Evaluarea riscului de țară pentru investiții internaționale

Mulți investitori plasează o parte din portofoliile lor în valori mobiliare străine. Această decizie implică o analiză a diferitelor fonduri mutuale, fonduri tranzacționate la bursă (ETF) sau oferte de acțiuni și obligațiuni. Cu toate acestea, investitorii neglijează adesea un prim pas important în procesul de investiții internaționale. Decizia de a investi în străinătate ar trebui să înceapă cu determinarea riscului climatului investițional din țara în cauză.

Riscul de țară se referă la riscurile economice, politice și de afaceri care sunt unice pentru o anumită țară și care ar putea duce la pierderi neașteptate de investiții. Acest articol va examina conceptul de risc de țară și modul în care acesta poate fi analizat de către investitori. 

Chei de luat masa

• Riscul de țară se referă la incertitudinea asociată cu investițiile într-o anumită țară și, mai precis, la măsura în care această incertitudine ar putea duce la pierderi pentru investitori.
• Această incertitudine poate proveni din orice număr de factori, inclusiv riscul de implicare politic, economic și suveran.
• În general, țările sunt clasificate în trei niveluri de dezvoltare: piețele de frontieră, emergente și dezvoltate, care se caracterizează prin scăderea nivelurilor de risc de țară în consecință.
• Riscul de țară poate fi măsurat utilizând diferite valori și studii, inclusiv ratinguri de credit suverane și rapoarte independente de risc suveran.

Risc economic și politic

Luați în considerare trei surse principale de risc atunci când investiți într-o țară străină:

1. Riscul economic: acest risc se referă la capacitatea unei țări de a-și rambursa datoriile. O țară cu finanțe stabile și o economie mai puternică ar trebui să ofere investiții mai fiabile decât o țară cu finanțe mai slabe sau o economie nefondată.
2. Risc politic: Acest risc se referă la deciziile politice luate într-o țară care ar putea duce la pierderi neprevăzute pentru investitori. În timp ce riscul economic este adesea denumit capacitatea unei țări de a-și rambursa datoriile, riscul politic este uneori menționat ca fiind disponibilitatea unei țări de a plăti datoriile sau de a menține un climat ospitalier pentru investiții externe. Chiar dacă economia unei țări este puternică, dacă climatul politic este neprietenos (sau devine neprietenos) pentru investitorii externi, este posibil ca țara să nu fie un candidat bun pentru investiții.
3. Risc suveran:  acesta este riscul ca o bancă centrală străină să își modifice reglementările valutare, reducând semnificativ sau anulând valoarea contractelor sale de schimb valutar. Analiza   factorilor de risc suverani este benefică atât pentru  investitorii în capitaluri proprii, cât  și pentru investitorii în obligațiuni, dar poate mai direct pentru investitorii în obligațiuni. Atunci când investiți în capitalurile proprii ale unor companii specifice dintr-o țară străină, o analiză a riscului suveran   poate ajuta la crearea unei   imagini macroeconomice a mediului de operare, dar cea mai mare parte a cercetării și analizei ar trebui să se facă la nivelul companiei. Pe de altă parte, dacă investiți direct în obligațiuni ale unei țări, evaluarea stării economice și a puterii țării poate fi o modalitate bună de a evalua o investiție potențială în obligațiuni. La urma urmei,  activul care stă la  baza unei obligațiuni este țara însăși și capacitatea sa de a crește și de a genera venituri.

Piețe dezvoltate, emergente și de frontieră

Există trei tipuri de piețe pentru investiții internaționale:

