Pescuitul de jos
Pescuitul de jos se referă la investițiile în active care au cunoscut un declin, din cauza factorilor intrinseci sau extrinseci, și sunt considerate subevaluate. Un fund fisher, o porecla dată investitorilor care practică strategia de pescuit de fund, se speculează, folosind fie tehnice sau fundamentale tehnici analitice, că prețul unui activ deprimat este temporară și va recupera pentru a deveni o investiție profitabilă în timp.
Chei de luat masa
- Pescuitul de jos se referă la investițiile în active care au cunoscut un declin, din cauza factorilor intrinseci sau extrinseci, și sunt considerate subevaluate.
- Pescuitul de jos poate fi o strategie riscantă atunci când prețurile activelor sunt în mod justificat deprimate sau o strategie inteligentă atunci când prețurile activelor se tranzacționează la evaluări irațional de mici.
- Cea mai populară strategie de pescuit de fund este cunoscută sub numele de investiții de valoare, iar cel mai faimos practicant al său este Warren Buffet.
Înțelegerea pescuitului de fund
În esență, pescuitul de fund întruchipează formula încercată și adevărată pentru tranzacționarea cu succes a piețelor, și anume cumpărarea redusă și vânzarea ridicată. În esență, căutați și investiți în valoare. Mulți investitori importanți de valoare, cum ar fi Warren Buffett și Benjamin Graham, au acumulat averi prin achiziționarea de active care tranzacționează la evaluări scăzute în raport cu valoarea lor intrinsecă și așteaptă recuperarea prețurilor la niveluri normalizate.
Pescuitul de jos poate fi o strategie riscantă atunci când prețurile activelor sunt în mod justificat deprimate sau o strategie inteligentă atunci când prețurile activelor se tranzacționează la evaluări irațional de mici.
Ca strategie de investiții, pescuitul de fund a fost adesea considerat a fi mai mult o formă de artă în sensul că există o calitate abstractă a implementării sale. Punctul cheie al acestei arte este să înțelegeți că un pescar de fund de succes nu caută să cumpere o garanție deprimată la minimul său absolut, ci mai degrabă, cumpărând-o în punctul în care are cea mai mare probabilitate de apreciere.
Riscul în pescuitul de fund poate fi cel mai bine rezumat prin aforismul pieței potrivit căruia există un motiv pentru care prețul să fie acolo. Pe piață, piața, fiind mecanismul excelent de reducere, evaluează în mod constant valoarea unui titlu și, dacă valoarea titlului s-a depreciat brusc, ar putea exista un motiv sau motive valabile pentru depreciere. Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se determine dacă acest declin se datorează pur și simplu unui factor temporar, cum ar fi vânzarea de panică, sau este indicativ pentru probleme mai profunde care nu sunt ușor de văzut.
Exemple de pescuit de fund includ:
- Investiția în stocul unei companii de aluminiu atunci când prețurile aluminiului sunt scăzute.
- Cumpărarea stocului unei companii de transport maritim de containere în timpul unei crize economice.
- Investiția într-o companie de presă scrisă atunci când internetul scoate astfel de companii din afaceri.
- Cumpărarea acțiunilor unei bănci în timpul unei crize financiare.
În fiecare dintre aceste cazuri, nu este clar când sau dacă prețul acțiunii se va recupera, deși ar putea fi argumentate în ambele direcții. Investitorii care au achiziționat acțiuni bancare în timpul crizei financiare din 2008 au generat randamente semnificative, în timp ce investițiile în companiile de presa scrisă ar fi putut produce pierderi, deoarece industria nu a reușit niciodată să se recupereze pe deplin din presiunile concurențiale intensificate.
Strategii de pescuit de jos
Pescuitul de jos este atractiv datorită potențialului de profit mai mare în raport cu activele destul de apreciate sau supraevaluate. În mod previzibil, pescuitul de fund este cel mai popular pe piețele de urs prelungite.
Cea mai populară strategie de pescuit de fund este cunoscută sub numele de investiții de valoare. Analizând ratele de evaluare și proiectând fluxurile de trezorerie viitoare, investitorii de valoare se concentrează pe identificarea oportunităților în care piața ar putea avea prețuri incorecte ale activelor. Un exemplu excelent ar fi o companie care a cunoscut un trimestru rău din cauza unei probleme a lanțului de aprovizionare și a înregistrat un declin semnificativ. Investitorii de valoare pot stabili că incidentul este izolat și pot cumpăra acțiunile în speranța că în cele din urmă se va recupera pentru a tranzacționa la o evaluare mai comparabilă cu colegii săi.
Mulți comercianți folosesc, de asemenea, analize tehnice pentru a identifica stocurile supra-vândute care pot fi oportunități atractive de pescuit la fund. De exemplu, o companie poate raporta rezultate financiare trimestriale mai mici decât se aștepta și poate experimenta o scădere semnificativă a prețurilor. Comercianții pot observa că presiunea de vânzare începe să scadă și decid să ia o poziție îndelungată pentru a valorifica revenirea pe termen scurt. Adesea, acești comercianți pot utiliza indicatori tehnici care sunt de ajutor atunci când evaluează dacă o garanție este supradivinsă sau pot privi modelele graficului pentru sfeșnice pentru a face determinări similare.