Active fixe
Ce este un activ fix?
Un activ fix este o piesă corporală pe termen lung de proprietate sau echipament pe care o firmă o deține și o folosește în operațiunile sale pentru a genera venituri. Nu se preconizează că activele fixe vor fi consumate sau convertite în numerar în decurs de un an. Imobilizările apar cel mai frecvent în bilanț ca imobilizări corporale (PP&E). Acestea sunt, de asemenea, denumite active de capital.
Chei de luat masa:
- Imobilizările sunt elemente, cum ar fi proprietăți sau echipamente, pe care o companie intenționează să le utilizeze pe termen lung pentru a ajuta la generarea de venituri.
- Imobilizările sunt denumite cel mai frecvent imobilizări corporale (PP&E).
- Activele circulante, cum ar fi inventarul, se așteaptă să fie convertite în numerar sau utilizate în termen de un an.
- Activele necurente, pe lângă activele imobilizate, includ investiții necorporale și investiții pe termen lung.
- Imobilizările sunt supuse amortizării pentru a contabiliza pierderea de valoare pe măsură ce sunt utilizate activele, în timp ce necorporalele sunt amortizate.
Înțelegerea activelor fixe
Situația bilanțului unei companii include activele, pasivele și capitalurile proprii ale acționarilor. Activele sunt împărțite în active circulante și active necurente, diferența pentru care constă în viața lor utilă. Activele circulante sunt de obicei active lichide care vor fi convertite în numerar în mai puțin de un an. Activele necurente se referă la activele și proprietățile deținute de o companie care nu sunt ușor convertite în numerar. Diferitele categorii de imobilizări includ imobilizări, imobilizări necorporale, investiții pe termen lung și cheltuieli amânate.
Un mijloc fix este cumpărat pentru producția sau furnizarea de bunuri sau servicii, închirierea către terți sau utilizarea într-o organizație. Termenul „fix” se traduce prin faptul că aceste active nu vor fi epuizate sau vândute în cursul anului contabil. Un activ fix are de obicei o formă fizică și este raportat în bilanț ca PP&E.
Atunci când o companie achiziționează sau cedează un activ fix, acesta este înregistrat în situația fluxului de numerar din fluxul de numerar din activități de investiții. Achiziționarea de active fixe reprezintă o ieșire de numerar către companie, în timp ce o vânzare este un flux de numerar. Dacă valoarea activului scade sub valoarea sa netă contabilă, activul este supus unei deprecieri. Aceasta înseamnă că valoarea sa înregistrată în bilanț este ajustată în jos pentru a reflecta că este supraevaluată în comparație cu valoarea de piață.
Când un activ fix a ajuns la sfârșitul duratei sale de viață utilă, acesta este de obicei eliminat prin vânzarea acestuia pentru o valoare recuperabilă, care este valoarea estimată a activului dacă a fost defalcat și vândut în părți. În unele cazuri, activul poate deveni învechit și, prin urmare, va fi eliminat fără a primi nicio plată în schimb. În orice caz, activul fix este anulat din bilanț, deoarece nu mai este utilizat de companie.
Active fixe vs. Active curente
Atât activele circulante, cât și mijloacele fixe apar în bilanț, cu activele circulante destinate a fi utilizate sau convertite în numerar pe termen scurt (mai puțin de un an) și mijloacele fixe destinate a fi utilizate pe termen lung (mai mult de un an). Activele circulante includ numerar și echivalente de numerar, creanțe, inventar și cheltuieli plătite în avans. Activele imobilizate sunt amortizate, în timp ce activele circulante nu.
Active fixe vs. active necurente
Activele imobilizate sunt active necurente. Alte active necurente includ investiții pe termen lung și necorporale. Imobilizările necorporale sunt imobilizări care trebuie utilizate pe termen lung, dar le lipsește existența fizică. Exemple de active necorporale includ fondul comercial, drepturile de autor, mărcile comerciale și proprietatea intelectuală. Între timp, investițiile pe termen lung pot include investiții în obligațiuni care nu vor fi vândute sau scadente în decurs de un an.
