Diversificarea portofoliului S-a făcut corect
Există mai multe lucruri pe care investitorii le fac pentru a-și proteja portofoliile împotriva riscurilor. O modalitate semnificativă de a-și proteja portofoliul este diversificarea. Pe scurt, acest lucru înseamnă că un investitor optează pentru a include diferite tipuri de valori mobiliare și investiții de la diferiți emitenți și industrii. Ideea aici este aceeași cu vechea zicală „nu puneți ouăle într-un singur coș”. Când sunteți investit în multe domenii, dacă unul eșuează, restul se va asigura că portofoliul în ansamblu rămâne sigur. Această securitate adăugată poate fi măsurată în profiturile crescute pe care un portofoliu diversificat tinde să le aducă în comparație cu o investiție individuală de aceeași dimensiune.
Diversificarea este o strategie excelentă pentru oricine dorește să reducă riscul investiției pe termen lung. Procesul de diversificare include investiția în mai multe tipuri de active. Aceasta înseamnă includerea în portofoliu a obligațiunilor, acțiunilor, mărfurilor, REIT-urilor, hibrizilor și multe altele.
- Investiția în mai multe titluri diferite în cadrul fiecărui activ. Un portofoliu diversificat distribuie investiții în diferite valori mobiliare de același tip de activ, adică obligațiuni multiple de la emitenți diferiți, acțiuni la mai multe companii din industrii diferite etc.
- Investiția în active care nu sunt corelate semnificativ între ele. Ideea aici este de a alege diferite clase de active și valori mobiliare cu durate de viață și cicluri diferite pentru a minimiza impactul oricăror condiții negative care ar putea afecta negativ portofoliul dumneavoastră.
Acest punct final este esențial de reținut atunci când compuneți un portofoliu diversificat. Fără aceasta, indiferent cât de diversificate sunt tipurile dvs. de active, acestea pot fi vulnerabile la același risc și, prin urmare, portofoliul dvs. va reacționa la unison. Prin urmare, este esențial pentru investitori să evite alegerea investițiilor pentru portofoliile lor care sunt foarte corelate. Este important de observat că în cadrul practicilor de gestionare a portofoliului există o distincție între diversificarea naivă și diversificarea eficientă (denumită și diversificare optimă).
Diversificare naivă și optimă
Motivul pentru care riscul portofoliului datorită naturii variate a valorilor mobiliare selectate. Diversificarea naivă pur și simplu nu este la fel de sofisticată ca metodele de diversificare care utilizează modelarea statistică. Cu toate acestea, atunci când este dictată de experiență, examinarea atentă a fiecărei garanții și bunul simț, diversificarea naivă este totuși o strategie eficientă dovedită pentru reducerea riscului de portofoliu.
Diversificarea optimă (cunoscută și sub numele de diversificare Markowitz ), pe de altă parte, adoptă o abordare diferită a creării unui portofoliu diversificat. Aici, accentul este pus pe găsirea activelor a căror corelație între ele nu este perfect pozitivă. Acest lucru ajută la minimizarea riscului în mai puține titluri de valoare, care la rândul lor pot contribui, de asemenea, la maximizarea randamentului. Cu această abordare, computerele rulează modele și algoritmi complexi, în încercarea de a găsi corelația ideală între active pentru a minimiza riscul și a maximiza rentabilitatea.
Așa cum s-a indicat mai sus, ambele forme de diversificare (diversificare naivă și optimă) pot fi eficiente, pur și simplu pentru că diversificarea rezultă atunci când distribuiți fondurile investibile în diferite active.
Diversificarea naivă se referă la procesul de selectare aleatorie a diferitelor active pentru portofoliul dvs., fără a utiliza un calcul complex pentru a decide pe care o alegeți. În ciuda naturii sale aleatorii, aceasta este încă o strategie eficientă de reducere a riscului bazată pe legea numărului mare.
Semnificația corelației
Există o modalitate „mai bună” de diversificare. Mai exact, examinând activele pe care intenționați să le investiți, pentru a le găsi pe cele care nu tind să mute în sus sau în jos în corelație între ele. Procedând astfel, puteți reduce efectiv riscul portofoliului dvs. Acest lucru funcționează datorită corelației – un concept important în statistici. Corelația este măsurarea gradului sau măsurii în care două valori numerice separate se deplasează împreună. Aici, valorile care ne interesează sunt active. Cantitatea maximă de corelație posibilă este de 100%, care este exprimată ca 1,0. Când două active au o corelație de 1,0, când una se mișcă, cealaltă se mișcă întotdeauna. Deși cantitatea de mișcare a acestor active poate fi diferită, o corelație de 1,0 indică faptul că se deplasează întotdeauna în aceeași direcție împreună. În schimb, atunci când două active se deplasează în direcții opuse, corelația lor este negativă. Dacă se mișcă întotdeauna 100% din timp în direcția opusă, acest lucru este considerat -100% sau -1. Deci, atunci când examinăm corelația activelor, cu cât este mai aproape de -1,0, cu atât este mai mare efectul diversificării.
Linia de fund
Toată lumea este clară în acest sens: investitorii trebuie să își diversifice portofoliile pentru a se proteja împotriva riscurilor. Deși devine mai puțin eficientă diversificarea în condiții extreme, condițiile tipice de piață vor însemna aproape întotdeauna că un portofoliu bine diversificat poate reduce semnificativ riscul cu care se confruntă investitorii. Prin urmare, este esențial să te străduiești să îmbunătățești continuu sau să optimizezi diversificarea portofoliului pentru a maximiza protecția pe care o oferă investițiilor tale. Aceasta înseamnă efectuarea diligenței pentru a localiza activele care nu se mișcă în corelație între ele, spre deosebire de diversificarea simplă și naivă.
Pe de altă parte, presupusele beneficii pe care le oferă diversificarea matematică complexă sunt relativ neclare. Modul de aplicare și operare a unor astfel de modele complexe este, cu atât mai mult, neclar pentru investitorul mediu. Sigur că modelele computerizate au capacitatea de a părea convingătoare și impresionante, dar asta nu înseamnă că sunt mai exacte sau mai perspicace decât simplul sens. În cele din urmă, este mai important dacă un model produce sau nu rezultate decât dacă se bazează pe un algoritm extrem de complex.