Analiza fundamentală (FA) este o metodă de măsurare a valorii intrinseci a unei valori mobiliare prin examinarea factorilor economici și financiari asociați. Analiștii fundamentali studiază orice poate afecta valoarea securității, de la factori macroeconomici precum starea economiei și condițiile industriei la factori microeconomici precum eficiența managementului companiei.
Scopul final este de a ajunge la un număr pe care un investitor îl poate compara cu prețul curent al unui titlu pentru a vedea dacă titlul este subevaluat sau supraevaluat.
Această metodă de analiză a stocurilor este considerată a fi în contrast cu analiza tehnică, care prevede direcția prețurilor printr-o analiză a datelor istorice ale pieței, cum ar fi prețul și volumul.
Chei de luat masa
Analiza fundamentală este o metodă de determinare a valorii reale sau „juste de piață” a unei acțiuni.
Analiștii fundamentali caută acțiuni care tranzacționează în prezent la prețuri mai mari sau mai mici decât valoarea lor reală.
Dacă valoarea justă de piață este mai mare decât prețul pieței, acțiunile sunt considerate subevaluate și se oferă o recomandare de cumpărare.
În contrast, analiștii tehnici ignoră elementele fundamentale în favoarea studierii tendințelor istorice ale prețurilor acțiunilor.
Înțelegerea analizei fundamentale
Toate analizele stocurilor încearcă să stabilească dacă un titlu este corect evaluat pe piața mai largă. Analiza fundamentală se face de obicei dintr-o perspectivă macro în micro pentru a identifica valorile mobiliare care nu sunt evaluate corect de piață.
Analiștii studiază de obicei, în ordine, starea generală a economiei și apoi puterea industriei specifice înainte de a se concentra pe performanța individuală a companiei pentru a ajunge la o valoare de piață justă pentru acțiuni.
Analiza fundamentală utilizează date publice pentru a evalua valoarea unui stoc sau a oricărui alt tip de securitate. De exemplu, un investitor poate efectua analize fundamentale asupra valorii unei obligațiuni, analizând factori economici precum ratele dobânzii și starea generală a economiei, studiind apoi informații despre emitentul de obligațiuni, cum ar fi modificările potențiale ale ratingului său de credit.
Pentru acțiuni, analiza fundamentală utilizează veniturile, câștigurile, creșterea viitoare, rentabilitatea capitalurilor proprii, marjele de profit și alte date pentru a determina valoarea de bază a companiei și potențialul de creștere viitoare. Toate aceste date sunt disponibile în situațiile financiare ale unei companii (mai multe despre cele de mai jos).
Analiza fundamentală este utilizată cel mai adesea pentru acțiuni, dar este utilă pentru evaluarea oricărei garanții, de la o obligațiune la un instrument derivat. Dacă luați în considerare elementele fundamentale, de la economia mai largă până la detaliile companiei, faceți analize fundamentale.
Investiții și analize fundamentale
Un analist lucrează la crearea unui model pentru determinarea valorii estimate a prețului acțiunii unei companii pe baza datelor disponibile publicului. Această valoare este doar o estimare, opinia educată a analistului, a valorii prețului acțiunii companiei în comparație cu prețul actual al pieței. Unii analiști se pot referi la prețul lor estimat ca fiind valoarea intrinsecă a companiei.
Dacă un analist calculează că valoarea acțiunii ar trebui să fie semnificativ mai mare decât prețul actual de pe piață al acțiunii, acesta poate publica un rating de cumpărare sau supraponderal pentru acțiune. Aceasta acționează ca o recomandare pentru investitorii care urmează acel analist. Dacă analistul calculează o valoare intrinsecă mai mică decât prețul actual de piață, stocul este considerat supraevaluat și se emite o recomandare de vânzare sau subponderalitate.
Investitorii care respectă aceste recomandări se vor aștepta să cumpere acțiuni cu recomandări favorabile, deoarece aceste acțiuni ar trebui să aibă o probabilitate mai mare de creștere în timp. La fel, se așteaptă ca acțiunile cu ratinguri nefavorabile să aibă o probabilitate mai mare de scădere a prețului. Astfel de acțiuni sunt candidate la eliminarea din portofoliile existente sau adăugate ca poziții „scurte”.
Această metodă de analiză a stocurilor este considerată opusă analizei tehnice, care prevede direcția prețurilor printr-o analiză a datelor istorice ale pieței, cum ar fi prețul și volumul.
Analiza fundamentală cantitativă și calitativă
Problema cu definirea cuvântului fundamentale este că poate acoperi orice este legat de bunăstarea economică a unei companii. În mod evident, acestea includ cifre precum venituri și profit, dar pot include și orice, de la cota de piață a unei companii până la calitatea managementului acesteia.