Avantajele activelor fixe
Informațiile despre activele unei corporații ajută la crearea de raportări financiare exacte, evaluări ale afacerii și analize financiare amănunțite. Investitorii și creditorii folosesc aceste rapoarte pentru a determina starea financiară a unei companii și decid dacă cumpără acțiuni sau împrumută bani afacerii. Deoarece o companie poate utiliza o serie de metode acceptate pentru înregistrarea, deprecierea și cedarea activelor sale, analiștii trebuie să studieze notele privind situațiile financiare ale corporației pentru a afla cum au fost determinate numerele.
Imobilizările sunt deosebit de importante pentru industriile cu capital intensiv, cum ar fi industria prelucrătoare, care necesită investiții mari în PP&E. Atunci când o companie raportează fluxuri de numerar nete persistente negative pentru achiziționarea de active fixe, acesta ar putea fi un indicator puternic al faptului că firma este în modul de creștere sau de investiții.
Exemple de active fixe
Imobilizările pot include clădiri, echipamente informatice, software, mobilă, terenuri, utilaje și vehicule. De exemplu, dacă o companie vinde produse, camioanele de livrare pe care le deține și le folosește sunt active fixe. Dacă o afacere creează o parcare a companiei, parcarea este un activ fix. Rețineți că un mijloc fix nu trebuie neapărat să fie „fixat” în toate sensurile cuvântului. Unele dintre aceste tipuri de active pot fi mutate dintr-o locație în alta, cum ar fi mobilierul și echipamentele informatice.
consideratii speciale
Imobilizările își pierd valoarea pe măsură ce îmbătrânesc. Deoarece furnizează venituri pe termen lung, aceste active sunt cheltuite diferit față de alte elemente. Imobilizările corporale sunt supuse amortizării periodice, iar imobilizările necorporale sunt amortizate. O anumită sumă din costul unui activ este cheltuită anual. Valoarea activului scade odată cu valoarea amortizării sale în bilanțul companiei. Corporația poate apoi să asigure costul activului cu valoarea sa pe termen lung.
Modul în care o companie depreciază un activ poate face ca valoarea sa contabilă – valoarea activului care apare în bilanț – să difere de valoarea curentă de piață la care activul ar putea vinde. Terenul nu poate fi depreciat.
întrebări frecvente
Care este diferența dintre activele fixe și activele curente?
Imobilizarile, un tip de active necurente, sunt bunuri corporale pe termen lung de proprietate sau echipamente pe care o firmă le deține și le folosește în operațiunile sale pentru a genera venituri. Nu se așteaptă ca acestea să fie consumate sau convertite în numerar în decurs de un an, să fie depreciate și să fie nelichide.
Imobilizările, denumite și active de capital, sunt deosebit de importante pentru industriile cu capital intensiv, cum ar fi industria prelucrătoare, care necesită investiții mari în imobilizări corporale (PP&E).
Activele circulante sunt destinate a fi utilizate sau convertite în numerar pe termen scurt, definit ca mai puțin de un an și nu sunt amortizate. Activele circulante includ numerar și echivalente de numerar, creanțe, inventar și cheltuieli plătite în avans. Activele imobilizate sunt amortizate, în timp ce activele circulante nu. Atât activele circulante, cât și activele fixe apar în bilanț,
Care sunt exemple de active fixe?
Imobilizările pot include clădiri, echipamente informatice, software, mobilă, terenuri, utilaje și vehicule. De exemplu, dacă o companie vinde produse, camioanele de livrare pe care le deține și le folosește sunt active fixe. Rețineți că un activ fix nu trebuie neapărat să fie „fixat” în toate sensurile cuvântului. Unele dintre aceste tipuri de active pot fi mutate dintr-o locație în alta, cum ar fi mobilierul și echipamentele informatice.
Unde sunt alte tipuri de active necurente?
Alte active necurente includ investiții pe termen lung și necorporale. Imobilizarile necorporale sunt imobilizări care trebuie utilizate pe termen lung, dar le lipsește existența fizică. Exemple de active necorporale includ fondul comercial, drepturile de autor, mărcile comerciale și proprietatea intelectuală. Între timp, investițiile pe termen lung pot include investiții în obligațiuni care nu vor fi vândute sau maturate în decurs de un an.