Teoria deturnării
Ce este teoria deturnării?
Teoria deturnării presupune că o persoană care folosește informații privilegiate în tranzacționarea valorilor mobiliare a comis fraude cu titlurile împotriva sursei de informații. În Statele Unite, o persoană vinovată în conformitate cu teoria deturnării va fi probabil condamnată pentru tranzacții privilegiate.
Deși nu este interzisă în mod expres de legile privind valorile mobiliare din SUA, tranzacțiile din interior sunt considerate a intra sub interdicția împotriva practicilor comerciale înșelătoare și, prin urmare, este ilegală atunci când este comisă folosind informații materiale non-publice.
Chei de luat masa
- Teoria însușirii abuzive descrie pe cineva care comite fraude cu valori mobiliare împotriva sursei de informații și le folosește pentru tranzacții privilegiate.
- Teoria deturnării este principiul legal din spatele condamnării celor vinovați de tranzacții privilegiate.
- Teoria deturnării este menită să protejeze piețele valorilor mobiliare pentru a le menține corecte și eficiente.
Înțelegerea teoriei deturnării
Teoria deturnării diferă de teoria clasică a tranzacțiilor privilegiate. Conform teoriei clasice, o persoană care nu este o persoană din interior, dar care află informații materiale care nu sunt publice și care le folosește pentru a tranzacționa nu este vinovată de tranzacționarea din interior.
Teoria clasică impune ca persoana acuzată de tranzacționare privilegiată să fie un adevărat privilegiat – un ofițer sau angajat al companiei ale cărei valori mobiliare cumpără sau vând. Conform acestei teorii, numai autorul din interior are o datorie fiduciară față de corporație și acționarii săi de a nu se angaja în cumpărarea sau vânzarea valorilor mobiliare ale corporației folosind informații materiale non-publice. Persoana externă care se confruntă cu anumite informații materiale non-publice nu datorează această datorie fiduciară și nu poate fi vinovată de tranzacții privilegiate.
Conform teoriei deturnării de drepturi, totuși, persoana din afară care se confruntă cu unele informații materiale nepublică ale unei corporații nu poate utiliza aceste informații pentru a tranzacționa, deoarece datorează sursa informației o datorie fiduciară. Teoria deturnării este menită să protejeze piețele valorilor mobiliare împotriva persoanelor externe care au acces la informații corporative confidențiale, dar care nu datorează o datorie fiduciară corporației sau acționarilor acesteia.
Exemplu de teorie a deturnării
Teoria deturnării a câștigat importanță în condamnarea Curții Supreme a lui James H. O’Hagan. O’Hagan a fost un avocat care a acționat pe baza informațiilor privilegiate cu privire la o ofertă de preluare pentru Pillsbury.Statele Unite împotriva lui O’Hagan a fost un caz esențial pentru teorie.
Un exemplu tipic al modului în care teoria deturnării se aplică tranzacțiilor privilegiate este cazul lui Carl Reiter, un dezvoltator imobiliar din anii 1980. Reiter juca golf cu prietenii când unul dintre acei prieteni l-a sfătuit să cumpere niște acțiuni în lanțul de farmacii, Revco Drug Stores. Prietenul a sugerat că avea cunoștințe privilegiate despre o viitoare fuziune care ar fi profitabilă pentru investitori. Reiter a urmat sfatul prietenului său, cumpărând acțiuni în valoare de câteva mii de dolari și încasând două luni mai târziu (după ce a obținut un profit de 2.625 dolari când sfatul prietenului s-a dovedit a fi corect).
În calitate de dezvoltator imobiliar fără implicare personală în compania Revco, Reiter și-a continuat viața, fără să-și dea seama că a participat latranzacții ilegale de informații privilegiate. Cu toate acestea, Reiter nu a fost singura persoană pe terenul de golf în acea zi și nu a fost singura care a urmat sfatul. Doi ani mai târziu, Reiter și prietenii săi au fost acuzați de tranzacții privilegiate în baza teoriei deturnării. Nu fuseseră ei înșiși insideri, dar primiseră informații de la cineva care era și le foloseau în mod necorespunzător.În cele din urmă, lui Reiter i s-a cerut să-și descarce profiturile din investiția ilegală și să plătească o amendă Comisiei de valori mobiliare (SEC).