Ipoteza piețelor fractale (FMH)

Ce este Ipoteza piețelor fractale (FMH)?

Ipoteza piețelor fractale (FMH) este o teorie alternativă a investițiilor față de  ipoteza eficientă a pieței (EMH). Acesta analizează întâmplarea zilnică a pieței și turbulențele observate în timpul  accidentelor  și crizelor.

Chei de luat masa

• Ipoteza piețelor fractale analizează întâmplarea zilnică a pieței – o absență flagrantă în ipoteza eficientă a pieței pe scară largă.
• Acesta examinează orizonturile investitorilor, rolul lichidității și impactul informațiilor printr-un ciclu complet de afaceri.
• Piața este considerată stabilă atunci când este alcătuită din investitori cu orizonturi de investiții diferite, având aceleași informații.
• Accidente și crize se întâmplă atunci când strategiile de investiții converg către orizonturi de timp mai scurte.

Înțelegerea ipotezei piețelor fractale

rațional și că piețele sunt eficiente, ceea ce înseamnă că prețurile ar trebui să reflecte întotdeauna adevărata valoare a unui activ. Acest mod de gândire a fost pus din nou la îndoială în urma Marii recesiuni.

Teoriile alternative, cum ar fi ipoteza pieței zgomotoase, ipoteza pieței  adaptative și ipoteza pieței fractale (FMH), care examinează comportamentul investitorilor pe tot parcursul unui ciclu de piață, incluzând creșteri și busturi, au câștigat importanță. Formalizată în 1991 de Edgar Peters, ipoteza pieței fractale (FMH) a fost introdusă ca o modalitate de a crea o bază pentru analiza tehnică a ajustării prețurilor activelor sub premisa centrală că istoria se repetă. 

Important

Ipoteza pieței fractale încearcă să explice comportamentele investitorilor în toate condițiile pieței, ceea ce ipoteza populară a pieței eficiente nu reușește să facă.

Ipoteza piețelor fractale (FMH) dictează că piețele financiare, în special piața de valori, urmează un model ciclic și repetabil. Un lucru în comun cu EMH este că ambele teorii se bazează foarte mult pe prevalența informațiilor cu investitorii. De acolo, ei iau căi diferite.

Conform ipotezei piețelor fractale (FMH), în perioadele economice stabile, informațiile nu dictează orizonturi de investiții și prețuri de piață. Există diferite numere de   investitori pe termen lung care echilibrează numărul   investitorilor pe termen scurt – asigurându-se că tranzacțiile cu titluri de valoare pot fi ușor tranzacționate fără a afecta dramatic evaluările.

Asta se schimbă pe piețele urcătoare. Dintr-o dată, toți investitorii tind spre orizonturi pe termen scurt, reacționând la mișcări de preț și informații. Această schimbare face ca piețele să devină mai puțin lichide și mai ineficiente, provocând accidente și crize.

Metoda de ipoteză a pieței fractale

Căzând în cadrul  teoriei haosului, ipoteza piețelor fractale (FMH) explică piețele folosind conceptul de fractali – forme geometrice fragmentate care pot fi împărțite în părți care replică forma întregului.

În ceea ce privește piețele, se poate observa că prețurile acțiunilor se mișcă în fractali. Datorită acestei caracteristici, este posibilă analiza tehnică: în același mod în care modelele fractalelor se repetă de-a lungul tuturor intervalelor de timp, prețurile acțiunilor par să se miște și în replicarea modelelor geometrice în timp.

Această analiză se concentrează pe mișcările de preț ale activelor pe baza credinței că istoria se repetă. Urmând acest cadru, ipoteza piețelor fractale (FMH) studiază orizonturile investitorilor, rolul lichidității și impactul informațiilor printr-un ciclu complet de afaceri.

Limitări ale ipotezei pieței fractale

Poate că cea mai evidentă problemă cu cuantificarea și utilizarea ipotezei piețelor fractale (FMH) este stabilirea perioadei în care modelul „fractal” ar trebui repetat într-o proiecție de piață. Un model ar putea fi repetat zilnic, săptămânal, lunar sau chiar mai mult. Dar, din moment ce fractalele sunt în mod inerent recursive într-un ciclu infinit, este posibil ca un comerciant să nu știe când să înceapă sau la ce scară să funcționeze.

Prin urmare, este extrem de dificil să proiectăm cu precizie perioada de timp a repetării, în ciuda faptului că este probabil strâns legată de orizontul investițional. De asemenea, este demn de remarcat faptul că modelul nu ar fi probabil repetat în mod identic.