Cum este cuantificat riscul investițional

În timp ce diversificarea și alocarea activelor pot îmbunătăți rentabilitatea, riscurile sistematice și nesistematice sunt inerente investițiilor. Cu toate acestea, alături de frontiera eficientă, măsurile și metodele statistice, inclusiv valoarea la risc (VaR) și modelul de stabilire a prețurilor activelor de capital ( CAPM ) sunt modalități utile de măsurare a riscului. Înțelegerea acestor instrumente poate ajuta un investitor să diferențieze investițiile cu risc ridicat de cele stabile.

Portofoliu modern și frontieră eficientă

Investițiile pe piețele financiare pot avea riscuri semnificative. Teoria modernă a portofoliului (MPT) evaluează rentabilitatea maximă a portofoliului așteptată pentru o anumită cantitate de risc de portofoliu. În cadrul MPT, se construiește un portofoliu optim pe baza alocării activelor, diversificării și reechilibrării. Alocarea activelor, împreună cu diversificarea, reprezintă strategia de împărțire a unui portofoliu între diferite clase de active. Diversificarea optimă implică deținerea mai multor instrumente care nu sunt corelate pozitiv. 

Chei de luat masa

• Investitorii pot utiliza modele pentru a ajuta la diferențierea între investițiile riscante și cele stabile.
• Teoria modernă a portofoliului este utilizată pentru a înțelege riscul unui portofoliu în raport cu rentabilitatea acestuia.
• Diversificarea poate reduce riscul și diversificarea optimă se realizează prin construirea unui portofoliu de active necorelate.
• Frontiera eficientă este un set de portofolii care sunt optimizate în ceea ce privește alocarea și diversificarea activelor.
• Beta, abaterile standard și VaR măsoară riscul, dar în moduri diferite.

Rapoartele Alpha și Beta

Când vine vorba de cuantificarea valorii și a riscului, două valori statistice – alfa și beta – sunt utile investitorilor. Ambele sunt rapoarte de risc utilizate în MPT și ajută la determinarea profilului risc / recompensă al valorilor mobiliare de investiții.

Alpha măsoară performanța unui portofoliu de investiții și îl compară cu un indice de referință, cum ar fi S&P 500. Diferența dintre randamentele unui portofoliu și valoarea de  referință este denumită alfa. Un nivel alfa pozitiv înseamnă că portofoliul a depășit nivelul de referință cu 1%. De asemenea, un alfa negativ indică performanța insuficientă a unei investiții.

Beta măsoară volatilitatea unui portofoliu comparativ cu un indice de referință. Măsura statistică beta este utilizată în CAPM, care utilizează riscul și rentabilitatea prețului unui activ. Spre deosebire de alfa, beta captează mișcările și variațiile prețurilor activelor. Un beta mai mare decât unul indică o volatilitate mai mare, în timp ce un beta sub unul înseamnă că securitatea va fi mai stabilă.

De exemplu, Amazon ( AMZN ), cu un coeficient beta de 0.4664 din aprilie 2020, reprezintă o investiție mai puțin riscantă decât Carnival Corp ( CCL ), care are o versiune beta de 2.4483. Un consilier financiar sau un manager de fond expert ar evita probabil investițiile alfa și beta ridicate pentru clienții averse de risc.

Modelul de stabilire a prețului activelor de capital

CAPM este o teorie a echilibrului construită pe relația dintre risc și rentabilitatea așteptată. Teoria îi ajută pe investitori să măsoare riscul și rentabilitatea așteptată a unei investiții pentru a evalua corespunzător activul. În special, investitorii trebuie să fie despăgubiți pentru valoarea în timp a banilor și a riscului. Rata fără risc este utilizată pentru a reprezenta valoarea în timp a banilor pentru plasarea banilor în orice investiție.

Pur și simplu, randamentul mediu al unui activ ar trebui să fie legat liniar de coeficientul său beta – aceasta arată că investițiile mai riscante câștigă o primă peste rata de referință. În urma unui cadru risc-recompensă, rentabilitatea așteptată (în cadrul unui model CAPM) va fi mai mare atunci când investitorul suportă riscuri mai mari.