Diverșii factori fundamentali pot fi grupați în două categorii: cantitativ și calitativ. Semnificația financiară a acestor termeni nu este mult diferită de definițiile standard ale acestora. Iată cum un dicționar definește termenii:
Cantitativ – „legat de informații care pot fi afișate în cifre și sume”.
Calitativ – „referitor la natura sau standardul a ceva, mai degrabă decât la cantitatea sa”.
În acest context, fundamentele cantitative sunt numere grele. Acestea sunt caracteristicile măsurabile ale unei afaceri. De aceea cea mai mare sursă de date cantitative sunt situațiile financiare. Veniturile, profitul, activele și multe altele pot fi măsurate cu mare precizie.
Fundamentele calitative sunt mai puțin tangibile. Acestea ar putea include calitatea directorilor cheie ai unei companii, recunoașterea mărcii sale, brevete și tehnologie exclusivă.
Nici analiza calitativă, nici cea cantitativă nu sunt în mod inerent mai bune. Mulți analiști le consideră împreună.
Fundamente calitative de luat în considerare
Există patru elemente fundamentale pe care analiștii le iau întotdeauna în considerare atunci când privesc o companie. Toate sunt mai degrabă calitative decât cantitative. Ei includ:
Modelul de afaceri : Ce anume face compania? Acest lucru nu este atât de simplu pe cât pare. Dacă modelul de afaceri al unei companii se bazează pe vânzarea puiului de tip fast-food, își câștigă banii așa? Sau se bazează doar pe redevențe și taxe de franciză?
Avantaj competitiv : succesul pe termen lung al unei companii este determinat în mare parte de capacitatea sa de a menține un avantaj competitiv – și de a-l păstra. Avantajele competitive puternice, precum numele de marcă al Coca-Cola și dominația Microsoft asupra sistemului de operare al computerului personal, creează un șanț în jurul unei afaceri, permițându-i să țină concurenții la distanță și să se bucure de creștere și profituri. Atunci când o companie poate obține un avantaj competitiv, acționarii săi pot fi bine recompensați timp de decenii.
Management: Unii cred că managementul este cel mai important criteriu pentru investițiile într-o companie. Are sens: Chiar și cel mai bun model de afaceri este condamnat dacă liderii companiei nu reușesc să execute corect planul. Deși este greu pentru investitorii cu amănuntul să se întâlnească și să evalueze cu adevărat managerii, puteți să vă uitați la site-ul web al companiei și să verificați CV-urile celor mai de seamă și ai membrilor consiliului. Cât de bine s-au descurcat în slujbele anterioare? Au descărcat o mulțime de acțiuni în ultimul timp?
Guvernanță corporativă : Guvernanța corporativă descrie politicile existente în cadrul unei organizații, denotând relațiile și responsabilitățile dintre conducere, directori și părțile interesate. Aceste politici sunt definite și stabilite în statutul societății și în statutele sale, împreună cu legile și reglementările corporative. Doriți să faceți afaceri cu o companie administrată etic, corect, transparent și eficient. Rețineți în special dacă conducerea respectă drepturile acționarilor și interesele acționarilor. Asigurați-vă că comunicările lor către acționari sunt transparente, clare și ușor de înțeles. Dacă nu îl obțineți, este probabil pentru că ei nu vor să faceți asta.
De asemenea, este important să luați în considerare industria unei companii: baza de clienți, cota de piață între firme, creșterea la nivel de industrie, concurența, reglementarea și ciclurile de afaceri. Aflarea despre modul în care funcționează industria îi va oferi investitorului o înțelegere mai profundă a sănătății financiare a unei companii.
Situații financiare: elemente fundamentale cantitative de luat în considerare
Situațiile financiare sunt mijlocul prin care o companie dezvăluie informații privind performanța sa financiară. Adepții analizei fundamentale utilizează informații cantitative extrase din situațiile financiare pentru a lua decizii de investiții. Cele mai importante trei situații financiare sunt situațiile de profit și pierdere, bilanțurile și situațiile fluxurilor de numerar.
Bilanțul
Bilanțul reprezintă o înregistrare a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale unei companii într-un anumit moment. Bilanțul este denumit de faptul că structura financiară a unei companii se echilibrează în modul următor:
Active = Datorii + Capitaluri proprii
Activele reprezintă resursele pe care compania le deține sau le controlează într-un moment dat. Aceasta include articole precum numerar, inventar, utilaje și clădiri. Cealaltă parte a ecuației reprezintă valoarea totală a finanțării utilizate de companie pentru achiziționarea acelor active. Finanțarea vine ca urmare a pasivelor sau a capitalurilor proprii. Datoriile reprezintă datorii (care, desigur, trebuie rambursate), în timp ce capitalul propriu reprezintă valoarea totală a banilor pe care proprietarii au contribuit la afacere – inclusiv câștigurile reportate, care este profitul realizat în anii precedenți.
