Principii de contabilitate general acceptate (GAAP)

Care sunt principiile contabile acceptate în general?

Principiile de contabilitate general acceptate (GAAP) se referă la un set comun de principii, standarde și proceduri contabile emise de Comitetul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB). Companiile publice din Statele Unite trebuie să respecte GAAP atunci când contabilii lor își întocmesc situațiile financiare. GAAP este o combinație de standarde autoritare (stabilite de consiliile de politici) și modalitățile acceptate în mod obișnuit de înregistrare și raportare a informațiilor contabile. GAAP își propune să îmbunătățească claritatea, coerența și comparabilitatea comunicării informațiilor financiare.

GAAP poate fi pus în contrast cucontabilitatea pro forma, care este ometodă de raportare financiarăcare nu este GAAP. La nivel internațional, echivalentul GAAP din Statele Unite este denumit Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS). IFRS este urmărit în peste 120 de țări, inclusiv în cele din Uniunea Europeană (UE).

Înțelegerea GAAP

GAAP ajută la guvernarea lumii contabilității în conformitate cu regulile și orientările generale. Încearcă să standardizeze și să reglementeze definițiile, ipotezele și metodele utilizate în contabilitate în toate industriile. GAAP acoperă subiecte precum recunoașterea veniturilor, clasificarea bilanțului și importanță.

Scopul final al GAAP este de a se asigura că situațiile financiare ale unei companii sunt complete, consecvente și comparabile. Acest lucru face mai ușor pentru investitori să analizeze și să extragă informații utile din situațiile financiare ale companiei, inclusiv date despre tendințe pe o perioadă de timp. De asemenea, facilitează compararea informațiilor financiare între diferite companii.

Aceste 10 concepte generale vă pot ajuta să vă amintiți misiunea principală a GAAP:

1. Principiul regularității

Contabilul a aderat la standardele și reglementările GAAP ca standard.

2. Principiul coerenței

Contabilii se angajează să aplice aceleași standarde pe tot parcursul procesului de raportare, de la o perioadă la alta, pentru a asigura comparabilitatea financiară între perioade. Se așteaptă ca contabilii să dezvăluie și să explice pe deplin motivele care stau la baza oricăror standarde modificate sau actualizate în notele de subsol din situațiile financiare.

3. Principiul Sincerității

Contabilul se străduiește să ofere o descriere exactă și imparțială a situației financiare a unei companii.

4. Principiul permanenței metodelor

Procedurile utilizate în raportarea financiară ar trebui să fie consecvente, permițând compararea informațiilor financiare ale companiei.

5. Principiul necompensării

Atât negativele, cât și pozitivele ar trebui raportate cu transparență deplină și fără așteptarea compensării datoriei.

6. Principiul prudenței

Aceasta se referă la sublinierea reprezentării datelor financiare bazate pe fapte, care nu este tulburată de speculații.

7. Principiul continuității

În timpul evaluării activelor, ar trebui să se presupună că afacerea va continua să funcționeze.

8. Principiul periodicității

Intrările trebuie distribuite pe perioadele de timp corespunzătoare. De exemplu, veniturile ar trebui raportate în perioada sa contabilă relevantă.

9. Principiul materialității

Contabilii trebuie să se străduiască să dezvăluie pe deplin toate datele financiare și informațiile contabile în rapoartele financiare.

10. Principiul celei mai bune bune credințe

Derivat de la sintagma latină „ uberrimae fidei” folosită în industria asigurărilor. Presupune că părțile rămân oneste în toate tranzacțiile.

Respectarea GAAP

Dacă acțiunile unei corporații sunt tranzacționate public, situațiile sale financiare trebuie să respecte regulile stabilite de Comisia pentru valori mobiliare și valori mobiliare din SUA(SEC). SEC cere ca companiile cotate la bursă din SUA să depună în mod regulat situații financiare conforme cu GAAP, pentru a rămâne listate la bursă. Conformitatea GAAP este asigurată printr-o opinie adecvată a auditorului, rezultată dintr-un audit extern realizat de o firmă de contabilitate publică certificată (CPA).

Deși nu este necesar pentru companiile care nu sunt tranzacționate public, GAAP este considerat favorabil de către creditori și creditori. Cele mai multe instituții financiare vor necesita situațiile financiare anuale conforme-GAAP ca o parte a datoriei lor legăminte atunci când emit împrumuturi de afaceri. Drept urmare, majoritatea companiilor din Statele Unite respectă GAAP.

Dacă o situație financiară nu este pregătită utilizând GAAP, investitorii ar trebui să fie precauți. Fără GAAP, compararea situațiilor financiare ale diferitelor companii ar fi extrem de dificilă, chiar și în cadrul aceleiași industrii, ceea ce ar face dificilă o comparație între mere și mere. Unele companii pot raporta atât măsuri GAAP, cât și măsuri non-GAAP atunci când raportează rezultatele lor financiare. Reglementările GAAP impun ca măsurile non-GAAP să fie identificate în situațiile financiare și în alte informații publice, cum ar fi comunicatele de presă.