• Piețele dezvoltate constau din cele mai mari, cele mai industrializate economii. Sistemele lor economice sunt bine dezvoltate. Sunt stabili politic și statul de drept este bine înrădăcinat. Piețele dezvoltate sunt de obicei considerate cele mai sigure destinații de investiții, dar ratele lor de creștere economică adesea le urmăresc pe cele ale țărilor aflate într-o etapă de dezvoltare anterioară. Analiza investițiilor pe piețele dezvoltate se concentrează de obicei pe ciclurile economice și de piață actuale. Considerațiile politice sunt adesea mai puțin importante. Exemple de piețe dezvoltate includ Statele Unite, Canada, Franța, Japonia și Australia.
• Piețele emergente experimentează o industrializare rapidă și deseori demonstrează niveluri extrem de ridicate de creștere economică. Această creștere economică puternică se poate traduce uneori în randamente de investiții care sunt superioare celor disponibile pe piețele dezvoltate. Cu toate acestea, investițiile pe piețele emergente sunt, de asemenea, mai riscante decât piețele dezvoltate. Există, de multe ori incertitudine mai politică în piețele emergente, iar economiile lor ar putea fi mai predispuse la  explozii și busturi. Pe lângă evaluarea atentă a fundamentelor economice și financiare ale unei piețe emergente, investitorii ar trebui să acorde o atenție deosebită climatului politic al țării și potențialului de evoluții politice neașteptate. Multe dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume, inclusiv China, India și Brazilia, sunt considerate piețe emergente.
• Piețele de frontieră reprezintă „următorul val” de destinații de investiții. Aceste piețe sunt, în general, fie mai mici decât piețele emergente tradiționale sau se găsesc în țări care restricționează capacitatea străinilor de a investi. Deși piețele de frontieră pot fi excepțional de riscante și adesea suferă de lichiditate scăzută, ele oferă, de asemenea, potențialul de rentabilitate peste medie în timp. De asemenea, piețele de frontieră nu sunt bine corelate cu alte destinații de investiții mai tradiționale, ceea ce înseamnă că oferă beneficii suplimentare de diversificare atunci când sunt deținute într-un portofoliu de investiții bine rotunjit. La fel ca în cazul piețelor emergente, investitorii de pe piețele de frontieră trebuie să acorde o atenție deosebită mediului politic, precum și evoluțiilor economice și financiare. Exemple de piețe de frontieră includ Nigeria, Botswana și Kuweit.

Măsurarea riscului de țară

La fel cum corporațiile din Statele Unite primesc ratinguri de credit pentru a-și determina capacitatea de a-și rambursa datoriile, la fel și țările. De fapt, practic fiecare țară investibilă din lume primește ratinguri de la Moody’s, Standard & Poor’s (S&P) sau de la alte mari agenții de rating. O țară cu un rating de credit mai mare este considerată o investiție mai sigură decât o țară cu un rating de credit mai mic. Examinarea ratingurilor de credit ale unei țări este o modalitate excelentă de a începe analiza unei investiții potențiale.

Un alt pas important în luarea deciziei asupra unei investiții este examinarea fundamentelor economice și financiare ale unei țări. Analiști diferiți preferă măsuri diferite, dar majoritatea experților apelează la valorile produsului intern brut (PIB), inflației și indicelui prețurilor de consum (IPC) ale unei țări atunci când iau în considerare o investiție în străinătate. De asemenea, investitorii vor dori să evalueze cu atenție structura piețelor financiare ale țării, disponibilitatea unor alternative de investiții atractive și performanța recentă a piețelor locale de acțiuni și obligațiuni.

Surse de informații despre riscul de țară

Există multe surse excelente de informații despre climatul economic și politic al țărilor străine. Ziare precum The New York Times, The Wall Street Journal și Financial Times dedică o acoperire semnificativă evenimentelor de peste mări. Multe reviste săptămânale excelente acoperă, de asemenea, economia și politica internațională. The Economist este, în general, considerat purtătorul de standard printre publicațiile săptămânale. Edițiile internaționale ale multor ziare și reviste străine pot fi găsite și online. Revizuirea surselor de știri produse la nivel local poate oferi uneori o perspectivă diferită asupra atractivității unei țări luate în considerare pentru investiții.

Unitatea  Economist Intelligence (EIU)  și „The World Factbook” ale Agenției Centrale de Informații (CIA) sunt două surse excelente de informații obiective, cuprinzătoare despre țară, cu o acoperire mai aprofundată a țărilor și regiunilor. Ambele resurse oferă o imagine de ansamblu asupra climatului economic, politic, demografic și social al unei țări.

Cu toate acestea, cea mai comună metodă utilizată de investitori cu restricții de timp sau de resurse care nu le permit să facă singuri analiza este să se bazeze pe experți care își petrec tot timpul făcând acel tip de analiză. Calcularea   ratelor serviciilor datoriei, a ratelor de import / export, a   modificărilor ofertei de bani și a altor aspecte fundamentale ale unei țări și încercarea de a le încorpora pe toate în imaginea de ansamblu necesită un angajament semnificativ dacă o faceți singur. Aprovizionarea acestor instrumente de la organizații axate pe analiza riscului de țară permite concentrarea mai multă energie pe investiții.

Sondajul Euromoney privind riscul de țară

Acest sondaj acoperă 186 de țări și oferă o imagine cuprinzătoare a riscului investițional al unei țări. Evaluarea este dată pe o scară de 100 de puncte, cu un scor de 100 reprezentând un risc practic zero.

În general, calculul clasamentelor ECR este împărțit între doi factori globali: calitativ (ponderare de 70%) și cantitativ (ponderare de 30%). De Factorii calitativi sunt derivate din experți care evaluează riscul politic, structura și performanța economică a țării. Factorii cantitativi se bazează pe indicatori de datorie, acces pe piața de capital și ratinguri de credit. Evaluarea pentru factorii calitativi și cantitativi este disponibilă separat, deci, dacă credeți că importanța ponderării este diferită de 70/30, aveți flexibilitatea de a regla manual ponderarea.

