Raportat, dar nedecontat (RBNS)

Ce este raportat, dar nu este decontat (RBNS)?

Raportate dar nedecontate (RBNS) se referă la pierderile raportate către o companie de asigurări care nu au fost decontate până la sfârșitul perioadei contabile. Pierderile raportate, dar nedecontate (RBNS) sunt calculate utilizând o estimare a gravității pierderii pe baza informațiilor disponibile din procesul de soluționare a daunelor.

Chei de luat masa

• Raportate dar nedecontate (RBNS) se referă la pierderile care au fost raportate către o companie de asigurări care nu au fost decontate până la sfârșitul perioadei contabile.
• Pierderile RBNS sunt calculate utilizând o estimare a gravității pierderii pe baza informațiilor din procesul de soluționare a daunelor.
• Pierderile suportate, dar ne raportate (IBNR) sunt similare cu pierderile RBNS, deoarece niciuna dintre acestea nu a fost decontată în perioada contabilă, dar diferă prin faptul că pierderile nu au fost încă raportate.
• Asigurătorii creează rezerve, care sunt înregistrate ca pasive în bilanț, pentru a acoperi pierderile RBNS și IBNR.
• Estimarea rezervelor RBNS afectează profitabilitatea unei companii de asigurări, deoarece banii alocați pentru rezerve ar putea fi alocați în alte scopuri.

Înțelegerea raportată, dar nedeclarată (RBNS)

Calculul pierderilor raportate, dar nu decontate necesită o înțelegere a situației în care creanțele se află în procesul de decontare. Calculul este o estimare bazată pe informațiile pe care un asigurător le are la îndemână, inclusiv informații din documente judiciare. Acuratețea calculului depinde de tipul pierderii supuse decontării, cererile mai complexe fiind mai dificil de estimat cu precizie. De exemplu, o cerere de daune cauzate de incendiu asupra unei locuințe rezidențiale poate fi mai ușor de estimat decât o cerere de răspundere civilă a unei societăți.

Companiile de asigurări își calculează creanțele și pierderile asociate folosind o varietate de surse. Acestea includ pasivele din contractele pe care le subscriu, precum și contractele cedate reasigurătorilor, reglementările de stat, avizele instanțelor cu privire la creanțe și estimările actuariale. Aceste informații se aplică ajustării pierderilor și cheltuielilor cu daunele.

O companie de asigurări este obligată să aloce bani, denumiți rezerve pentru daune, pentru a plăti asigurații care depun cereri legitime pe polița lor. Rezerva pentru daune este înregistrată ca o datorie în bilanțul asigurătorului. Suma pe care o asigură plasează în rezervă pentru a acoperi pierderile RBNS depinde de reglementările de asigurări de stat. De exemplu, companiilor de asigurări li se poate cere să aloce valoarea medie pentru o clasă similară de daune pentru fiecare daună nerezolvată.

Pierderile suportate, dar care nu sunt raportate (IBNR) trebuie, de asemenea, să fie estimate și contabilizate în rezerva de daune.

Raportat, dar nedecontat (RBNS) vs. Incurs, dar nedeclarat (IBNR)

Pierderile RBNS sunt similare cu pierderile suportate, dar neraportate (IBNR), în care niciuna dintre acestea nu a fost decontată în perioada contabilă; diferența constă în raportare, deoarece pierderile IBNR nu au fost încă raportate companiei de asigurări. Aceasta înseamnă că nivelul de estimare necesar este mai mare în cazul unei pierderi IBNR.

În multe cazuri, poate fi dificil pentru un actuar să facă diferența dintre pierderile IBNR și RBNS, în funcție de modelul utilizat. Acest lucru se datorează faptului că creanțele sunt dezvoltate diferit în funcție de anul de raportare și de anul contabil. Aceste revendicări pot fi prognozate separat.

Avantajele estimărilor raportate, dar nedecontate (RBNS)

Estimarea rezervelor IBNR și RBNS este printre cele mai importante locuri de muncă pe care un actuar le are la o companie de asigurări. Aceste estimări afectează profitabilitatea unei companii de asigurări, iar estimările proaste ar putea avea consecințe grave.

Dacă actuarul supraestimează, ar putea duce la o asigurare a companiilor de asigurări cu mai puțini bani pentru a investi pe piață. S-ar putea, de asemenea, să pară că compania nu are performanțe bune, ceea ce ar putea duce la creșterea prețului produselor lor de asigurare. 

Dacă actuarul subestimează, ar putea părea că compania se comportă bine și ar putea reduce prețurile pentru asigurații lor. Acest lucru le-ar face să nu fie echipați pentru daune neprevăzute din accidente anterioare, ceea ce ar putea avea consecințe grave pentru compania de asigurări. Cel mai rău scenariu ar fi că sunt insolvabili.