Declarația de venit
În timp ce bilanțul adoptă o abordare instantanee în examinarea unei afaceri, contul de profit și pierdere măsoară performanța unei companii într-un anumit interval de timp. Din punct de vedere tehnic, ați putea avea un bilanț pentru o lună sau chiar o zi, dar veți vedea că firmele publice raportează doar trimestrial și anual.
Declarația de profit și pierdere prezintă informații despre venituri, cheltuieli și profit care au fost generate ca urmare a operațiunilor întreprinderii pentru perioada respectivă.
Extrasul de cont
Situația fluxurilor de numerar reprezintă o evidență a intrărilor și ieșirilor de numerar ale unei companii pe o perioadă de timp. De obicei, o situație a fluxurilor de numerar se concentrează pe următoarele activități legate de numerar:
Numerar din investiții (CFI): Numerar utilizat pentru investiții în active, precum și veniturile din vânzarea altor companii, echipamente sau active pe termen lung
Numerar din finanțare (CFF): Numerar plătit sau primit din emiterea și împrumutul de fonduri
Situația fluxului de numerar este importantă deoarece este foarte dificil pentru o companie să își manipuleze situația de numerar. Contabilii agresivi pot face multe pentru a manipula câștigurile, dar este greu să falsifici numerar în bancă. Din acest motiv, unii investitori utilizează situația fluxului de numerar ca o măsură mai conservatoare a performanței unei companii.
Analiza fundamentală se bazează pe utilizarea ratelor financiare extrase din datele privind situațiile financiare ale întreprinderilor pentru a face inferențe despre valoarea și perspectivele unei companii.
Conceptul de valoare intrinsecă
Una dintre ipotezele principale ale analizei fundamentale este că prețul actual de pe piața de valori nu reflectă pe deplin valoarea companiei susținută de datele disponibile publicului. O a doua presupunere este că valoarea reflectată din datele fundamentale ale companiei este mai probabil să fie mai aproape de valoarea reală a stocului.
Analiștii se referă adesea la această valoare adevărată ipotetică ca valoare intrinsecă. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că această utilizare a expresiei valoare intrinsecă înseamnă ceva diferit în evaluarea acțiunilor decât ceea ce înseamnă în alte contexte, cum ar fi tranzacționarea opțiunilor. Prețul opțiunilor utilizează un calcul standard pentru valoarea intrinsecă; cu toate acestea, analiștii folosesc diverse modele complexe pentru a ajunge la valoarea lor intrinsecă pentru un stoc. Nu există o singură formulă general acceptată pentru a ajunge la valoarea intrinsecă a unui stoc.
De exemplu, spuneți că acțiunile unei companii se tranzacționau la 20 USD și, după o cercetare aprofundată asupra companiei, un analist stabilește că ar trebui să fie în valoare de 24 USD. Un alt analist face cercetări egale, dar determină că ar trebui să fie în valoare de 26 USD. Mulți investitori vor lua în considerare media unor astfel de estimări și vor presupune că valoarea intrinsecă a acțiunii poate fi aproape de 25 USD. Adesea, investitorii consideră aceste estimări informații extrem de relevante, deoarece doresc să cumpere acțiuni care tranzacționează la prețuri semnificativ sub aceste valori intrinseci.
Aceasta duce la o a treia presupunere majoră a analizei fundamentale: pe termen lung, piața de valori va reflecta elementele fundamentale. Problema este că nimeni nu știe cât de mult este „termenul lung”. Ar putea fi zile sau ani.
Aceasta este analiza fundamentală. Concentrându-se pe o anumită afacere, un investitor poate estima valoarea intrinsecă a unei firme și poate găsi oportunități de a cumpăra cu o reducere. Investiția va da roade atunci când piața va atinge elementele fundamentale.
Unul dintre cei mai renumiți și de succes analiști fundamentali este așa-numitul „Oracol al lui Omaha”, Warren Buffett, care susține tehnica în alegerea stocurilor.
Analiza tehnică este cealaltă formă primară de analiză a securității. Pur și simplu, analiștii tehnici își bazează investițiile (sau, mai exact, tranzacțiile) numai pe prețul și volumul mișcărilor acțiunilor. Folosind diagrame și alte instrumente, tranzacționează cu impuls și ignoră fundamentele.
Unul dintre principiile de bază ale analizei tehnice este acela că piața reduce totul. Toate știrile despre o companie sunt deja cotate la stoc. Prin urmare, mișcările prețurilor acțiunilor oferă mai multă perspectivă decât fundamentele de bază ale afacerii în sine.
