Clean Float

Ce este un plutitor curat?

Un flotant curat, cunoscut și sub numele de curs de schimb pur, apare atunci când valoarea unei valute sau rata de schimb a acesteia este determinată pur de cererea și oferta de pe piață. Un float curat este opusul unui float murdar, care apare atunci când regulile sau legile guvernamentale afectează prețul monedei.

Cum funcționează Clean Float

Cele mai multe dintre monedele din lume exista ca parte a unui flotant  regim decurs deschimb.În acest sistem, valorile valutare fluctuează ca răspuns la mișcările de pe piețele valutare. Poate că ați observat că, atunci când călătoriți în zona euro, de exemplu, suma de euro pe care o puteți schimba pentru dolari variază de la o călătorie la alta. Această variație este rezultatul fluctuațiilor de pe piețele valutare. Monedele flotante stau în contrast cu banii fixi, care au o valoare bazată pe valoarea actuală de piață a aurului sau a unei alte mărfuri. Monedele flotante pot, de asemenea, să plutească în relația lor cu o altă monedă sau coș de monede. China a fost ultima țară care a folosit moneda fixă, renunțând la aceasta în 2005 pentru un sistem valutar gestionat.

Flotoarele curate există acolo unde nu există interferențe guvernamentale în schimbul de valută. Flotoarele curate sunt rezultatul laissez-faire-ului sau  economiei pieței libere, unde guvernul pune puține restricții asupra cumpărătorilor și vânzătorului.

Chei de luat masa

• Un flot curat, în sistemele monetare, este atunci când cursul de schimb al unei valute este determinat exclusiv de forțele pieței.
• Variația ratelor de schimb este determinată de cerere și ofertă și de elemente fundamentale, cum ar fi indicatorii economici și așteptările de creștere ale unei națiuni.
• În realitate, un plutitor curat este dificil de întreținut mult timp, deoarece forțele pieței pot aduce volatilitate și mișcări neașteptate ale monedei, care sunt negative activității economice a unei națiuni. În astfel de cazuri, banca centrală poate interveni pe piață.

Limitări ale plutitoarelor curate

Într-o lume perfectă, flotările curate înseamnă că valoarea monedelor se ajustează automat, lăsând țările libere să urmărească obiective monetare interne, cum ar fi controlul inflației sau al șomajului. Cu toate acestea, o monedă plutitoare curată poate fi susceptibilă la șocuri externe, cum ar fi o creștere a prețului petrolului, care poate face dificilă pentru țări să mențină un sistem plutitor curat. Schimbul valutar flotant autentic poate experimenta o anumită cantitate de volatilitate și incertitudine. De exemplu, forțele externe dincolo de controlul guvernului, cum ar fi conflictele geopolitice, dezastrele naturale sau schimbarea modelelor meteorologice care afectează culturile și exporturile pot influența prețurile valutare. Un guvern va tinde să intervină pentru a exercita controlul asupra politicilor lor monetare, pentru a-și stabiliza piețele și pentru a limita o parte din această incertitudine.

Mișcările pe termen scurt într-o monedă variabilă reflectă  speculațiile, zvonurile, dezastrele, precum și cererea și oferta zilnică pentru monedă. Dacă oferta depășește cererea, moneda va scădea și dacă cererea depășește oferta, moneda va crește. Mișcările extreme pe termen scurt pot duce la intervenția băncilor centrale, chiar și într-un mediu cu rată variabilă. Din această cauză, în timp ce majoritatea monedelor globale majore sunt considerate flotante, băncile centrale și guvernele pot interveni dacă moneda unei națiuni devine prea mare sau prea mică.

O monedă prea mare sau prea mică ar putea afecta negativ economia națiunii, afectând comerțul și capacitatea de a plăti datorii. Guvernul sau banca centrală vor încerca să pună în aplicare măsuri pentru a-și muta moneda la un preț mai favorabil.

De aceea, multe dintre monedele lumii plutesc doar într-o anumită măsură și se bazează pe un anumit sprijin de la banca centrală corespunzătoare. Aceste valute limitate variabile includ dolarul SUA, euro, yenul japonez și lira britanică.

Majoritatea țărilor intervin din când în când pentru a influența prețul monedei lor în ceea ce este cunoscut sub numele de sistem float gestionat. De exemplu, o bancă centrală ar putea lăsa moneda sa plutească între o limită superioară și inferioară a prețului.În cazul în care prețul depășește aceste limite, banca centrală poate cumpăra sau vinde loturi mari de monedă, în încercarea de a restrânge prețul. Canada menține un sistem care seamănă cel mai mult cu o monedă plutitoare autentică. Banca Centrală Canadiană nu a intervenit cu prețul dolarului canadian din 1998.  De asemenea, SUA interferează relativ puțin cu prețul dolarului american.

Flotant versus Rata de schimb fixă

Prețurile valutare pot fi determinate în două moduri: o rată variabilă sau o rată fixă. După cum sa menționat mai sus, rata variabilă este de obicei determinată de piața deschisă prin cerere și ofertă. Prin urmare, dacă cererea pentru monedă este mare, valoarea va crește. Dacă cererea este scăzută, acest lucru va reduce prețul valutar.

O rată fixă ​​sau fixă ​​este stabilită de guvern prin intermediul băncii sale  centrale. Rata este stabilită față de o altă monedă mondială importantă (cum ar fi dolarul american, euro sau yen). Pentru a-și menține cursul de schimb, guvernul va cumpăra și vinde propria sa monedă față de moneda la care este legat. Unele țări care aleg să-și  lege monedele de dolarul SUA  includ China și Arabia Saudită. 

Monedele majorității economiilor majore ale lumii au fost lăsate să plutească liber după prăbușirea sistemului Bretton Woods între 1968 și 1973.