Investiții vs. speculări: Care este diferența?

Investiția vs. specularea: o prezentare generală

Investitorii și comercianții își asumă un risc calculat în timp ce încearcă să profite de pe urma tranzacțiilor pe care le fac pe piețe. Nivelul de risc asumat în tranzacții este principala diferență între a investi și a specula.

Ori de câte ori o persoană cheltuie bani cu speranța că efortul va aduce profit, investește. În acest scenariu, întreprinderea se bazează pe o decizie rezonabilă făcută după o investigație aprofundată a temeiniciei că efortul are o bună probabilitate de succes.

Dar dacă aceeași persoană cheltuie bani pentru o întreprindere care prezintă o mare probabilitate de eșec? În acest caz, ei speculează. Succesul sau eșecul depind în primul rând de întâmplare sau de forțe sau evenimente incontrolabile (externe).

Diferența principală dintre investiții și speculații este cantitatea de risc asumat. Speculațiile cu risc ridicat sunt în mod obișnuit asemănătoare jocurilor de noroc, în timp ce investițiile cu risc mai redus utilizează o bază de fundamentare și analiză.

Chei de luat masa

• Principala diferență între speculare și investiție este cantitatea de risc implicată.
• Investitorii încearcă să genereze o rentabilitate satisfăcătoare a capitalului prin asumarea unui risc mediu sau sub medie.
• Speculatorii caută să obțină randamente anormal de mari din pariuri care pot merge într-un fel sau altul.
• Comercianții speculativi folosesc adesea strategii de tranzacționare la termen, opțiuni și vânzări în lipsă.

Investind

Investiția poate veni sub mai multe forme diferite – prin metode monetare, temporale sau bazate pe energie. În sensul financiar al termenului, investiția înseamnă cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, fonduri tranzacționate la bursă (ETF), fonduri mutuale și o varietate de alte produse financiare.

Investitorii speră să genereze venituri sau profit printr-o rentabilitate satisfăcătoare a capitalului, asumându-și o valoare medie sau sub medie a riscului. Venitul poate fi sub forma activului suport care se apreciază în valoare, în dividende periodice sau plăți de dobânzi sau în rentabilitatea integrală a capitalului lor cheltuit.

Cel mai adesea, investiția este actul de a cumpăra și deține un activ pe termen lung. Pentru a fi clasificat drept deținere pe termen lung, investitorul trebuie să dețină activul timp de cel puțin un an.

Să considerăm o mare companie multinațională stabilă ca un exemplu de investiții. Această companie poate plăti un dividend consistent care crește anual și poate avea un risc comercial scăzut. Un investitor poate alege să investească în această companie pe termen lung pentru a obține o rentabilitate satisfăcătoare a capitalului în timp ce își asumă un risc relativ scăzut. În plus, investitorul poate adăuga mai multe companii similare din diferite industrii în portofoliu pentru a și diversifica și a reduce riscul.

Analiza și cercetarea sunt o parte cheie a procesului de investiții. Aceasta implică evaluarea diferitelor active, sectoare și tipare sau tendințe care apar pe piață. Investitorii pot utiliza instrumente precum analize fundamentale sau tehnice pentru a-și alege strategiile de investiții sau pentru a-și proiecta portofoliile. Prin utilizarea analizei fundamentale, investitorii pot determina ce factori afectează valoarea titlurilor, de la factori microeconomici la factori macroeconomici. Analiza tehnică, pe de altă parte, folosește tendințe statistice, cum ar fi prețurile și volumele de securitate, pentru a găsi oportunități pe piață.

Investitorii au la dispoziție multe opțiuni pentru a-și investi banii. Conturile de brokeraj oferă investitorilor acces la o varietate de valori mobiliare. Prin deschiderea unui cont, un investitor este de acord să facă depozite și apoi plasează comenzi prin firmă. Activele și veniturile aparțin investitorilor, în timp ce intermedierea ia un comision pentru facilitarea tranzacțiilor. Cu noua tehnologie, investitorii pot investi acum și cu robo-consilieri. Acestea sunt companii de investiții automatizate care utilizează un algoritm pentru a veni cu o strategie de investiții bazată pe obiectivele investitorilor și toleranța la risc.

Speculând

Specularea este actul de a pune bani în eforturi financiare cu o mare probabilitate de eșec. Specularea caută randamente anormal de mari din pariuri care pot merge într-un fel sau altul. În timp ce speculațiile sunt asemănate jocurilor de noroc, nu este exact același lucru, întrucât speculatorii încearcă să ia o decizie educată cu privire la direcția meseriilor lor. Cu toate acestea, riscul speculativ inerent implicat în tranzacție tinde să fie semnificativ peste medie.

Acești comercianți cumpără valori mobiliare cu înțelegerea că vor fi deținute doar pentru o scurtă perioadă înainte de a vinde. Se pot deplasa frecvent într-o poziție.

Ca exemplu de comerț speculativ, luați în considerare o companie volatilă minieră de aur, cu șanse egale, pe termen scurt, să explodeze dintr-o nouă descoperire a minelor de aur sau să falimenteze. Fără știri din partea companiei, investitorii ar tinde să se ferească de un astfel de comerț riscant. Cu toate acestea, unii speculatori pot crede că compania minieră de aur junior va atinge aurul și își poate cumpăra acțiunile pe o presimțire. Această presimțire și activitatea ulterioară a investitorilor se numește speculație.

