Revenirea ETF cu efect de levier disecat

Fondurile tranzacționate la bursă (LEF) sunt concepute pentru a oferi un randament mai mare decât randamentele deținute de poziții lungi sau scurte într-un ETF obișnuit. ETF-uri cu efect de levier au fost create pentru a oferi expunere lungă sau scurtă la repere precum Indicele S&P 500 sau Nasdaq 100, în timp ce altele sunt concepute pentru a se deplasa împreună cu sectoare specifice sau grupuri industriale.

În acest articol, vom explica ce sunt ETF-uri cu efect de levier în general și cum funcționează aceste investiții atât în ​​condiții de piață bune, cât și în condiții proaste.

Despre ETF-uri cu efect de levier

Acțiunile ETF-urilor sunt tranzacționate la bursă ca acțiuni. ETF-urile permit investitorilor individuali să beneficieze de economii de scară prin repartizarea costurilor de administrare și tranzacție pe un număr mare de investitori. Primele ETF-uri cu pârghie au fost introduse în vara anului 2006, după ce au fost revizuite timp de aproape trei ani de către Securities And Exchange Commission (SEC).

Chei de luat masa

• ETF-urile cu efect de levier sunt concepute pentru a oferi randamente mai mari decât fondurile tranzacționate la bursă.
• Bazându-se pe instrumente derivate, ETF-urile cu pârghie încearcă să deplaseze de două sau trei ori modificările (sau opuse) unui indice de referință.
• Un dezavantaj al ETF-urilor cu pârghie este că portofoliul este reechilibrat continuu, ceea ce vine cu costuri suplimentare.
• Investitorii cu experiență care se simt confortabil să-și gestioneze portofoliile sunt mai bine deserviți, controlându-și expunerea la indice și rata de pârghie direct, mai degrabă decât prin ETF-uri cu pârghie.

ETF-urile cu levier reflectă adesea un fond index, iar capitalul fondului, în plus față de capitalul investitorilor, oferă un nivel mai mare de expunere la investiții. De obicei, un ETF cu efect de levier va menține o expunere de 2 USD sau o expunere de 3 USD la index pentru fiecare 1 USD de capital investitor. Scopul fondului este de a avea o apreciere viitoare a investițiilor făcute cu capitalul împrumutat pentru a depăși costul capitalului în sine.

Menținerea valorii activelor

Cu mult înainte de ETF-uri, primele fonduri de investiții care au fost listate la bursă s-au numit fonduri închise. O problemă cu fondurile închise a fost că stabilirea prețurilor acțiunilor fondului a fost stabilită de cerere și ofertă și de multe ori se va abate de la valoarea activelor din fond sau de valoarea activului net (NAV). Acest preț imprevizibil a confundat și a descurajat mulți investitori potențiali.

ETF-urile au rezolvat această problemă permițând conducerii să creeze și să răscumpere acțiuni după cum este necesar. Acest lucru a făcut ca fondul să fie deschis, mai degrabă decât limitat, și a creat o oportunitate de arbitraj pentru conducere, care ajută la menținerea prețurilor acțiunilor în concordanță cu NAV-ul de bază. Din această cauză, chiar și ETF-urile cu un volum de tranzacționare foarte limitat au prețuri ale acțiunilor care sunt aproape identice cu NAV-urile lor.

Este important să știm că ETF-urile sunt aproape întotdeauna investite integral; crearea și răscumpărarea constantă a acțiunilor au potențialul de a crește costurile de tranzacție, deoarece fondul trebuie să își redimensioneze portofoliul de investiții. Aceste costuri de tranzacționare sunt suportate de toți investitorii din fond.

---

În timp ce toate ETF-urile au cheltuieli, multe sunt concepute pentru a urmări indicii, iar taxele sau cheltuielile sunt în general mult mai mici decât fondurile mutuale gestionate activ.

Expunerea la index

ETF-urile cu efect de levier răspund la crearea și răscumpărarea acțiunilor prin creșterea sau reducerea expunerii lor la indicele suport utilizând instrumente derivate. Instrumentele derivate utilizate cel mai frecvent sunt contractele futures pe indici, swap-urile pe acțiuni și opțiunile pe indici.

Deținerile tipice ale unui fond cu indice de pârghie includ o cantitate mare de numerar investit în titluri pe termen scurt și un portofoliu de instrumente financiare derivate mai mic, dar foarte volatil. Numerarul este utilizat pentru a face față oricăror obligații financiare care decurg din pierderile derivatelor.

