Contabilitatea investițiilor între companii: Ce trebuie să știți
O înțelegere puternică a regulilor și tratamentelor contabile este coloana vertebrală a analizei financiare de calitate. Indiferent dacă sunteți un analist consacrat la o bancă mare de investiții, lucrați într-o echipă de consultanță în domeniul finanțelor corporative, abia la început în industria financiară sau învățați elementele de bază în școală, înțelegând modul în care firmele contează investiții, pasive și alte asemenea pozițiile sunt esențiale în determinarea valorii și a perspectivelor viitoare ale oricărei afaceri. În acest articol, vom examina diferitele categorii de investiții intercorporate și cum să le contabilizăm în situațiile financiare.
Chei de luat masa
- Investițiile intercorporate se referă la investițiile pe care o companie le face în alta.
- Investițiile intercorporate sunt de obicei clasificate în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) în trei categorii: investiții în active financiare, investiții în asociații și combinări de întreprinderi.
- Tratamentul contabil pentru investițiile intercorporate depinde de clasificarea activelor, descrise fie deținute până la scadență, deținute pentru tranzacționare sau disponibile pentru vânzare.
- O companie care deține o investiție influentă într-o companie asociată – de obicei o participație de 20% până la 50% – va contabiliza investiția lor utilizând metoda de contabilitate a capitalului propriu.
- La contabilizarea combinărilor de întreprinderi, compania va utiliza metoda de achiziție a contabilității.
Investiții intercorporate
Investițiile intercorporate se efectuează atunci când companiile investesc în capitalurile proprii sau datoria altor firme. Motivele pentru care o companie ar investi în alta sunt multe, dar ar putea include dorința de a obține acces pe o altă piață, de a-și crește baza de active, de a obține un avantaj competitiv sau, pur și simplu, de a crește profitabilitatea printr-o participație (sau creditor) la o altă companie.
Investițiile intercorporate sunt de obicei clasificate în funcție de procentul de proprietate sau de control al votului pe care firma investitoare (investitorul) îl întreprinde în firma țintă (participanta). Astfel de investiții sunt, în general, clasificate în principiile contabile general acceptate (GAAP) în trei categorii: investiții în active financiare, investiții în asociați și combinări de întreprinderi.
Investiții în active financiare
O investiție în active financiare este de obicei clasificată ca având o proprietate mai mică de 20% la firma țintă. O astfel de poziție ar fi considerată o investiție „pasivă” deoarece, în majoritatea cazurilor, un investitor nu ar avea influență sau control semnificativ asupra firmei țintă.
La achiziție, activele investite sunt înregistrate în bilanțul firmei de investiții la valoarea justă. Pe măsură ce timpul trece și valoarea justă a activelor se modifică, tratamentul contabil va depinde de clasificarea activelor, descrise fie deținute până la scadență, deținute pentru tranzacționare, fie disponibile pentru vânzare.
Până la maturitate
Până la scadență (HTM) se referă la titlurile de creanță care urmează să fie deținute până la scadență. Titlurile pe termen lung vor fi raportate la cost amortizat în bilanț, veniturile din dobânzi fiind raportate în contul de profit și pierdere al firmei țintă.
Deținut pentru tranzacționare
Deținute pentru tranzacționare se referă la titluri de capital și datorii deținute cu intenția de a fi vândute pentru profit într-un orizont de timp scurt, de obicei trei luni. Acestea sunt raportate în bilanț la valoarea justă, cu orice schimbări de valoare justă (realizate și nerealizate) raportate în contul de profit și pierdere, împreună cu orice venituri din dobânzi sau dividende.
De vânzare
Titlurile disponibile pentru vânzare sunt titluri de creanță sau titluri de capital achiziționate de o companie cu intenția de a le deține pe perioade nedeterminate sau de a le vinde înainte de a ajunge la scadență. Acestea pot fi o investiție temporară pe care o companie o face din diverse motive. De exemplu, o companie poate utiliza aceste investiții pentru a oferi un randament mai mare acționarilor, pentru a gestiona expunerea la rata dobânzii sau pentru a îndeplini cerințele de lichiditate.
În 2016, Comitetul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB) a modificat tratamentul contabil pentru titlurile disponibile pentru vânzare. Conform Actualizărilor standardelor de contabilitate ale FASB nr. 2016-01, toate modificările valorii juste a titlurilor de capital vor fi incluse în venitul net în loc de alte rezultate globale (OCI). Această modificare a devenit efectivă pentru companiile publice începând cu 15 decembrie 2017.
