Etica managerului de active: gestionarea riscurilor și conformitatea

Odată, conformitatea au fost abia tolerate neplăceri în lumea managementului investițiilor. Managerii și consilierii au fost „încurajați” doar să participe la procesele pe care le considerau simple și enervante. Cu toate acestea, după marea criză financiară din 2008, aceste proceduri și procese au devenit o parte integrantă a procesului de investiții. Odată cu evoluțiileRegulii fiduciare a Departamentului Muncii, directivele privind conformitatea și managementul riscurilor au fost consolidate în baza tuturor practicilor consultative.

Marea criză financiară: un schimbător de jocuri

Înainte de criza financiară, piața a experimentat luxații izolate și explozii ocazionale ale companiei din cauza gestionării deficitare sau a activităților ilegale. În timp ce aceste incidente au fost devastatoare și au afectat viața multora, amploarea crizei locuințelor din 2008 nu a lăsat pe nimeni din țară neatins. Cei care credeau că portofoliile lor sunt diversificate și-au găsit investițiile corelate. Cei care au presupus că procedurile lor de risc i-au luat în considerare și i-au protejat chiar și din cele mai improbabile scenarii au constatat că sunt grav greșite.

Unii manageri de investiții și consilieri financiari pot susține că această criză a fost unică, că am învățat de la ea și că probabilitatea repetării este redusă. Pentru clienți, chiar și cea mai mică șansă a unui eveniment similar este prea mare atunci când daunele cauzate sunt atât de mari. Prin urmare, clienții cer mai multe asigurări că activele lor sunt tratate cât mai sigur posibil. La rândul lor, managerii de bani și consilierii trebuie să proiecteze procese de risc și de conformitate care să fie mai eficiente în menținerea și diminuarea riscului, fără a se limita, de asemenea, la gestionarea activelor în mod adecvat.

Liniile directoare privind riscul și conformitatea

linii directoare pentru a face directive de conformitate cât mai eficient posibil. Procedurile de conformitate și de gestionare a riscurilor ar trebui să facă următoarele:

1. Cerințe legale și de reglementare

În primul rând, trebuie elaborate politici și proceduri de conformitate pentru a se asigura că toate activitățile de investiții sunt conforme cu legile și reglementările. Legile federale care se aplică administratorilor de active vor avea ca rezultat programe similare de raportare a conformității, dar controalele interne specifice ale programului fiecărui manager pot diferi ușor.

De exemplu, instrumentele care solicită fiecărui membru al echipei de investiții să „autoevalueze” conformitatea lor sunt uneori dezvoltate special pentru acel manager sau consilier. Aceste programe vor varia în funcție de mărimea firmei și de tipul de investiții în care se angajează fiecare firmă; cu toate acestea, majoritatea firmelor vor fi ținute la aceleași linii directoare de legislația recentă a Departamentului Muncii.

2. Funcția separată

Crearea unei funcții independente pentru o echipă sau un manager de conformitate – separată de echipa de investiții – este o modalitate bună de a permite unei echipe de conformitate să implementeze cele mai eficiente proceduri. Un ofițer de conformitate ar trebui să fie responsabil pentru proiectarea, implementarea și supravegherea procedurilor și politicilor.

De exemplu, ofițerul de conformitate ar trebui să se asigure că clientul este prioritatea maximă, examinând toate tranzacțiile personale și ferme. Un manager de risc trebuie să dezvolte un instrument eficient de risc care să poată crea limite sau orientări de risc, să monitorizeze investițiile, să determine zonele de risc potențial și să pună în aplicare acțiuni corective. Echipa și procedurile de conformitate ar trebui „să transmită în mod regulat tuturor angajaților că respectarea politicilor și procedurilor de conformitate este crucială și că oricine le încalcă va fi tras la răspundere”, potrivit Institutului CFA.

3. Verificare terță parte

Informațiile despre portofoliul clienților trebuie verificate de o terță parte pentru a se asigura că sunt corecte și complete. Nu numai că sporește credibilitatea managerului, dar poate ajuta la identificarea potențialelor zone de risc. Verificarea terță parte poate lua forma unui audit anual sau prin confirmări comerciale de la un custode.

4. Păstrarea înregistrărilor

Păstrarea înregistrărilor exacte și ușor de evaluat este o cerință importantă din mai multe motive. În scopul conformității și al riscului, CFA Institute sugerează că „managerii ar trebui să păstreze înregistrări care să justifice activitățile lor de investiții, sfera cercetării lor, baza concluziilor lor și motivele acțiunilor întreprinse în numele clienților lor”.

Păstrarea minuțioasă a evidenței și transparența informațiilor sunt ambele aspecte evidențiate în regula fiduciară a Departamentului Muncii. În plus, înregistrările exacte pot ajuta implementarea managementului riscului în testarea înapoi a diferitelor scenarii de risc pentru a determina nivelurile de corelație sau alte metrici de risc.

5. Resurse adecvate

Sunt necesare personal calificat și resurse tehnologice adecvate pentru a monitoriza acțiunile de investiții. Aceasta include capacitatea de a analiza și urmări cu atenție deciziile și acțiunile de investiții. Aceste instrumente de urmărire ar trebui să identifice faptul că interesele clienților sunt o prioritate și că serviciile pe care clienții le primesc se încadrează în acordul lor.

Controalele interne sunt, de asemenea, necesare pentru a preveni activitățile ilegale cu privire la relația cu clientul, cum ar fi oferirea excesivă de cadouri și alte procese discutabile. Termenul „resurse adecvate” nu se aplică doar numărului de personal, ci și calificărilor personalului. Practicile de consultanță au responsabilitatea de a angaja membri ai personalului cu experiență și cunoștințe, de a furniza dezvăluirea completă și de a implementa instrumente de gestionare a banilor care sunt aprobate de instituțiile de reglementare.

În ceea ce privește gestionarea riscurilor, consilierii au nevoie de resurse adecvate, atât capitalul uman, cât și tehnologie, pentru a putea efectua în mod competent cercetările și analizele necesare care sunt efectuate pentru a lua decizii de investiții în cunoștință de cauză. Instrumentele tehnologice pot include programe software pentru efectuarea analizelor precum Value at Risk (VaR) sau modele stocastice. Un proces de gestionare a riscurilor trebuie să includă, de asemenea, monitorizarea periodică a portofoliului – la nivelul deținerilor și pentru portofoliul general – pentru a se asigura că este gestionat în conformitate cu orientările clientului. Acest lucru este din ce în ce mai important pe măsură ce se utilizează valori mobiliare mai sofisticate, precum instrumente derivate sau alte investiții alternative.

6. Planificarea dezastrelor

Criza financiară din 2008 a evidențiat faptul că este esențial un plan de gestionare în timpul unui dezastru și recuperare. Procedurile dezvoltate pentru protejarea intereselor clienților ar putea include existența unei facilități de rezervă în afara amplasamentului, crearea de sisteme secundare de monitorizare și tranzacționare și dezvoltarea de planuri de comunicare pentru angajați. Aceste planuri ar trebui dezvoltate de toată lumea din cadrul companiei, revizuite în mod regulat și testate periodic la nivelul întregii firme.

Linia de fund

Evenimente precum dezastrele naturale, atacurile teroriste sau prăbușirile de pe piață păreau puțin probabil, dar natura globală a piețelor a crescut probabilitatea apariției neobișnuite, aducând în prim plan nevoia de riscuri puternice și procese de conformitate în orice organizație. Aceste procese, care vor îmbunătăți diligența și grija cu care managerii investesc activele clienților, ar trebui să adopte proceduri care sunt revizuite și testate în mod regulat.