Raportul Serviciului pentru riscurile de țară al economistului

EIU este brațul de cercetare al The Economist și una dintre cele mai bune oferte ale sale este Raportul său privind serviciile de risc pentru țară. Aceste ratinguri acoperă peste 130 de țări, cu accent pe piețele „emergente și foarte îndatorate”. Evaluarea analizează factori similari ratingului ECR, cum ar fi riscul economic și politic și oferă un rating pe o scară de 100 de puncte; cu toate acestea, spre deosebire de ratingul ECR, scorurile mai mari înseamnă un risc suveran mai mare.

Un beneficiu al evaluărilor EIU este că acestea sunt actualizate lunar, astfel încât tendințele pot fi surprinse mult mai devreme decât alte metode actualizate mai puțin frecvent. În plus, formatul EIU oferă investitorilor mai multe analize și oferă o perspectivă pentru țară, precum și previziuni pe doi ani pentru mai multe variabile cheie. Deci, dacă doriți să cunoașteți direcția pe care o anumită țară o conduce în viitorul apropiat, acest lucru se poate dovedi a fi un instrument util.

Sondaj de credit pe țară al investitorilor instituționali

Acest serviciu de rating se bazează pe un sondaj realizat de economiști și analiști de rang înalt din marile bănci internaționale. Unicitatea acestei abordări este atrăgătoare, deoarece studiază oamenii din companii care se află la nivelul solului, împrumutând și oferind capital direct acestor țări. Într-un anumit sens, acest lucru adaugă un grad de credibilitate ratingurilor, deoarece marile bănci internaționale fac de obicei o cantitate semnificativă de due diligence înainte de a se expune anumitor țări. Similar cu celelalte abordări, această evaluare se bazează pe o scară de la 0 la 100, 100 fiind practic fără risc și zero fiind echivalent cu anumite implicite. 

Pași importanți atunci când investiți în străinătate

Odată finalizată analiza țării, trebuie luate mai multe decizii de investiții. Primul este să decideți unde să investiți, alegând dintre mai multe abordări posibile de investiții, inclusiv investițiile în:

• Un portofoliu internațional larg  
• Un portofoliu mai limitat axat fie pe piețele emergente, fie pe piețele dezvoltate
• O regiune specifică, cum ar fi Europa sau America Latină
• O anumită țară sau țări 

Amintiți-vă că diversificarea, un principiu fundamental al investițiilor interne, este și mai importantă atunci când investiți la nivel internațional. Alegerea de a investi un întreg portofoliu într-o singură țară nu este prudentă. Într-un portofoliu global diversificat, investițiile ar trebui alocate între piețele dezvoltate, emergente și, probabil, de frontieră. Chiar și într-un portofoliu mai concentrat, investițiile ar trebui distribuite între mai multe țări pentru a maximiza diversificarea și a minimiza riscul.

După ce a decis unde să investească, un investitor trebuie să decidă în ce mijloace de investiții să investească. Opțiunile de investiții includ datorii suverane, acțiuni sau obligațiuni ale companiilor cu sediul în țara (țările) aleasă, acțiuni sau obligațiuni ale unei companii din SUA care obține o valoare semnificativă o parte din veniturile din țara (țările) selectată (e) sau un ETF sau un fond mutual de concentrare internațională. Alegerea vehiculului de investiții depinde de cunoștințele, experiența, profilul de risc și obiectivele de rentabilitate ale fiecărui investitor. Când aveți dubii, poate avea sens să începeți asumând mai puține riscuri. Mai mult risc poate fi adăugat întotdeauna portofoliului ulterior.

În plus față de cercetarea aprofundată a investițiilor potențiale, un investitor internațional trebuie, de asemenea, să-și monitorizeze portofoliul și să-și ajusteze deținerile în funcție de condițiile impuse. Ca și în Statele Unite, condițiile economice de peste mări evoluează constant, iar situațiile politice din străinătate se pot schimba rapid, în special pe piețele emergente sau de frontieră. Situațiile care odată păreau promițătoare ar putea să nu mai fie așa. Și țările care odată păreau prea riscante ar putea fi acum candidate viabile la investiții.

Linia de fund

Investițiile în străinătate implică o analiză atentă a riscurilor economice, politice și de afaceri care ar putea duce la pierderi neașteptate de investiții. Această analiză a riscului de țară este un pas fundamental în construirea și monitorizarea unui portofoliu internațional. Investitorii care utilizează numeroasele surse excelente de informații disponibile pentru a evalua riscul de țară vor fi mai bine pregătiți atunci când își construiesc portofoliile internaționale.