Gharar
Ce este Gharar?
Gharar este un cuvânt arab care este asociat cu incertitudine, înșelăciune și risc. A fost descrisă ca „vânzarea a ceea ce nu este încă prezent”, cum ar fi culturile care nu au fost încă recoltate sau peștele care nu a fost încă plasat în plasă.
Chei de luat masa
- Cuvântul gharar înseamnă incertitudine, pericole sau risc.
- În finanțele islamice, gharar este interzis, deoarece contravine noțiunii de certitudine și deschidere în relațiile de afaceri.
- Gharar poate apărea atunci când revendicarea dreptului de proprietate este neclară sau suspectă.
- Exemple de gharar în finanțele moderne includ contracte futures și opțiuni, care au date de livrare în viitor.
Gharar este un concept semnificativ în finanțele islamice și este utilizat pentru a măsura legitimitatea unei investiții riscante referitoare la vânzarea în lipsă, jocurile de noroc, vânzarea de bunuri sau active de calitate incertă sau la orice contract care nu este încheiat în termeni clari.
Înțelegerea lui Gharar
Cuvântul gharar a devenit oarecum un termen general în lexiconul modern. Vânzările sau tranzacțiile financiare considerate gharar sunt evaluate în funcție de nivelul de neînțelegere care ar putea exista între părți și de nivelul de incertitudine că bunurile sau plata pot fi livrate. Gharar este, în general, interzis de Islam, deoarece există un set de reguli stricte în finanțarea islamică împotriva tranzacțiilor care sunt extrem de incerte sau care pot provoca nedreptate sau înșelăciune împotriva oricăreia dintre părți.
Justificarea și îndrumarea pentru interzicerea contractelor sau tranzacțiilor considerate gharar provine din hadith, o carte venerată în Islam. Conține zicalele profetului Mahomed, care a vorbit împotriva vânzării păsărilor în cer, a peștilor în apă sau a vițelului nenăscut din pântecele mamei, spunând: „Nu vinde ceea ce nu este cu tine”. Prin urmare, întrebările legate de gharar apar atunci când o cerere de proprietate este neclară sau suspectă.
Claritatea semnificației intenționate a gharar vine și în Coran, unde se spune: „Și nu vă mâncați proprietatea între voi pentru deșertăciuni”, care este interpretată ca interzicerea practicilor de afaceri prădătoare, deoarece astfel de practici nu beneficiază întregul societate.
Exemple de Gharar
În finanțe, gharar este observat în cadrul tranzacțiilor cu instrumente derivate, cum ar fi forward, futures și opțiuni, precum și în vânzarea în lipsă și alte forme de speculație. În finanțele islamice, majoritatea contractelor derivate sunt interzise și considerate invalide din cauza incertitudinii implicate în livrarea viitoare a activului subiacent.
Cercetătorii fac diferența între gharar minor și substanțial și, deși majoritatea produselor derivate sunt interzise din cauza incertitudinii excesive, alte practici considerate gharar, cum ar fi asigurările comerciale, sunt părți vitale ale vieții economice. De asemenea, este permis ca vânzătorul să vândă pe scurt articole fungibile, cum ar fi grâul și alte mărfuri, pentru a fi livrate ulterior unui cumpărător.
Între timp, vânzarea fără posesie fizică nu este neapărat condamnată, dar promisiunea de livrare de către oricare dintre părți fără credibilitate este o încălcare. De asemenea, tranzacțiile și contractele sunt considerate gharar atunci când riscurile excesive sau incertitudinea sunt combinate cu o parte care profită de proprietatea celeilalte sau cu o parte care beneficiază doar de pierderea celeilalte părți. Din acest motiv, finanțele islamice interzic, de asemenea, strict extinderea împrumuturilor cu dobânzi, pe care le consideră cămătărie.