Tranzacționarea speculativă are căderile sale. Atunci când există așteptări de creștere sau de acțiune de preț pentru o anumită clasă de active sau sector, valorile vor crește. Când se întâmplă acest lucru, volumul de tranzacționare crește, ducând în cele din urmă la un balon. Acest lucru s-a întâmplat cu balonul dotcom. Investițiile în companiile de internet au crescut exponențial la sfârșitul anilor 1990, evaluările crescând rapid. Piața prăbușit după 2001, provocând mari companii detehnologie pentru a pierde o mare parte din valoarea lor, cu mulți alții fiind distrus.

Tipuri de comercianți speculativi

Tranzacționarea zilnică este o formă de speculație. Comercianții de zi nu au neapărat calificări specifice, ci sunt etichetați ca atare, deoarece fac comerț des. În general, își păstrează pozițiile pentru o zi, închizându-se după încheierea sesiunii de tranzacționare.

Un comerciant swing, pe de altă parte, își menține poziția până la aproximativ câteva săptămâni, sperând să valorifice câștigurile în acest timp. Acest lucru se realizează prin încercarea de a determina unde se va muta prețul unei acțiuni, luând o poziție și apoi realizând un profit.

Meserii și strategii

Speculatorii pot face mai multe tipuri de tranzacții și unele dintre acestea includ:

• Contracte futures: Cumpărătorii și vânzătorii sunt de acord cu vânzarea unui anumit activ la un preț acceptabil la un moment prestabilit în viitor. Cumpărătorul este de acord să cumpere activul subiacent după expirarea contractului. Contractele futures sunt tranzacționate la bursă și sunt utilizate în mod obișnuit la tranzacționarea mărfurilor.
• Opțiuni Put și Call: într-o opțiune put, proprietarul contractului are dreptul, dar nu și obligația, de a vinde orice parte de garanție la un preț convenit la o perioadă de timp specificată. O opțiune de achiziție, pe de altă parte, permite proprietarului contractului să cumpere activul suport înainte de data expirării contractului la un preț specificat.
• Vânzare scurtă: atunci când un comerciant vinde scurt, ei speculează că prețul unui titlu va scădea în viitor și apoi va lua o poziție.

Speculatorii populari de strategii folosesc variază de la ordinele stop-loss la tranzacționarea tiparelor. Cu o comandă stop-loss, un comerciant îi spune unui broker să cumpere sau să vândă o acțiune atunci când atinge un anumit preț. Procedând astfel, investitorul este capabil să-și minimizeze pierderile pe acțiuni. Între timp, tranzacționarea tipar folosește tendințele prețurilor pentru a identifica oportunitățile. Utilizați în analiza tehnică, investitorii folosesc această strategie analizând performanțele pieței anterioare pentru a face predicții despre viitorul unui activ; o ispravă care este în general foarte provocatoare.

consideratii speciale

Atât investitorii, cât și speculatorii își investesc banii într-o varietate de vehicule de investiții diferite, inclusiv acțiuni și opțiuni cu venit fix. Acțiunile sau acțiunile reprezintă un anumit procent de proprietate asupra unei companii. Acestea sunt achiziționate la bursă sau printr-o vânzare privată. Companiile sunt clasificate în funcție de capitalizarea de piață sau de valoarea totală de piață a acțiunilor lor restante.

Fondurile mutuale și ETF-urile sunt, de asemenea, opțiuni de investiții populare. Un fond mutual este administrat de un administrator de fond care folosește fondul de bani de la investitori pentru a cumpăra diverse active și valori mobiliare. ETF-urile dețin un coș de active subiacente, iar prețurile acestora se schimbă pe parcursul zilei de tranzacționare la fel ca cele ale acțiunilor.

Activele cu venit fix includ obligațiuni, facturi și note. Acestea pot fi emise de corporații sau de diferite niveluri ale guvernului. Multe active cu venituri fixe sunt utilizate pentru a finanța proiecte și întreprinderi (de afaceri) și plătesc dobânzi înainte de a se maturiza, moment în care valoarea nominală a vehicululuieste rambursată investitorului. De exemplu, o obligațiune emisă de Trezoreria SUA scade la 30 de ani și plătește dobânzii investitorilor bi-anual.

Este posibil ca investitorii să dorească să ia în considerare perioada de deținere a investițiilor lor și implicațiile lor fiscale. Perioada de deținere determină cât de mult se datorează impozitul pe investiție. Această perioadă se calculează din ziua următoare achiziției investiției până în ziua în care a fost vândută sau eliminată. Internal Revenue Service (IRS) consideră că exploatațiile de un an sau mai mult pentru a fi pe termen lung. Orice lucru sub aceasta este considerat o investiție pe termen scurt. Câștigurile pe termen lung sunt, în general, impozitate mai favorabil decât cele pe termen scurt.

Consilier Insight

Stephen Rischall CFP®, CRPC 1080 Financial Group, Los Angeles, CA

În general, diferența dintre investiții și speculații este un orizont de timp pe termen lung versus un termen scurt.

Investiția este sinonimă cu intenția de a cumpăra un activ care va fi deținut pentru o perioadă mai lungă. De obicei, există o strategie de cumpărare și deținere a activului dintr-un anumit motiv, cum ar fi căutarea aprecierii sau a venitului.

Specularea tinde să fie sinonimă cu tranzacționarea, deoarece se concentrează mai mult pe mișcările pe termen mai scurt pe piață. Ați specula pentru că credeți că un eveniment va avea impact asupra unui anumit activ pe termen scurt.

Speculatorii folosesc adesea instrumente financiare derivate, cum ar fi contracte de opțiuni, contracte futures și alte investiții sintetice, mai degrabă decât să cumpere și să dețină titluri specifice.