Ierarhia GAAP este conceput pentru a îmbunătăți raportarea financiară. Acesta constă dintr-un cadru de selectare a principiilor pe care contabilii publici ar trebui să le utilizeze la pregătirea situațiilor financiare în conformitate cu GAAP din SUA. Ierarhia este descompusă după cum urmează:

• Declarații ale Comitetului pentru standarde de contabilitate financiară (FASB) și buletine de cercetare contabilă și avize ale Comitetului privind principiile contabile ale Institutului American de Contabili Publici Autorizați (AICPA)
• Buletinele tehnice FASB și Ghidurile de audit și contabilitate ale industriei AICPA și declarațiile de poziție
• Buletinele de practică ale Comitetului executiv pentru standardele de contabilitate AICPA, pozițiile Grupului operativ FASB pentru probleme emergente (EITF) și subiectele discutate în anexa D a rezumatelor EITF
• Ghiduri de implementare FASB, Interpretări contabile AICPA, Ghiduri de audit și contabilitate AICPA, Declarații de poziție care nu sunt aprobate de FASB și practici contabile care sunt larg acceptate și urmate

Contabilii sunt îndrumați să consulte mai întâi sursele din partea de sus a ierarhiei și apoi să treacă la niveluri inferioare numai dacă nu există o declarație relevantă la un nivel superior. Declarația standardelor de contabilitate financiară nr. 162 a FASB oferă o explicație detaliată a ierarhiei.

GAAP vs. IFRS

GAAP se concentrează pe raportarea contabilă și financiară a companiilor din SUA. Comitetul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB), o organizație independentă nonprofit, este responsabilă de stabilirea acestor standarde de raportare financiară și contabilă.  Alternativa internațională la GAAP este Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), stabilite de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB).

IASB și FASB lucrează la convergențaIFRS și GAAP din 2002.  Datorită progreselor realizate în acest parteneriat, SEC, în 2007, a eliminat cerința companiilor non-americane înregistrate în America de a-și reconcilia financiar raportează cu GAAP dacă conturile lor respectă deja IFRS.  Aceasta a fost o mare realizare, deoarece înainte de hotărâre, companiile din afara SUA care tranzacționau la bursele din SUA trebuiau să furnizeze situații financiare conforme cu GAAP.

Unele diferențe care există încă între ambele reguli contabile includ:

• Inventar LIFO: În timp ce GAAP permite companiilor să utilizeze Last In First Out (LIFO) ca metodă de cost al stocului, este interzis conform IFRS.
• Costuri de cercetare și dezvoltare: Aceste costuri se impun la cheltuieli, deoarece sunt suportate în conformitate cu GAAP. Conform IFRS, costurile pot fi capitalizate și amortizate pe perioade multiple dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
• Revocarea amortizărilor: GAAP specifică că valoarea amortizării unui inventar sau a unui activ fix nu poate fi inversată dacă valoarea de piață a activului crește ulterior. Reducerea în valoare poate fi inversată în conformitate cu IFRS.

Întrucât corporațiile trebuie să navigheze din ce în ce mai mult pe piețele globale și să desfășoare operațiuni la nivel mondial, standardele internaționale devin din ce în ce mai populare în detrimentul GAAP, chiar și în SUA.



Considerent special

GAAP este doar un set de standarde. Deși aceste principii funcționează pentru a îmbunătăți transparența în situațiile financiare, ele nu oferă nicio garanție că situațiile financiare ale unei companii sunt lipsite de erori sau omisiuni care sunt destinate să inducă în eroare investitorii. Există o mulțime de spațiu în cadrul GAAP pentru ca contabilii fără scrupule să denatureze cifrele. Deci, chiar și atunci când o companie folosește GAAP, trebuie totuși să-i examinați situațiile financiare.

întrebări frecvente

Unde sunt utilizate principiile contabile general acceptate (GAAP)?

GAAP este un set de proceduri și linii directoare utilizate de companii pentru a-și întocmi situațiile financiare și alte informații contabile. Standardele sunt elaborate de Comitetul pentru standarde de contabilitate financiară (FASB), care este o organizație independentă non-profit. Scopul standardelor GAAP este de a contribui la asigurarea faptului că informațiile financiare furnizate investitorilor și autorităților de reglementare sunt corecte, fiabile și coerente între ele.

De ce este important GAAP?

GAAP este important, deoarece ajută la menținerea încrederii în piețele financiare. Dacă nu ar fi GAAP, investitorii ar fi mai reticenți să aibă încredere în informațiile prezentate acestora de companii, deoarece ar avea mai puțină încredere în integritatea sa. Fără această încredere, s-ar putea să vedem mai puține tranzacții, ceea ce ar putea duce la costuri mai mari ale tranzacțiilor și la o economie mai puțin robustă. GAAP îi ajută, de asemenea, pe investitori să analizeze companiile, făcând mai ușoară efectuarea comparațiilor „mere la mere” între o companie și alta.

Ce sunt măsurile non-GAAP?

Companiilor li se mai permite să prezinte anumite cifre fără a respecta orientările GAAP, cu condiția să identifice în mod clar acele cifre ca nefiind conforme cu GAAP. Companiile o fac uneori atunci când consideră că regulile GAAP nu sunt suficient de flexibile pentru a capta anumite nuanțe despre operațiunile lor. În această situație, acestea ar putea furniza valori non-GAAP special concepute, în plus față de celelalte informații necesare conform GAAP. Cu toate acestea, investitorii ar trebui să fie sceptici cu privire la măsurile care nu sunt GAAP, deoarece acestea pot fi uneori folosite într-o manieră înșelătoare.