Privind mai adânc în alocarea capitalului

Companiile lider de piață nu numai că obțin succese prin rezultatele afacerii, ci și prin alocarea adecvată de capital într-un mod care este cel mai benefic pentru acționari.

Adesea trecute cu vederea ca temă centrală, deciziile de alocare a capitalului sunt vitale în determinarea viitorului companiei și, ca atare, sunt unele dintre cele mai importante responsabilități ale managementului companiei. Acest articol va examina unele dintre valorile care ne ajută să evaluăm capacitatea conducerii de a aloca în mod eficient capital în orice set de condiții de piață. Citiți mai departe pentru a afla cum să utilizați aceste valori pentru a facilita cercetarea stocurilor și pentru a găsi companii pregătite să reușească pe termen lung.

Decizii privind alocarea capitalului

Compania ar trebui să emită sau să crească dividende? Ar trebui să construiască noua fabrică sau să angajeze mai mulți lucrători? Acestea sunt dilemele cu care se confruntă managerii companiilor cotate la bursă de astăzi.

Fiecare companie urmează un ciclu de viață; în primele etape ale vieții, deciziile de alocare a capitalului sunt destul de simple – majoritatea fluxurilor de numerar vor fi revărsate în afaceri în creștere și probabil că nu vor mai rămâne prea mulți bani. După mulți ani de creștere puternică și constantă a câștigurilor, companiile află că există doar atât de multă piață acolo. Cu alte cuvinte, adăugarea următorului produs la raft sau adăugarea următorului raft pentru această chestiune, este doar pe jumătate mai rentabilă pe unitate ca primele lucruri care au fost puse pe acel raft cu mulți ani în urmă. În cele din urmă, compania va ajunge într-un punct în care fluxurile de numerar sunt puternice și există „numerar suplimentar” în numerar. Primele discuții pot începe atunci despre lucruri precum:

• Introducerea unei noi linii de activitate – Acest lucru necesită cheltuieli inițiale mai mari de numerar, dar s-ar putea dovedi a fi cel mai profitabil curs pe termen lung.
• Creșterea capacității activității de bază – Acest lucru poate fi realizat cu încredere până când ratele de creștere încep să scadă.
• Emiterea sau creșterea dividendelor – Metoda încercată și adevărată.
• Retragerea datoriilor – Aceasta crește eficiența financiară, deoarece finanțarea prin capitaluri proprii va fi aproape întotdeauna mai ieftină.
• Investiția sau achiziționarea altor companii sau întreprinderi – Acest lucru trebuie făcut întotdeauna cu prudență, respectând competențele de bază.
• Răscumpărarea acțiunilor companiei.

Managementul ia aceste tipuri de decizii utilizând aceleași valori disponibile pentru investitori.

Rentabilitatea capitalului propriu

Un stoc de rentabilitate a capitalului propriu (ROE) relevă rata de creștere a companiei în „dolari acționarilor.“

Când ne uităm la ROE-ul unei companii, există câteva considerații de luat în considerare, cum ar fi vârsta companiei și ce tip de afacere operează. Companiile mai tinere vor tinde să aibă rentabilități mai mari, deoarece deciziile de implementare a numerarului sunt ușor de luat. Firmele mai vechi și cele care își desfășoară activitatea în întreprinderi cu capital intensiv (cred că telecom sau petrol integrat), vor avea ROE mai mici, deoarece costă mai mult dinainte să genereze primii dolari de venituri.

ROE este foarte specific industriei în care își desfășoară activitatea compania, deoarece fiecare are cerințe unice de capital; prin urmare, comparațiile ar trebui făcute numai cu companii similare numai atunci când se examinează această valoare valoroasă. Un ROE peste media industriei este un semn bun că managementul scoate cel mai mare profit posibil din fiecare dolar investit.

