Suprapunerea fondului
Ce este suprapunerea fondului?
Suprapunerea fondului este o situație în care un investitor deține acțiuni în mai multe fonduri mutuale sau fonduri tranzacționate la bursă (ETF) cu poziții suprapuse. De exemplu, dacă un investitor deține atât un fond mutual cu indice S&P 500, cât și un ETF din sectorul tehnologic, s-ar suprapune destul de mult cu acțiunile FAANG (de exemplu, Facebook, Apple, Amazon, Netflix și Google), deoarece acțiunile respective sunt componente mari ale portofoliilor ambelor fonduri. Acest lucru ar putea crea prea multă concentrare în acțiunile doar a câtorva companii.
Suprapunerea fondului reduce beneficiile diversificării pentru investitor și poate crea riscuri nevăzute.
Chei de luat masa
- Suprapunerea fondului apare atunci când un investitor deține mai multe fonduri mutuale sau ETF-uri pe care fiecare le investește în aceleași valori mobiliare sau similare.
- Suprapunerea fondului poate reduce diversificarea portofoliului și poate crea poziții concentrate, deseori investitorul neștiind.
- Suprapunerea poate fi redusă identificând mai întâi ce valori mobiliare deține un fond înainte de a decide să cumpere acțiunile sale.
Înțelegerea suprapunerii fondului
Deși sunt de așteptat cantități mici de suprapunere, cazurile extreme de suprapunere a fondurilor pot expune un investitor la niveluri neașteptat de mari ale riscului companiei sau sectorului, care pot denatura rentabilitățile portofoliului în comparație cu un punct de referință relevant.
Poate fi foarte dificil pentru un investitor cu amănuntul să țină evidența deținerilor individuale de fonduri, dar un control trimestrial sau anual poate ajuta investitorii să înțeleagă strategia fiecărui fond individual și să ofere o oportunitate de a compara deținerile de top dintr-un fond cu altul.
Dacă, de exemplu, două fonduri mutuale separate ambele au supraponderat același stoc, s-ar putea să merite înlocuirea unuia dintre fonduri cu un fond similar care nu deține acțiunile respective ca o participație de top. Dacă un anumit sector este supraponderat în două fonduri (cum ar fi o poziție supraponderală în tehnologie în raport cu S&P 500), investitorul va trebui să evalueze beneficiile și riscurile acestei expuneri crescute.
Sectoare de supraponderare
Supraponderarea este o situație în care un portofoliu de investiții deține o sumă excesivă dintr-un anumit titlu în comparație cu ponderea titlului în portofoliul de referință subiacent.
Portofoliile gestionate activ vor face o supraponderalitate de securitate atunci când acest lucru permite portofoliului să obțină randamente excesive. Supraponderabilitatea se poate referi, de asemenea, la opinia unui analist de investiții conform căreia titlul de valoare va depăși performanța industriei sale, a sectorului său sau a întregii piețe.
Valorile mobiliare vor fi de obicei supraponderale atunci când un administrator de portofoliu consideră că garanția va depăși alte titluri din portofoliu. Un exemplu de a avea un titlu supraponderal într-un portofoliu de investiții ar fi atunci când un portofoliu deține în mod normal un titlu la o pondere de 15%, dar ponderea titlului este crescută la 25%, în încercarea de a crește rentabilitatea portofoliului. Un alt motiv pentru supraponderarea unui titlu dintr-un portofoliu este acoperirea sau reducerea riscului dintr-o altă poziție supraponderală.
Recomandările alternative de ponderare sunt egale sau subponderale. Ponderea egală implică faptul că securitatea este de așteptat să funcționeze în conformitate cu indicele, în timp ce subponderalitatea implică faptul că securitatea este de așteptat să întârzie indicele în cauză.
Suprapunerea și diversificarea fondurilor
Administratorii de fonduri și investitorii își diversifică adesea investițiile pe clase de active și determină ce procente din portofoliu să aloce fiecăruia. Acestea pot include acțiuni și obligațiuni, imobiliare, ETF-uri, mărfuri, investiții pe termen scurt și clase de active alternative. Apoi, acestea se vor diversifica între investiții în cadrul claselor de active, cum ar fi prin selectarea acțiunilor din diferite sectoare care tind să aibă o corelație redusă a rentabilității sau prin alegerea acțiunilor cu capitalizări de piață diferite.
În cazul obligațiunilor, investitorii selectează dintre obligațiuni corporative de calitate investițională, trezoreriile din SUA, obligațiuni de stat și municipale, obligațiuni cu randament ridicat și alte titluri cu venit fix.