R-pătrat

În statistici, R-pătrat reprezintă o componentă notabilă a analizei de regresie. Coeficientul R reprezintă corelația dintre două variabile – în scopul investiției, R-pătrat măsoară mișcarea explicată a unui fond sau a unei garanții în raport cu un punct de referință. Un înalt R-pătrat arată că performanța unui portofoliu este în concordanță cu indicele. Consilierii financiari pot utiliza R-squared în tandem cu beta pentru a oferi investitorilor o imagine cuprinzătoare a performanței activelor.

Deviație standard

Prin definiție, abaterea standard este o statistică utilizată pentru a cuantifica orice variație față de randamentul mediu al unui set de date. În finanțe, abaterea standard utilizează rentabilitatea unei investiții pentru a măsura volatilitatea investiției. Măsura diferă ușor de beta, deoarece compară volatilitatea cu randamentele istorice ale titlului, mai degrabă decât cu un indice de referință. Abaterile standard ridicate sunt indicative de volatilitate, în timp ce abaterile standard mai mici sunt asociate activelor stabile.

Raportul Sharpe

Unul dintre cele mai populare instrumente în analiza financiară, raportul Sharpe este o măsurare a rentabilității excesive așteptate a unei investiții în raport cu volatilitatea acesteia. Raportul Sharpe măsoară rentabilitatea medie care depășește rata fără risc pe unitate de incertitudine pentru a determina cât de mult poate obține un investitor suplimentar cu volatilitatea adăugată de a deține active mai riscante. Un raport Sharpe de unul sau mai mare este considerat a avea un compromis mai bun între risc și recompensă.

Frontiere eficiente

Frontiera eficientă, care este un set de portofolii ideale, face tot posibilul pentru a minimiza expunerea unui investitor la un astfel de risc. Introdus de Harry Markowitz în 1952, conceptul identifică un nivel optim de diversificare și alocare a activelor, având în vedere riscurile intrinseci ale unui portofoliu.

Frontierele eficiente sunt derivate din analiza varianței medii, care încearcă să creeze opțiuni de investiții mai eficiente. Investitorul tipic preferă randamente așteptate ridicate cu varianță scăzută. Frontiera eficientă este construită în consecință prin utilizarea unui set de portofolii optime care oferă cea mai mare rentabilitate așteptată pentru un anumit nivel de risc.

---

Riscul și volatilitatea nu sunt același lucru. Volatilitatea se referă la viteza de mișcare a prețului investiției, iar riscul este suma de bani care poate fi pierdută pe o investiție.

Value at Risk

Abordarea valorii la risc (VaR) a gestionării portofoliului este un mod simplu de măsurare a riscului. VaR măsoară pierderea maximă care nu poate fi depășită la un anumit nivel de încredere. Calculat pe baza perioadei de timp, a nivelului de încredere și a pierderii prestabilite, statisticile VaR oferă investitorilor o analiză a celui mai rău caz. 

Dacă o investiție are un VaR de 5%, investitorul are șanse de 5% să piardă întreaga investiție într-o lună dată. Metodologia VaR nu este cea mai cuprinzătoare măsură a riscului, dar rămâne una dintre cele mai populare măsuri în gestionarea portofoliului datorită abordării sale simpliste.

Linia de fund

Investițiile pe piețele financiare sunt în mod inerent riscante. Multe persoane folosesc consilieri financiari și administratori de avere pentru a crește rentabilitatea și a reduce riscul investițiilor. Acești profesioniști financiari utilizează măsuri statistice și modele de risc / recompensă pentru a diferenția activele volatile de cele stabile. Teoria modernă a portofoliului folosește cinci indicatori statistici – alfa, beta, deviație standard, R-pătrat și raportul Sharpe – pentru a face acest lucru. De asemenea, modelul de stabilire a prețurilor activelor de capital și valoarea la risc sunt utilizate pe scară largă pentru a măsura riscul de a recompensa compromisul cu active și portofolii.