Puterea de preluare a randamentului pur
Ce este un swap pickup cu randament pur?
Un swap de recuperare a randamentului pur este practica schimbului unui set de obligațiuni cu altul, cu intenția de a crește randamentul primit pe acele obligațiuni. Important, termenul presupune că creșterea randamentului nu va fi realizată în detrimentul creșterii riscului obligațiunilor.
De obicei, acest swap va implica vânzarea de obligațiuni cu scadențe relativ scurte și achiziționarea de obligațiuni cu scadențe relativ lungi, deoarece obligațiunile cu scadență mai lungă oferă în general randamente mai mari.
Chei de luat masa
- Un swap de recuperare a randamentului pur este o strategie care implică vânzarea de obligațiuni cu scadență scurtă în schimbul obligațiunilor cu scadență mai lungă.
- Scopul strategiei este de a crește randamentul total al portofoliului de obligațiuni.
- Investitorii care utilizează strategia de swap de recuperare a randamentului pur vor căuta să se asigure că noile obligațiuni pe care le achiziționează au aceeași calitate a creditului sau superioară în comparație cu obligațiunile pe care le-au vândut.
Modul în care funcționează schimburile de preluare de randament pur
În general, investitorii de obligațiuni care doresc să crească randamentul primit din obligațiunile lor au două modalități principale de a atinge acest obiectiv. Fie își pot schimba obligațiunile cu alternative mai riscante, dar cu randament mai ridicat, fie își pot prelungi perioada medie de scadență a portofoliului lor. Prin schimbul de obligațiuni cu scadențe scurte pentru obligațiuni cu scadențe relativ lungi, investitorii ar putea să crească randamentul portofoliului lor fără a crește semnificativ riscul deținerilor lor.
Atunci când analizează modul de implementare a unui swap de recuperare a randamentului pur, investitorii trebuie să aibă grijă să se asigure că noile obligațiuni pe care le achiziționează au un profil de risc similar cu cel al obligațiunilor pe care le vând. De exemplu, dacă un investitor vinde obligațiuni corporative pe cinci ani și încearcă să cumpere obligațiuni corporative pe 10 ani, ar trebui să se asigure că emitentul obligațiunilor pe 10 ani nu prezintă un risc mai mare de faliment sau de neplată ca emitent al celor cinci -obligații pe an. O modalitate simplă de a atinge acest obiectiv este prin schimbul de obligațiuni emise de același emitent, de exemplu, dacă aceeași corporație ar emite obligațiuni pe cinci și 10 ani în exemplul de mai sus.
La evaluarea unui potențial swap de recuperare a randamentului pur, investitorii vor trebui să ia în considerare dacă randamentul suplimentar primit pe obligațiunile cu scadență mai lungă este suficient pentru a le compensa pentru riscurile suplimentare asociate cu o perioadă mai lungă de scadență. Acestea includ riscurile de rată a dobânzii, riscurile de inflație și riscul ca emitentul să își retragă datoriile. Deplasarea portofoliului lor către obligațiuni cu scadență relativ lungă ar putea, de asemenea, să scadă lichiditatea investitorului, făcându-i mai puțin capabili să răspundă la orice șocuri viitoare neprevăzute.
Alte tipuri de swap-uri
Alte abordări utilizate de investitorii de obligațiuni includ swap-urile de anticipare a ratei, în care obligațiunile sunt schimbate în funcție de durata lor actuală și de variațiile prevăzute ale ratei dobânzii; swap-uri de substituție, în care se schimbă obligațiuni cu caracteristici foarte similare, astfel încât nivelul de risc total să nu fie afectat; și swap-uri de spread între piețe, unde investitorii încearcă să exploateze o discrepanță a randamentului între două obligațiuni în diferite părți ale aceleiași piețe.
Exemplu de schimb de recoltă pură
Dorothy este un antreprenor de succes care a primit recent 2 milioane de dolari în numerar pentru vânzarea afacerii sale. Pentru a-și planifica pensionarea, a investit veniturile totale din vânzare în obligațiuni corporative emise de corporația XYZ.
La momentul cumpărării, obligațiunile XYZ ofereau un randament de 3,75%, care era suficient pentru a-i oferi lui Dorothy un venit confortabil de pensionare. De atunci, însă, Dorothy a decis să întreprindă o poziție investițională mai activă și, prin urmare, caută modalități de a crește în continuare randamentul portofoliului său de obligațiuni. Ea decide să efectueze un swap pickup de randament pur, tranzacționând obligațiunile XYZ pentru un instrument comparabil, dar cu scadență mai lungă, care va oferi un randament mai mare.
Pentru a decide ce obligațiune nouă să cumpere, Dorothy începe prin studierea companiilor cu ratinguri de credit similare la XYZ. Pentru a contribui la luarea deciziei cu mai multă încredere, Dorothy își limitează cercetările la sectoarele cu care este familiarizat personal, pentru a judeca mai bine acuratețea rapoartelor de credit. Ea identifică trei obligațiuni, emise fiecare de concurenți din industria XYZ, care oferă scadențe mai lungi decât obligațiunile XYZ existente. Dacă își schimbă obligațiunile XYZ pentru aceste noi valori mobiliare, Dorothy estimează că își poate crește randamentul total la 4,50%.
Dorothy este mulțumită că emitenții celor trei noi obligațiuni au o putere financiară similară sau superioară cu XYZ și, prin urmare, nu ar trebui să prezinte un risc de credit mai mare. Mai mult, consideră că randamentul suplimentar oferit de aceste obligațiuni este o compensație adecvată pentru creșterea ratei dobânzii, a inflației și a riscului de lichiditate reprezentat de scadențele lor mai lungi. Pe baza acestei analize, ea decide să execute swap-ul de preluare a randamentului pur, vânzându-și obligațiunile XYZ în schimbul obligațiunilor de la cei trei noi emitenți.