Listarea ușii din spate
Ce este o listă în spate?
În domeniul financiar, termenul „listare directă” se referă la o strategie alternativă utilizată de companiile private care doresc să fie tranzacționate public. O astfel de strategie constă în achiziționarea unei companii existente tranzacționate la bursă și apoi în continuare să funcționeze sub simbolul companiei achiziționate.
Deși listele din spate pot fi mai economice decât o ofertă publică inițială formală (IPO), acestea se pot dovedi totuși prohibitiv costisitoare pentru compania privată implicată. Adesea, companiile care urmăresc o listă în spate trebuie să se bazeze pe sume substanțiale de datorii pentru a finanța achiziția vehiculului tranzacționat public.
Chei de luat masa
- O listă în spate este o metodă de conversie a unei companii private într-o companie cotată la bursă, care ocolește cerințele normale de listare a bursei alese.
- Un exemplu comun al acestei strategii constă în achiziționarea unei companii care este deja tranzacționată public la bursă.
- Companiile care optează pentru o listă în spate nu sunt în general în măsură să îndeplinească cerințele cheie de listare. Aceste cerințe pot include niveluri minime de câștiguri înainte de impozitare, capitaluri proprii și alte astfel de criterii.
Cum funcționează listele din spate
Există mai mulți factori cheie care influențează fenomenul listărilor din ușă. În primul rând, companiile pot fi atrase de lichiditatea crescută care poate fi disponibilă companiilor publice, permițând fondatorilor companiei private să încaseze mai ușor din deținerile lor. Mai mult, companiile publice pot beneficia uneori de termeni mai favorabili de strângere de fonduri, întrucât mulți investitori au încredere în cerințele sporite de supraveghere și raportare cerute firmelor publice.
Din aceste motive, mulți proprietari de companii private pot crede că afacerea lor ar beneficia de a fi tranzacționată public. Cu toate acestea, costul real al publicării – atât din punct de vedere al timpului, cât și al banilor – poate fi costisitor pentru majoritatea firmelor private. La urma urmei, costul inițial al unei IPO este de obicei de aproximativ 5% din veniturile totale, cu taxe suplimentare care se ridică adesea la câteva milioane de dolari. Costurile recurente, cum ar fi taxele anuale de audit și costurile de conformitate internă, pot adăuga, de asemenea, sute de mii de dolari la cheltuielile administrative ale unei companii.
În cazurile în care o companie privată este capabilă să suporte aceste costuri suplimentare, acestea trebuie totuși să facă față cerințelor formale de listare impuse de diferitele burse. De exemplu, bursa din New York (NYSE) solicită companiilor nou listate să aibă câștiguri anuale înainte de impozitare de cel puțin 10 milioane de dolari în ultimii 3 ani, printre alți factori. Nasdaq Stock Market are, deasemenea,propriile cerințe.
Exemplu real din lume pentru o listă din spate
XYZ Corporation este o companie de producție de dimensiuni medii care a crescut substanțial sub actuala echipă de management. Conducerea companiei se simte foarte optimistă, deoarece au generat profituri record în fiecare din ultimii trei ani, culminând cu un profit anual recent de 3 milioane de dolari.
Încurajați de succesul lor recent, managerii XYZ cred că sunt gata să facă tranziția spre a deveni o companie publică. La urma urmei, ei consideră că acest lucru va aduce beneficii acționarilor lor, oferind lichiditate sporită, legitimitate și acces la strângerea de fonduri economică. În acest scop, s-au apucat să aranjeze o IPO pe NYSE.
Cu toate acestea, în ciuda performanței lor recente, XYZ constată în curând că încă nu sunt eligibili pentru acceptare de către NYSE. Unul dintre motive este câștigurile lor actuale: deși creșterea lor a fost puternică, totuși nu au generat câștiguri cumulate de 10 milioane USD înainte de impozite în ultimii 3 ani.
Confruntați cu această situație, managerii XYZ adoptă o strategie alternativă. Mai degrabă decât să aștepte pur și simplu până când îndeplinesc cerințele de listare, ei aleg să creeze o listă din spate, căutând o companie listată public relativ ieftină și achiziționând-o direct. Pentru a finanța acest lucru, XYZ este nevoit să se bazeze pe sume substanțiale de datorii, făcând din achiziție un tip de tranzacție de cumpărare cu levier (LBO). Odată achiziționată, compania nou achiziționată poate servi drept „vehicul” public al XYZ, permițând astfel XYZ să obțină avantajele proprietății publice fără a îndeplini în mod formal noile cerințe de listare.