India și Republica Populară Chineză.