Nivelul 1 de capitaluri proprii comune (CET1)
Ce este nivelul 1 de capitaluri proprii comune (CET1)?
Capitalul propriu de nivel 1 (CET1) este o componentă a capitalului de nivel 1, care este în mare parte acțiuni comune deținute de o bancă sau altă instituție financiară. Este omăsură de capital introdusă în 2014 ca mijloc de precauție pentru a proteja economia de o criză financiară. Se așteaptă ca toate băncile să îndeplinească raportul CET1 minim necesar de 4,5% până în 2019.
Chei de luat masa
- Nivelul 1 de capitaluri proprii comune acoperă evident acțiunile pe care le deține o bancă, cum ar fi numerar, acțiuni etc.
- Raportul CET1 compară capitalul unei bănci cu activele sale.
- Capitalul suplimentar de nivel 1 este compus din instrumente care nu sunt capitaluri proprii comune.
- În cazul unei crize, capitalul propriu este preluat mai întâi din nivelul 1.
- Multe teste de stres ale băncilor folosesc capitalul de nivel 1 ca măsură inițială pentru a testa lichiditatea și capacitatea băncii de a supraviețui unui eveniment monetar dificil.
Înțelegerea nivelului 1 de capital comun (CET1)
În urma Comitetul de la Basel a formulat un set reformat de standarde internaționale pentru a revizui și monitoriza adecvarea capitalului băncilor. Aceste standarde, denumite în mod colectiv Basel III, compară activele unei bănci cu capitalul acesteia pentru a determina dacă banca poate rezista testului unei crize.
Capitalul este necesar de către bănci pentru a absorbi pierderile neașteptate care apar în cursul normal al operațiunilor băncii. Cadrul Basel III întărește cerințele de capital prin limitarea tipului de capital pe care o bancă îl poate include în diferitele niveluri și structuri de capital. Structura de capital a unei bănci constă din capital de nivel 2, capital de nivel 1 și capital de nivel 1 de capital comun.
Calculul capitalului de nivel 1
Capitalul de nivel 1 este calculat ca capital CET1 plus capital de nivel 1 suplimentar (AT1). Capitalul propriu Nivelul 1 cuprinde capitalul de bază al unei bănci și include acțiuni ordinare, excedente de acțiuni rezultate din emiterea de acțiuni ordinare, câștiguri reportate, acțiuni comune emise de filiale și deținute de terți și alte venituri globale acumulate (AOCI).
Capitalul suplimentar de nivel 1 este definit ca instrumente care nu sunt capitaluri proprii comune, dar sunt eligibile pentru includere în acest nivel. Un exemplu de capital AT1 este un titlu contingent convertibil sau hibrid, care are un termen perpetuu și poate fi convertit în capitaluri proprii atunci când are loc un eveniment declanșator. Un eveniment care determină convertirea unui titlu în capital propriu apare atunci când capitalul CET1 scade sub un anumit prag.
CET1 este o măsură a solvabilității băncii care măsoară puterea de capital a unei bănci.
Această măsură este mai bine surprinsă de raportul CET1, care măsoară capitalul unei bănci în raport cu activele sale. Deoarece nu toate activele au același risc, activele achiziționate de o bancă sunt ponderate pe baza riscului de credit și a riscului de piață pe care îl prezintă fiecare activ.
De exemplu, o obligațiune de stat poate fi caracterizată ca un „activ fără risc” și are o pondere de risc de zero la sută. Pe de altă parte, o ipotecă subprime poate fi clasificată ca un activ cu risc ridicat și ponderată 65%. Conform regulilor de capital și lichiditate de la Basel III, toate băncile trebuie să aibă un raport CET1 minim la activele ponderate la risc (RWA) de 4,5%.
- Raport de capital propriu de nivel 1 = capital propriu de nivel 1 active de capital / ponderate la risc
Structura de capital a unei bănci constă din nivelul inferior 2, nivelul superior 1, AT1 și CET1. CET1 se află în partea de jos a structurii de capital, ceea ce înseamnă că orice pierderi suferite sunt mai întâi deduse din acest nivel în caz de criză. Dacă deducerea are ca rezultat scăderea raportului CET1 sub minimul său de reglementare, banca trebuie să își construiască raportul de capital înapoi la nivelul cerut sau riscul de a fi depășit sau închis de către autoritățile de reglementare.
În timpul fazei de reconstrucție, autoritățile de reglementare pot împiedica banca să plătească dividende sau bonusuri ale angajaților. În cazul insolvenței, deținătorii de capitaluri proprii suportă pierderile urmate mai întâi de deținătorii de obligațiuni hibride și convertibile și apoi de capitalul de nivel 2.
În 2016, Autoritatea Bancară Europeană a efectuat teste de stres folosind raportul CET1 pentru a înțelege cât de mult ar fi rămas băncile de capital în cazul advers al unei crize financiare. Testele au fost făcute într-o perioadă tulburătoare, când multe bănci din zona euro se luptau cu sume uriașe de împrumuturi neperformante (NPL) și scăderea prețurilor acțiunilor. Rezultatul testului a arătat că majoritatea băncilor vor putea supraviețui unei crize în 2016.