Portofoliu străin vs. investiție străină directă: Care este diferența?
Portofoliul străin vs. investițiile străine directe: o prezentare generală
Investițiile străine, pur și simplu, investesc într-o altă țară decât cea de acasă. Aceasta implică capitalul care circulă dintr-o țară în alta și străinii care au un drept de proprietate sau un cuvânt de spus în afacere. Investițiile străine sunt în general văzute ca un catalizator pentru creșterea economică și pot fi întreprinse de instituții, corporații și persoane fizice.
Investitorii interesați de investiții străine adoptă, în general, una dintre cele două căi: investiția de portofoliu străin sau investiția străină directă. Investiția de portofoliu străin (FPI) se referă la achiziționarea de valori mobiliare și alte active financiare de către investitori din altă țară. Exemple de investiții de portofoliu străin includ acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale, fonduri tranzacționate la bursă, chitanțe de depozitare americane (ADR) și chitanțe de depozit global (GDR).
Investițiile străine directe (ISD) se referă la investițiile efectuate de o persoană fizică sau de o firmă dintr-o țară într-o afacere situată într-o altă țară. Investitorii pot face investiții străine directe în mai multe moduri. Unele comune includ înființarea unei filiale în altă țară, achiziționarea sau fuzionarea cu o companie străină existentă sau începerea unui parteneriat în comun cu o companie străină.
Chei de luat masa
- Investiția de portofoliu străin este achiziționarea de valori mobiliare din țări străine, cum ar fi acțiuni și obligațiuni, pe o bursă.
- Investițiile străine directe sunt construirea sau cumpărarea de întreprinderi și infrastructura lor asociată într-o țară străină.
- Investiția directă este privită ca o investiție pe termen lung în economia țării, în timp ce investiția în portofoliu poate fi privită ca o mișcare pe termen scurt de a face bani.
- Investiția directă este probabil potrivită numai pentru corporații mari, instituții și investitori de capital privat.
Investiții de portofoliu străin (FPI)
Investiția de portofoliu străin (FPI) se referă la investițiile în activele financiare ale unei țări străine, cum ar fi acțiuni sau obligațiuni disponibile pe o bursă. Acest tip de investiții este uneori privit mai puțin favorabil decât investițiile directe, deoarece investițiile din portofoliu pot fi vândute rapid și sunt uneori văzute ca încercări pe termen scurt de a face bani, mai degrabă decât o investiție pe termen lung în economie.
Investițiile de portofoliu au de obicei un interval de timp mai scurt pentru rentabilitatea investițiilor decât investițiile directe. Ca și în cazul oricărei investiții de capitaluri proprii, investitorii străini din portofoliu se așteaptă de obicei să obțină rapid un profit din investițiile lor.
Deoarece valorile mobiliare sunt ușor tranzacționate, lichiditatea investițiilor de portofoliu le face mult mai ușor de vândut decât investițiile directe. Investițiile de portofoliu sunt mai accesibile pentru investitorul mediu decât investițiile directe, deoarece necesită mult mai puțin capital de investiții și cercetare.
Spre deosebire de investițiile directe, investițiile de portofoliu nu oferă investitorului controlul asupra entității comerciale în care se face investiția.
Investiții străine directe (ISD)
Investițiile străine directe (ISD) implică stabilirea unui interes comercial direct într-o țară străină, cum ar fi cumpărarea sau înființarea unei companii de producție, construirea de depozite sau cumpărarea de clădiri.
Investițiile străine directe tind să implice stabilirea unui interes substanțial pe termen lung pentru economia unei țări străine. Datorită nivelului semnificativ mai ridicat de investiții necesare, investițiile străine directe sunt de obicei întreprinse de companii multinaționale, instituții mari sau firme de capital de risc. Investițiile străine directe tind să fie privite mai favorabil, deoarece sunt considerate investiții pe termen lung, precum și investiții în bunăstarea țării în sine.
În același timp, natura investițiilor directe, cum ar fi crearea sau achiziționarea unei instalații de fabricație, face mult mai dificilă lichidarea sau retragerea investiției. Din acest motiv, investițiile directe sunt de obicei întreprinse cu aceeași atitudine ca și înființarea unei afaceri în propria țară – cu intenția de a face afacerea profitabilă și de a-și continua funcționarea la nesfârșit. Pentru investitor, investiția directă înseamnă a deține controlul asupra afacerii în care a fost investit și a fi capabil să o gestioneze direct. De asemenea, implică mai mult risc, muncă și angajament în comparație cu investițiile în portofoliu străin.
consideratii speciale
Atunci când fac investiții străine, investitorii trebuie să ia în considerare factori economici, precum și alți factori de risc, cum ar fi instabilitatea politică și riscul de schimb valutar. Una dintre formele mai riscante de investiții străine directe se numește investiții în câmp verde. Companiile multinaționale vor folosi investiții în câmpul verde pentru a crea o nouă filială într-o țară străină, frecvent pe o piață emergentă. Termenul de câmp verde este folosit deoarece compania-mamă construiește filiala de la capăt (similar cu un fermier care pregătește un câmp pentru plantare).
Un dezavantaj al investițiilor în câmpul verde este cantitatea enormă de bani pe care compania-mamă ar trebui să o cheltuiască pentru a opera filiala. Aceasta poate include achiziționarea de terenuri, construirea de facilități de producție și formarea unei forțe de muncă locale. Alte bariere la intrare pot include respectarea restricțiilor locale pentru întreprinderile străine, plata impozitelor și a taxelor de autorizare necesare și a cerințelor pentru utilizarea componentelor fabricate pe plan intern.