Eșantion reprezentativ vs. eșantion aleatoriu: Care este diferența?

Eșantion reprezentativ vs. eșantion aleatoriu: o prezentare generală

Atunci când efectuează analize statistice, economiștii și cercetătorii încearcă să reducă prejudecățile de eșantionare la un nivel aproape neglijabil. Pericolul tendinței de eșantionare este acela că poate rezulta într-un eșantion părtinitor al unei populații (sau factori non-umani) în care nu au fost la fel de probabil să fi fost selectați toți indivizii sau cazurile.

Chei de luat masa

• Atunci când efectuează analize statistice, economiștii și cercetătorii încearcă să reducă prejudecățile de eșantionare la un nivel aproape neglijabil.
• Pericolul tendinței de eșantionare este acela că poate rezulta într-un eșantion părtinitor al unei populații (sau factori non-umani) în care nu au fost la fel de probabil să fi fost selectați toți indivizii sau cazurile.
• Dacă nu este luată în considerare tendința de eșantionare, rezultatele unui studiu sau ale unei analize pot fi atribuite greșit.
• Eșantionarea reprezentativă și eșantionarea aleatorie sunt două tehnici folosite pentru a vă asigura că datele nu prezintă prejudecăți.
• Un eșantion reprezentativ este un grup sau un set ales dintr-o populație statistică mai mare în funcție de caracteristicile specificate.
• Un eșantion aleatoriu este un grup sau un set ales în mod aleatoriu dintr-o populație mai mare.

Pentru a reduce probabilitatea unor eșantioane părtinitoare, statisticienii și economiștii încearcă de obicei să garanteze că sunt îndeplinite trei criterii de bază în fiecare analiză sau studiu de eșantion. Astfel, statisticienii și economiștii pot face inferențe mai sigure despre o populație generală din rezultatele obținute.

• Astfel de probe trebuie să fie reprezentative pentru populația aleasă studiată.
• Ele trebuie alese la întâmplare, ceea ce înseamnă că fiecare membru al populației mai mari are șanse egale de a fi ales.
• Trebuie să fie suficient de mari pentru a nu distorsiona rezultatele. Dimensiunea optimă a grupului eșantion depinde de gradul precis de încredere necesar pentru a face o deducție.

Eșantionarea reprezentativă și eșantionarea aleatorie sunt două tehnici folosite pentru a vă asigura că datele nu prezintă prejudecăți. Aceste tehnici de eșantionare nu se exclud reciproc. De fapt, acestea sunt adesea utilizate în tandem pentru a reduce gradul de eroare de eșantionare într-un studiu. Atunci când sunt combinate, aceste două metode permit o mai mare încredere în a face inferențe statistice din eșantion în ceea ce privește grupul mai mare.

Eșantion reprezentativ

Un eșantion reprezentativ este un grup sau un set ales dintr-o populație statistică mai mare sau un grup de factori sau cazuri care reproduce în mod adecvat grupul mai mare în funcție de orice caracteristică sau calitate este în curs de studiu.

Un eșantion reprezentativ este paralel cu variabilele cheie și caracteristicile societății mai mari examinate. Unele exemple includ sexul, vârsta, nivelul de educație, starea socioeconomică (SES) sau starea civilă. O dimensiune mai mare a eșantionului reduce probabilitatea erorilor de eșantionare și crește probabilitatea ca eșantionul să reflecte cu precizie populația țintă.

Eșantion aleatoriu

Un eșantion aleatoriu este un grup sau set ales dintr-o populație mai mare – sau grup de factori de instanțe – într-o manieră aleatorie care permite fiecărui membru al grupului mai mare să aibă șanse egale de a fi ales. Un eșantion aleatoriu este o reprezentare imparțială a populației mai mari. Este considerat un mod corect de a selecta un eșantion dintr-o populație mai mare (deoarece fiecare membru al populației are șanse egale de a fi selectat).

consideratii speciale

Pentru economiști și statistici care colectează eșantioane, este imperativ ca aceștia să se asigure că prejudecățile sunt minimizate. Dacă nu este luată în considerare tendința de eșantionare, rezultatele unui studiu sau ale unei analize pot fi atribuite greșit. Eșantionarea reprezentativă este una dintre metodele cheie pentru a realiza acest lucru, deoarece astfel de eșantioane se reproduc cât mai aproape de elementele posibile ale populației mai mari studiate. 

Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a face neglijabilă tendința de eșantionare. Combinarea tehnicii de eșantionare aleatorie cu metoda de eșantionare reprezentativă reduce părtinirea în continuare, deoarece niciun membru specific al populației reprezentative nu are șanse mai mari de selecție în eșantion decât oricare altul.

Una dintre cele mai eficiente dintre aceste tehnici este cunoscută sub numele de stratificare. Odată cu stratificarea, populația mai mare este împărțită în subgrupuri – sau straturi – de natură destul de omogenă. Apoi, un număr egal de membri ai grupului este selectat din fiecare strat.

O altă metodă comună de realizare a unei probe aleatorii sau reprezentative este denumită eșantionare sistematică. Cu această metodă, pentru a începe, membrii – sau elementele – unui studiu sunt alese dintr-un punct de plecare aleatoriu. Apoi, selecția continuă la intervale fixe, periodice.