Cont financiar
Ce este un cont financiar?
În macroeconomie, un cont financiar este o componentă a balanței de plăți a unei țări care acoperă creanțele sau pasivele față de nerezidenți, în special în ceea ce privește activele financiare. Componentele contului financiar includ investiții directe, investiții de portofoliu și active de rezervă defalcate pe sectoare.
Atunci când sunt înregistrate în balanța de plăți a unei țări, creanțele efectuate de nerezidenți asupra activelor financiare ale rezidenților sunt datorii, în timp ce creanțele făcute împotriva rezidenților de către rezidenți sunt active.
Conturi financiare explicate
Contul financiar este un mecanism de urmărire a schimbărilor în proprietatea internațională a activelor și este compus din două subaconturi. Primul subcont include dreptul de proprietate internă asupra activelor străine, cum ar fi depozitele bancare străine și valorile mobiliare în companii străine. Al doilea subcont include proprietatea străină asupra activelor interne, cum ar fi achiziționarea de obligațiuni de stat de către entități străine sau împrumuturi acordate băncilor interne de către instituții străine.
Dacă porțiunea de proprietate internă asupra activelor străine din contul financiar crește, aceasta mărește contul financiar global. Dacă proprietatea străină asupra activelor interne crește, aceasta scade contul financiar general; contul financiar global crește atunci când scade proprietatea străină asupra activelor interne.
Chei de luat masa
- Un cont financiar este o componentă a balanței de plăți a unei țări care acoperă creanțele sau pasivele față de nerezidenți, în special în ceea ce privește activele financiare.
- Componentele contului financiar includ investiții directe, investiții de portofoliu și active de rezervă defalcate pe sectoare.
- Contul financiar implică active financiare precum aur, valută, instrumente derivate, drepturi speciale de tragere, capitaluri proprii și obligațiuni.
Capital versus conturi curente
Contul financiar diferă de contul de capital prin faptul că contul de capital înregistrează transferurile de active de capital. Tranzacțiile din contul de capital nu au niciun impact asupra nivelurilor de producție ale unei țări, asupra ratei de economii sau asupra veniturilor totale.
Contul curent reflectă balanța comercială actuală a țării, combinată cu venitul net și plățile directe, și măsoară importul și exportul de bunuri și servicii. Atunci când sunt combinate cu conturile financiare și de capital, cele trei conturi formează balanța de plăți a unei țări.
Înregistrarea tranzacțiilor
Contul financiar implică active financiare precum aur, valută, instrumente derivate, drepturi speciale de tragere, acțiuni și obligațiuni. În timpul unei tranzacții complexe care conține atât active de capital, cât și creanțe financiare, o țară poate înregistra o parte a unei tranzacții în contul său de capital și cealaltă parte în contul său curent.
În plus, deoarece intrările în contul financiar sunt intrări nete care compensează creditele cu debitele, este posibil să nu apară în balanța de plăți a unei țări, chiar dacă tranzacțiile au loc între rezidenți și nerezidenți.
Riscuri și beneficii ale accesului sporit
Facilitarea accesului la capitalul unei țări este considerată parte a unei mișcări mai ample către liberalizarea economică, iar un cont financiar mai liberalizat deschide o țară către piețele de capital.
Cu toate acestea, reducerea restricțiilor asupra contului financiar are riscuri. Cu cât economia unei țări este integrată cu alte economii din întreaga lume, cu atât este mai mare probabilitatea ca problemele economice din străinătate să afecteze situația internă. Acest rezultat potențial este cântărit în raport cu beneficiile potențiale: costuri mai mici de finanțare, acces la piețele globale de capital și eficiență sporită.