Ipoteza eficientă a pieței
Adepții ipotezei pieței eficiente (EMH), totuși, sunt de obicei în dezacord atât cu analiștii fundamentali, cât și cu analiștii tehnici.
Ipoteza eficientă a pieței susține că este esențial imposibil să învingem piața prin analize fundamentale sau tehnice. Deoarece piața prețurilor în mod eficient toate stocurile în mod continuu, orice oportunități de rentabilitate excesivă sunt aproape imediat diminuate de mulți participanți de pe piață, ceea ce face imposibil ca oricine să depășească în mod semnificativ piața pe termen lung.
Exemple de analiză fundamentală
Luați, de exemplu, compania Coca-Cola. Atunci când își examinează stocul, un analist trebuie să analizeze plata dividendelor anuale, câștigurile pe acțiune, raportul P / E și mulți alți factori cantitativi. Cu toate acestea, nicio analiză a Coca-Cola nu este completă fără a lua în considerare recunoașterea mărcii sale. Oricine poate începe o companie care vinde zahăr și apă, dar puține companii sunt cunoscute de miliarde de oameni. Este greu să pui degetul exact pe ceea ce valorează marca Coca-Cola, dar poți fi sigur că este un ingredient esențial care contribuie la succesul continuu al companiei.
Chiar și piața în ansamblu poate fi evaluată folosind analize fundamentale. De exemplu, analiștii au analizat indicatorii fundamentali ai S&P 500 în perioada 4 – 8 iulie 2016. În acest timp, S&P a crescut la 2129,90 după publicarea unui raport pozitiv de locuri de muncă în Statele Unite. De fapt, piața tocmai a ratat un nou record record, ajungând chiar sub maximul din mai 2015 de 2130,82. Surpriza economică a altor 287.000 de locuri de muncă suplimentare pentru luna iunie a crescut în mod specific valoarea pieței bursiere pe 8 iulie 2016.
Cu toate acestea, există opinii diferite cu privire la adevărata valoare a pieței. Unii analiști cred că economia se îndreaptă spre o piață urs, în timp ce alți analiști cred că aceasta va continua ca o piață bull.
întrebări frecvente
Care sunt etapele analizei fundamentale?
În linii mari, analiza fundamentală evaluează companiile individuale examinând situațiile financiare ale firmei și examinând diverse rapoarte și alte valori. Aceasta este utilizată pentru a estima valoarea intrinsecă a unei companii pe baza veniturilor, profitului, costurilor, structurii capitalului, fluxurilor de numerar și așa mai departe. Valorile companiei pot fi apoi comparate cu colegii din industrie și concurenții. În cele din urmă, acestea pot fi comparate cu piața mai largă sau cu mediul economic mai mare.
Cine folosește analiza fundamentală?
Analiza fundamentală este utilizată în mare măsură de investitorii pe termen lung sau de valoare pentru a identifica acțiunile la prețuri bune și cele cu perspective favorabile. Analiștii de capital vor folosi, de asemenea, analize fundamentale pentru a genera ținte de preț și recomandări către clienți (de exemplu, cumpărați, dețineți sau vindeți). Managerii corporativi și contabilii financiari vor utiliza, de asemenea, analiza financiară pentru a analiza și crește eficiența operațională și profitabilitatea unei companii și pentru a compara firma cu concurența. Warren Buffett, unul dintre cei mai renumiți investitori valorici din lume, este un promotor al analizei fundamentale.
Cum diferă analiza fundamentală de analiza tehnică?
Analiza tehnică nu sapă sub capota unei companii nici o examinare a situațiilor financiare sau analize de raport. În schimb, comercianții tehnici se uită la modele de grafică relativ pe termen scurt pentru a identifica semnale de preț, tendințe și inversări. Comercianții tehnici tind să intre în poziții pe termen scurt și nu privesc neapărat evaluarea pe termen lung. Motivația din spatele analizei tehnice este în mare parte condusă de psihologia pieței.
Analiza fundamentală funcționează întotdeauna?
Nu. Ca orice altă strategie sau tehnică de investiții, analiza fundamentală nu are întotdeauna succes. Faptul că elementele fundamentale arată că un stoc este subevaluat nu garantează că acțiunile sale vor crește la valoarea intrinsecă în curând. Lucrurile nu sunt atât de simple. În realitate, comportamentul real al prețurilor este influențat de o multitudine de factori care pot submina analiza fundamentală.
Investitorii și analiștii vor folosi frecvent o combinație de analize fundamentale, tehnice și cantitative atunci când evaluează potențialul de creștere și profitabilitate al unei companii.