Există, de asemenea, ETF-uri cu pârghie inversă care utilizează aceleași instrumente derivate pentru a obține o expunere scurtă la ETF-ul sau indicele de bază. Aceste fonduri profitează atunci când indicele scade și iau pierderi atunci când indicele crește.

Reechilibrarea zilnică

Menținerea unui raport de pârghie constant, de obicei de două sau de trei ori cantitatea, este complexă. Fluctuațiile prețului indicelui subiacent modifică valoarea activelor fondului pârghiat și acest lucru impune fondului să modifice valoarea totală a expunerii la indice.

De exemplu, un fond are active de 100 de milioane de dolari și expunere la indice de 200 de milioane de dolari. Indicele crește cu 1% în prima zi de tranzacționare, oferind companiei profit de 2 milioane de dolari. (Să nu presupunem cheltuieli în acest exemplu.) Fondul are acum active de 102 milioane USD și trebuie să crească (în acest caz, să dubleze) expunerea la indice la 204 milioane USD.

Menținerea unui raport de levier constant permite fondului să reinvestească imediat câștigurile din tranzacționare. Această ajustare constantă, cunoscută și sub denumirea de reechilibrare, este modul în care fondul este capabil să asigure o expunere dublă la index în orice moment, chiar dacă indicele a câștigat cu 50% sau a pierdut cu 50% recent. Fără reechilibrare, raportul de levier al fondului s-ar schimba în fiecare zi, iar randamentele fondului (în comparație cu indicele de bază) ar fi imprevizibile.

Cu toate acestea, pe piețele în declin, reechilibrarea unui fond cu efect de levier cu expunere îndelungată poate fi problematică. Reducerea expunerii la indice permite fondului să supraviețuiască unei recesiuni și limitează pierderile viitoare, dar, de asemenea, blochează pierderile din tranzacționare și lasă fondul cu o bază de active mai mică.

De exemplu, să spunem că indicele pierde 1% în fiecare zi timp de patru zile la rând și apoi câștigă + 4,1% în a cincea zi, ceea ce îi permite să își recupereze toate pierderile. Cum ar funcționa un ETF de pârghie de două ori pe baza acestui indice în aceeași perioadă?

Până la sfârșitul săptămânii, indicele nostru revenise la punctul său de plecare, dar ETF-ul nostru cu pârghie era încă ușor în scădere (0,2%). Aceasta nu este o eroare de rotunjire, ci un rezultat al bazei de active proporțional mai mici din fondul pârghiat, care necesită o rentabilitate mai mare, de fapt 8,42%, pentru a reveni la nivelul inițial.

Acest efect este mic în acest exemplu, dar poate deveni semnificativ pe perioade mai lungi de timp pe piețe foarte volatile. Cu cât procentul este mai scăzut, cu atât diferențele vor fi mai mari.

Simularea reechilibrării zilnice este matematic simplă. Tot ce trebuie făcut este să dublăm randamentul zilnic al indicelui. Ceea ce este mult mai complex este estimarea impactului comisioanelor asupra randamentelor zilnice ale portofoliului, pe care le vom acoperi în secțiunea următoare.

Performanță și taxe

Să presupunem că un investitor analizează randamentele lunare ale S&P 500 în ultimii trei ani și constată că randamentul mediu lunar este de 0,9%, iar abaterea standard a acestor randamente este de 2%.

Presupunând că randamentele viitoare sunt conforme cu mediile istorice recente, ETF-ul de două ori pârghiat bazat pe acest indice va fi de așteptat să întoarcă dublul randamentului așteptat cu dublul volatilității așteptate (adică 1,8% randament lunar cu o abatere standard de 4% ). Cea mai mare parte a acestui câștig ar veni sub forma câștigurilor de capital, mai degrabă decât a dividendelor.

Cu toate acestea, acest randament de 1,8% este înainte de cheltuielile fondului. ETF-urile cu efect de levier suportă cheltuieli în trei categorii:

1. Management
2. Interes
3. Tranzacții

Management

Cheltuiala de administrare este comisionul perceput de societatea de administrare a fondului. Această taxă este detaliată în prospect și poate reprezenta până la 1% din activele fondului în fiecare an. Aceste taxe acoperă atât costurile de marketing, cât și costurile de administrare a fondurilor. Cheltuielile cu dobânzile sunt costuri legate de deținerea titlurilor derivate.