Rentabilitatea activelor

Rentabilitatea activelor (ROA) este similară teoretic cu ROE, dar numitorul ecuației s-a schimbat din capitalul propriu al acționarilor în activele totale. Numărul ROA ne spune ce fel de gestionare a rentabilității obține asupra activelor de care dispune. Ca și în cazul ROE, cifrele ROA vor varia foarte mult în diferite industrii și ar trebui comparate cu acest lucru în minte.

Performanța ROA va oferi, pe termen lung, o imagine mai clară a profitabilității decât va oferi ROE. De ce? Deoarece în calculele ROE, venitul net curent și venitul net de anul trecut sunt variabile majore; se întâmplă, de asemenea, să fie mult mai volatile decât ratele de creștere pe termen lung. Atunci când ROA este calculat, cea mai mare parte a numitorului este alcătuită din active pe termen lung și capital, care netezesc o parte din zgomotul pe termen scurt pe care ROE îl poate crea. În esență, ROE poate varia foarte mult pentru o companie de la an la an, în timp ce cifrele ROA durează mai mult pentru a se modifica semnificativ.

Cerințe de capital și gestionarea numerarului

Să presupunem că Compania X a avut în medie un ROE de 18% în primii 10 ani de existență. Aceasta reprezintă un record puternic de creștere, dar a fost realizat într-o perioadă în care existau noi piețe în care să intre.

Cu o cotă de piață de frunte, Compania X poate vedea deja că nu va putea menține această rată de creștere și trebuie să înceapă să caute alte modalități de a crește valoarea acționarilor. Cerințele de capital pentru a menține afacerea sunt cunoscute și puse deoparte, iar fluxul de numerar liber care a rămas poate fi evaluat pentru durabilitatea și coerența sa.

Odată ce acest lucru a fost verificat, conducerea se poate așeza și poate decide cea mai bună utilizare a fondurilor. Poate fi utilizată una sau mai multe dintre opțiunile menționate mai sus și, odată ce acest proces începe, investitorii pot începe cu adevărat să evalueze eficacitatea companiei în afara pur și simplu conducerii activității de bază.

Acțiunile care plătesc dividende sunt atractive pentru mulți investitori. Dividendele sunt o modalitate eficientă de a restitui fluxului de numerar gratuit acționarilor și de a încuraja investițiile pe termen lung într-o companie. Privind raportul de plată pentru dividendul unei acțiuni, un investitor poate spune cu ușurință ce procent din venitul net este utilizat pentru a plăti dividende. Cu cât este mai mic raportul de plată, cu atât mai mult managementul camerei trebuie să crească această sumă în viitor.

Cele mai mature companii care plătesc dividende plătesc 80% sau mai mult din totalul venitului net către acționari, ceea ce asigură un randament plăcut, dar lasă foarte puțini bani în urmă pentru a genera o creștere a veniturilor viitoare. Aceste acțiuni ajung să semene cu trusturi de investiții imobiliare (un titlu în care cel puțin 90% din venitul net trebuie distribuit anual acționarilor). Ca urmare, investițiile în companii cu plăți de dividende foarte mari vor avea o apreciere redusă a prețului.

Stock rascumpararile sunt un alt mod comun de a aloca exces de capital în cadrul unei organizații. Când este acest lucru în interesul acționarilor? Dacă compania consideră cu adevărat că acțiunile sale sunt subevaluate, răscumpărarea acțiunilor ar putea fi cea mai bună utilizare a fondurilor. Acest lucru va crește procentul de proprietate asupra tuturor celorlalți acționari și este în general văzut ca un semn pozitiv că conducerea crede în viitorul companiei.

Linia de fund

Pentru investitorul individual, o parte a oricărei diligențe eficiente ar trebui să includă înțelegerea istoricului și așteptărilor pentru capacitățile de alocare a capitalului unei companii. Atunci când se analizează împreună cu evaluarea și creșterea, capacitatea conducerii de a aloca în mod eficient capitalul va determina dacă este destinat să aibă un stoc curent sau un „de asemenea”.