Alegerea clasificării
Alegerea clasificării este un factor important în analiza investițiilor în active financiare. GAAP SUA nu permite firmelor să reclasifice investițiile care au fost inițial clasificate drept deținute pentru tranzacționare sau desemnate ca investiții cu valoare justă. Deci, alegerile contabile făcute de companiile care investesc atunci când fac investiții în active financiare pot avea un efect major asupra situațiilor financiare ale acestora.
Investiții în asociați
O investiție într-un asociat este de obicei o participație între 20% și 50%. Deși investiția ar fi, în general, considerată ca fiind necontrolantă, o astfel de acțiune de proprietate ar fi considerată influentă, datorită capacității investitorului de a influența echipa managerială a entității investite, planul corporativ și politicile, împreună cu posibilitatea de reprezentare în consiliul de administrație al entității investite..
Metoda de contabilitate a capitalurilor proprii
O investiție influentă într-un asociat este contabilizată utilizând metoda contabilității prin echitate. Investiția inițială este înregistrată în bilanț la cost (valoarea justă). Câștigurile ulterioare ale entității investite sunt adăugate la participația la bilanț a firmei de investiții (proporțională cu dreptul de proprietate), cu orice dividende plătite de către entitatea investită reducând suma respectivă. Cu toate acestea, dividendele primite de la investitor de către investitor sunt înregistrate în contul de profit și pierdere.
Metoda de echivalare necesită, de asemenea, recunoașterea fondului comercial plătit de investitor la achiziție, fondul comercial fiind definit ca orice primă plătită peste valoarea contabilă a activelor identificabile ale entității investite. În plus, investiția trebuie, de asemenea, testată periodic pentru depreciere. În cazul în care valoarea justă a investiției scade sub valoarea înregistrată în bilanț (și este considerată permanentă), activul trebuie notat. O societate mixtă, prin care două sau mai multe firme împărtășesc controlul asupra unei entități, ar fi, de asemenea, contabilizată utilizând metoda echității.
Un factor major care trebuie luat în considerare și în scopul investițiilor în asociații sunt tranzacțiile între întreprinderi. Întrucât o astfel de investiție este contabilizată prin metoda capitalului propriu, tranzacțiile între investitor și entitatea investită pot avea un impact semnificativ asupra situației financiare ale ambelor companii. Pentru ambele, în amonte (de la un investitor la altul) și în aval (de la un investitor la altul), investitorul trebuie să țină seama de partea sa proporțională din profiturile entității de investiție din orice tranzacție între întreprinderi.
Rețineți că aceste tratamente sunt orientări generale, nu reguli dure. O companie care prezintă o influență semnificativă asupra unei participate cu o participație mai mică de 20% ar trebui clasificată ca investiție într-o entitate asociată. O companie cu o participație de la 20% la 50% care nu prezintă semne de influență semnificativă ar putea fi clasificată ca având doar o investiție în active financiare.
Combinații de afaceri
Combinațiile de afaceri sunt clasificate ca una dintre următoarele:
- Fuziune: O fuziune se referă la momentul în care firma achizitoare absoarbe firma dobândită, care de la achiziție va înceta să mai existe.
- Achiziție: O achiziție se referă la momentul în care firma achizitoare, împreună cu firma nou achiziționată, continuă să existe, de obicei în roluri mamă-filială.
- Consolidare : Consolidarea se referă la momentul în care cele două firme se combină pentru a crea o companie complet nouă.
- Entități cu scop special: O entitate cu scop special este o entitate creată de obicei de o firmă sponsoră pentru un singur scop sau proiect.
La contabilizarea combinărilor de întreprinderi, se utilizează metoda de achiziție. Conform metodei de achiziție, sunt combinate atât activele, datoriile, veniturile și cheltuielile companiilor. Dacă pachetul de proprietate al societății – mamă este mai mic de 100%, este necesar să se înregistreze un cont de dobânzi minoritare în bilanț pentru a contabiliza suma filialei care nu este controlată de firma achizitoare. Prețul de achiziție al filialei este înregistrat la cost în bilanțul părții mamă, orice fond comercial (prețul de achiziție peste valoarea contabilă) fiind raportat ca activ neidentificabil.
În cazul în care valoarea justă a filialei scade sub valoarea contabilă din bilanțul societății-mamă, trebuie înregistrată și raportată o cheltuială pentru depreciere în contul de profit și pierdere.
Linia de fund
Atunci când examinați situațiile financiare ale companiilor cu investiții intercorporate, este important să urmăriți tratamente contabile sau clasificări care nu par să se potrivească actualităților relației de afaceri. Deși astfel de cazuri nu ar trebui privite automat ca „contabilitate complicată”, capacitatea de a înțelege modul în care clasificarea contabilă afectează situațiile financiare ale unei companii este o parte importantă a analizei financiare.