Toate instrumentele derivate au o rată a dobânzii încorporată în prețurile lor. Această rată, cunoscută sub numele de rata fără risc, este foarte apropiată de rata pe termen scurt a valorilor mobiliare guvernamentale din SUA. Cumpărarea și vânzarea acestor instrumente derivate are ca rezultat și cheltuieli de tranzacție.

Interes și tranzacție

Cheltuielile cu dobânzile și tranzacțiile pot fi greu de identificat și calculat deoarece nu sunt elemente rând individuale, ci o reducere treptată a profitabilității fondului. O abordare care funcționează bine este compararea performanței unui ETF cu efect de levier cu indicele său de bază timp de câteva luni și examinarea diferențelor dintre randamentele așteptate și cele reale.

Să presupunem că un ETF cu capitalizare mică de două ori pârghiat are active de 500 de milioane de dolari, iar indicele corespunzător se tranzacționează cu 50 de dolari. Fondul achiziționează instrumente derivate pentru a simula expunerea de 1 miliard de dolari la indicele cu capitalizare mică adecvat sau 20 de milioane de acțiuni, utilizând o combinație de contracte futures pe indici, opțiuni pe indici și swap-uri de capitaluri proprii.

Fondul menține o poziție numerară mare pentru a compensa scăderile potențiale ale contractelor futures pe indici și swap-uri de capitaluri proprii. Acest numerar este investit în titluri pe termen scurt și ajută la compensarea costurilor dobânzii asociate acestor instrumente derivate. În fiecare zi, fondul își reechilibrează expunerea la indice pe baza fluctuațiilor prețului indicelui și a obligațiilor de creare și răscumpărare a acțiunilor. În cursul anului, acest fond generează cheltuieli de 33 de milioane de dolari, după cum este detaliat mai jos.

Într-un an, indicele crește cu 10%, la 55 de dolari, iar cele 20 de milioane de acțiuni valorează acum 1,1 miliarde de dolari. Fondul a generat câștiguri de capital și dividende de 100 de milioane de dolari și a suportat cheltuieli totale de 33 de milioane de dolari. După retragerea tuturor cheltuielilor, câștigul rezultat, 67 de milioane de dolari, reprezintă un câștig de 13,4% pentru investitorii din fond.

Pe de altă parte, dacă indicele ar fi scăzut cu 10%, la 45 USD, rezultatul ar fi o poveste foarte diferită. Investitorul ar fi pierdut 133 de milioane de dolari sau 25% din capitalul său investit. Fondul ar vinde, de asemenea, unele dintre aceste valori mobiliare amortizate pentru a reduce expunerea la indice la 734 milioane dolari, sau de două ori mai mult decât valoarea capitalului investitor (acum 367 milioane dolari).

TQQQ

ETF-ul ProShares UltraPro Short QQQ se numără printre fondurile cu levier tranzacționate mai activ; tranzacționând sub bifa TQQQ, fondul este conceput pentru a muta de trei ori modificările zilnice ale indicelui Nasdaq 100.

Acest exemplu nu ia în considerare reechilibrarea zilnică, iar secvențele lungi de randamente zilnice superioare sau inferioare pot avea adesea un impact vizibil asupra participațiilor și performanței fondului.

Linia de fund

ETF-urile cu levier, la fel ca majoritatea ETF-urilor, sunt ușor de utilizat, dar ascund o complexitate considerabilă. În culise, managementul fondului cumpără și vinde în mod constant instrumente derivate pentru a menține o expunere la indice țintă. Acest lucru are ca rezultat cheltuieli cu dobânzile și tranzacțiile și fluctuații semnificative ale expunerii la indice datorită reechilibrării zilnice.

Datorită acestor factori, este imposibil ca oricare dintre aceste fonduri să furnizeze de două ori rentabilitatea indicelui pentru perioade lungi de timp. Cea mai bună modalitate de a dezvolta așteptări de performanță realiste pentru aceste produse este de a studia randamentele zilnice anterioare ale ETF în comparație cu cele ale indicelui de bază.

Pentru investitorii deja familiarizați cu investițiile cu efect de levier și care au acces la instrumentele derivate subiacente (de exemplu, contractele futures pe indici, opțiunile pe indici și swap-uri de capitaluri proprii), ETF-urile cu levier pot avea puțin de oferit. Acești investitori vor fi, probabil, mai confortabili să-și gestioneze propriile portofolii și să-și controleze direct expunerea la indice și raportul de pârghie.