Raritate

Ce este raritatea?

Deficitul se referă la problema economică de bază, decalajul dintre resurse limitate – adică rare – și dorințe teoretic nelimitate. Această situație cere oamenilor să ia decizii cu privire la modul de alocare eficientă a resurselor, pentru a satisface nevoile de bază și cât mai multe dorințe suplimentare. Orice resursă care are un cost non-zero de consum este rar într-o oarecare măsură, dar ceea ce contează în practică este lipsa relativă. Deficitul este, de asemenea, denumit „lipsă”.

Chei de luat masa

• Raritatea este atunci când mijloacele de îndeplinire a scopurilor sunt limitate și costisitoare.
• Raritatea este fundamentul problemei esențiale a economiei: alocarea mijloacelor limitate pentru a satisface dorințe și nevoi nelimitate.
• Chiar și resursele naturale gratuite pot deveni rare dacă apar costuri pentru obținerea sau consumarea acestora sau dacă cererea consumatorilor pentru resurse nedorite anterior crește din cauza schimbării preferințelor sau a utilizărilor nou descoperite.

Lipsa explicată

În Eseul său despre natura și semnificația științei economice din 1932 , economistul britanic Lionel Robbins a definit disciplina în termeni de raritate:

Economia este știința care studiază comportamentul uman ca o relație între scopuri și mijloace rare care au utilizări alternative.


Într-o lume ipotetică în care fiecare resursă – apă, săpun de mâini, traduceri de specialitate ale inscripțiilor hitite, uraniu îmbogățit, bok choy organic, timp – era abundentă, economiștii nu ar avea nimic de studiat. Nu ar fi nevoie să se ia decizii cu privire la modul de alocare a resurselor și nici compromisuri pentru a explora și cuantifica. Pe de altă parte, în lumea reală, totul costă ceva; cu alte cuvinte, fiecare resursă este într-o oarecare măsură limitată. 

Banii și timpul sunt resurse rare prin excelență. Majoritatea oamenilor au prea puțin de unul, de celălalt sau de ambele. Un șomer poate avea mult timp, dar îi este greu să plătească chirie. Un director executiv, pe de altă parte, poate fi capabil din punct de vedere financiar să se retragă din capriciu, totuși să fie obligat să mănânce prânz de zece minute și să doarmă patru ore pe noapte. O a treia categorie are puțin timp sau bani. Oamenii cu bani abundenți și timp abundent sunt rareori observați în sălbăticie. 

Conceptul de deficit de resurse naturale

Resursele naturale pot intra în sfera deficitului din două motive. Orice lucru disponibil în aprovizionare practic infinită care poate fi consumat la cost zero sau schimbarea altor bunuri nu este rar. Alternativ, dacă consumatorii sunt indiferenți față de o resursă și nu au nicio dorință de a o consuma sau nu sunt conștienți de aceasta sau de utilizarea potențială a acesteia în totalitate, atunci nu este rar chiar dacă suma totală existentă este în mod clar limitată. Cu toate acestea, chiar și resursele sunt considerate ca fiind infinit abundente și care sunt gratuite în termeni de dolari, pot deveni rareori într-un anumit sens.

Luați aer, de exemplu. Din perspectiva unui individ, respirația este complet liberă. Cu toate acestea, există o serie de costuri asociate activității. Este nevoie de aer respirabil, care a devenit din ce în ce mai greu de luat de la sine de la revoluția industrială. În multe orașe de astăzi, calitatea slabă a aerului a fost asociată cu rate ridicate de boli și decese. Pentru a evita aceste lucruri costisitoare și pentru a se asigura că cetățenii pot respira în siguranță, guvernele sau utilitățile trebuie să investească în metode de generare a energiei electrice care nu creează emisii nocive. Acestea pot fi mai scumpe decât metodele mai murdare, dar chiar dacă nu sunt, necesită cheltuieli de capital masive. Aceste costuri revin cetățenilor într-un fel sau altul. Respira liber, cu alte cuvinte, nu este liber.

Dacă un guvern decide să aloce resurse pentru a face aerul suficient de curat pentru a respira, apar o serie de întrebări. Ce metode există pentru a îmbunătăți calitatea aerului? Care sunt cele mai eficiente pe termen scurt, mediu și lung? Cum rămâne cu rentabilitatea? Care ar trebui să fie echilibrul dintre calitate și cost? Ce compromisuri vin cu diferite cursuri de acțiune? De unde ar trebui să vină banii? Guvernul ar trebui să ridice impozitele și, dacă da, pentru ce și pentru cine? Va împrumuta guvernul? Va imprima bani? Cum va ține guvernul evidența costurilor sale, a datoriilor și a beneficiilor care decurg din proiect (adică contabilitate)? În curând, lipsa aerului curat (faptul că aerul curat are un cost diferit de zero) ridică o gamă largă de întrebări despre cum să alocați eficient resursele. Raritatea este problema de bază care dă naștere economiei.