Tragere bancară vs. tragere tranzacționare: Care este diferența?
Tragere bancară vs. tragere în tranzacționare: o prezentare generală
Termenul „tragere” apare atât în lumea bancară, cât și în cea a tranzacționării, dar are semnificații foarte diferite în fiecare context. În tragere se referă la o reducere a capitalului propriu.
Chei de luat masa
- În sectorul bancar, o tragere se referă la accesarea treptată a fondurilor de credit.
- În tranzacționare, o tragere se referă la o reducere a capitalului propriu.
- Mărimea tragerii se referă la suma de bani sau capitaluri proprii pe care un comerciant o pierde în perioada de tragere.
Tragere în bancă
În contextul activităților bancare, o tragere se referă în mod obișnuit la accesarea treptată a unei părți sau a întregii linii de credit. Acordul cu o bancă poate fi personal sau de afaceri.
Un exemplu de utilizare a tragerii pentru un împrumutat individual este un proprietar care solicită o linie de credit la o bancă, intenționând să aducă îmbunătățiri majore la locuințe. Întrucât el nu intenționează să facă toate lucrurile simultan, este în avantajul împrumutatului să extragă fonduri doar după cum este necesar din linia de credit pe care i-o extinde banca. Prin retragerea de fonduri doar la nevoie, individul își menține nivelul datoriei la minimum și plătește doar dobânzi pentru fondurile împrumutate pe care le-a folosit de fapt. Ar fi o gestionare ineficientă a capitalului, care ar costa împrumutatului cheltuieli de dobândă inutile, pentru el să împrumute suma totală dintr-o dată, suportând astfel nivelul maxim de îndatorare înainte de a cunoaște suma reală de care are nevoie pentru a finaliza îmbunătățirile propuse sau înainte de a avea nevoie banii.
Un împrumutat și o afacere pot face un acord similar. De exemplu, o companie de construcții poate fi aprobată pentru finanțare pentru construirea unei construcții de locuințe, dar accesează treptat fondurile de finanțare pe măsură ce finalizează porțiuni din proiect. Împrumutătorul poate pune restricții de finalizare a timpului sau de finalizare a proiectului asupra unui astfel de acord. Un exemplu de restricție de timp ar fi o stipulare că împrumutatul poate accesa un anumit procent din fonduri doar la fiecare trei luni. Restricțiile de finalizare a proiectului ar necesita ca împrumutatul să arate finalizarea unei sume specificate din totalul proiectului înainte de a elibera finanțare suplimentară.
O retragere în domeniul bancar poate fi personală sau de afaceri.
Tragere în tranzacționare
În ceea ce privește tranzacționarea, o tragere se referă la o scădere a capitalului propriu în contul unui comerciant. O retragere este definită în mod obișnuit ca declinul de la un vârf ridicat la un minim de retragere al unei investiții specifice sau al capitalului propriu din contul unui comerciant. Cu toate acestea, o reducere este privită cu mai multă precizie de la un vârf maxim la un nivel minim până la un nou nivel maxim. Motivul pentru această metodă de măsurare este că jgheaburile nu pot fi identificate în mod absolut până când nu se atinge un nou maxim de vârf sau o revenire la maximul inițial.
Consilierii de tranzacționare a mărfurilor utilizează deseori reduceri pentru a determina riscul cu care se confruntă o investiție financiară și îl pot examina din două unghiuri diferite – fie printr-o sumă de bani (magnitudine), fie printr-o perioadă (durată).
Mărimea tragerii se referă la suma de bani sau capitaluri proprii pe care un comerciant o pierde în perioada de tragere. Suma de tragere este exprimată, în ceea ce privește capitalul propriu, ca procent. Se calculează de la vârful capitalului propriu al contului până la nivelul minim. Dacă un comerciant începe un cont cu 40.000 USD și apoi pierde 4.000 USD, comerciantul a înregistrat o retragere de 10%.
Poate exista retragere chiar și într-un cont de tranzacționare care este global profitabil. Să presupunem că un comerciant care a depus 10.000 de dolari a construit contul până la 20.000 de dolari, dar apoi a suferit o serie de pierderi care au redus soldul contului la 15.000 de dolari. Chiar dacă traderul ar avea un profit de 50% din capitalul său inițial, ar fi recunoscut în continuare că a suferit o retragere de 25% față de nivelul maxim de 20.000 de dolari.
Durata de tragere se referă la perioada necesară pentru ca un comerciant să ridice un cont la nivelul său maxim după o pierdere. Dacă comerciantul care a înregistrat o retragere de 10% atunci când contul său de 40.000 USD a scăzut 4.000 USD la un nivel de 36.000 USD a durat două luni pentru a restabili contul la 40.000 USD, atunci traderul ar fi experimentat o retragere de două luni.
Tragerea potențială este o considerație deosebit de importantă atunci când se tranzacționează cu instrumente cu pârghie ridicată, cum ar fi contracte valutare sau contracte futures.