Ce este un portofoliu?
Ce este un portofoliu?
Un portofoliu este o colecție de investiții financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, mărfuri, în numerar și echivalente de numerar, inclusiv fonduri închise și fonduri tranzacționate la bursă (ETF – uri). În general, oamenii cred că acțiunile, obligațiunile și numerarul reprezintă nucleul unui portofoliu. Deși acest lucru este adesea cazul, nu trebuie să fie regula. Un portofoliu poate conține o gamă largă de active, inclusiv investiții imobiliare, de artă și private.
Puteți alege să dețineți și să vă gestionați portofoliul dvs. sau puteți permite unui manager de bani, unui consilier financiar sau unui alt profesionist în finanțe să vă gestioneze portofoliul.
Chei de luat masa
- Un portofoliu este o colecție de investiții financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni, mărfuri, numerar și echivalente de numerar, precum și omologii lor de fond.
- Acțiunile și obligațiunile sunt, în general, considerate elementele de bază ale unui portofoliu, deși puteți crește un portofoliu cu multe tipuri diferite de active – inclusiv bunuri imobiliare, aur, tablouri și alte obiecte de colecție de artă.
- Diversificarea este un concept cheie în gestionarea portofoliului.
- Toleranța unei persoane față de risc, obiectivele investiționale și orizontul de timp sunt factori critici la asamblarea și ajustarea unui portofoliu de investiții.
Înțelegerea portofoliilor
Unul dintre conceptele cheie în gestionarea portofoliului este înțelepciunea diversificării – ceea ce înseamnă pur și simplu să nu vă puneți toate ouăle într-un singur coș. Diversificarea încearcă să reducă riscul prin repartizarea investițiilor între diferite instrumente financiare, industrii și alte categorii. Acesta își propune să maximizeze rentabilitatea prin investiții în diferite domenii care ar reacționa fiecare diferit la același eveniment. Există multe modalități de diversificare. Depinde de tine cum alegi să o faci. Obiectivele tale pentru viitor, apetitul pentru risc și personalitatea ta sunt factori care determină cum să îți construiești portofoliul.
Indiferent de mixul de active al portofoliului dvs., toate portofoliile ar trebui să conțină un anumit grad de diversificare și să reflecte toleranța investitorului față de risc, obiectivele de rentabilitate, orizontul de timp și alte constrângeri pertinente, inclusiv poziția fiscală, necesitățile de lichiditate, situațiile juridice și circumstanțele unice.
Gestionarea unui portofoliu
S-ar putea să vă gândiți la un portofoliu de investiții ca la o plăcintă care a fost împărțită în bucăți de diferite dimensiuni în formă de pană, fiecare piesă reprezentând o clasă de active și / sau un tip de investiție diferit. Investitorii își propun să construiască un portofoliu bine diversificat pentru a obține o alocare a portofoliului risc-rentabilitate adecvată nivelului lor de toleranță la risc. Deși acțiunile, obligațiunile și numerarul sunt în general privite ca elemente esențiale ale unui portofoliu, puteți crește un portofoliu cu multe tipuri diferite de active – inclusiv bunuri imobiliare, acțiuni de aur, diferite tipuri de obligațiuni, tablouri și alte colecții de artă.
Eșantionul de alocare a portofoliului ilustrat mai sus este pentru un investitor cu o toleranță scăzută la risc. În general, o strategie conservatoare încearcă să protejeze valoarea portofoliului prin investiții în titluri cu risc mai mic. În exemplu, veți vedea că o totalitate de 50% este alocată obligațiunilor, care ar putea conține corporații de înaltă calitate și obligațiuni de stat, inclusiv municipalități (munis).
Alocarea de 20% a acțiunilor ar putea cuprinde acțiuni blue-chip sau capitaluri mari, iar 30% din investițiile pe termen scurt ar putea include numerar, certificate de depozit (CD-uri) și conturi de economii cu randament ridicat.
Majoritatea profesioniștilor în investiții sunt de acord că, deși nu garantează împotriva pierderilor, diversificarea este o componentă cheie pentru atingerea obiectivelor financiare pe termen lung, reducând în același timp riscul.
Tipuri de portofolii
Pot exista tot atâtea tipuri de portofolii și strategii de portofoliu pe cât există investitori și manageri de bani. De asemenea, puteți alege să aveți mai multe portofolii, al căror conținut ar putea reflecta o strategie diferită sau un scenariu de investiții, structurat pentru o altă nevoie.
Un portofoliu hibrid
Abordarea portofoliului hibrid se diversifică între clase de active. Construirea unui portofoliu hibrid necesită luarea de poziții în acțiuni, precum și în obligațiuni, mărfuri, imobiliare și chiar artă. În general, un portofoliu hibrid implică proporții relativ fixe de acțiuni, obligațiuni și investiții alternative. Acest lucru este benefic, deoarece din punct de vedere istoric, acțiunile, obligațiunile și alternativele au prezentat corelații mai puțin perfecte între ele.
O investiție de portofoliu
Când utilizați un portofoliu în scopuri de investiții, vă așteptați ca acțiunile, obligațiunile sau alt activ financiar să câștige o rentabilitate sau să crească în valoare în timp, sau ambele. O investiție de portofoliu poate fi fie tactică – unde cumpărați și vindeți activul activ în speranța de a obține câștiguri pe termen scurt.
Un portofoliu agresiv, axat pe acțiuni
Activele subiacente dintr-un portofoliu agresiv își asumă, în general, riscuri mari în căutarea unor randamente mari. Investitorii agresivi caută companii care se află în stadiile incipiente ale creșterii lor și care au o propunere de valoare unică . Majoritatea nu sunt încă nume de uz casnic obișnuite.
Un portofoliu defensiv, axat pe acțiuni
Un portofoliu defensiv ar tinde să se concentreze pe elementele de bază ale consumatorilor care sunt impermeabile la recesiuni. Acțiunile defensive se descurcă bine în vremuri proaste, precum și în vremuri bune. Oricât de rea ar fi economia la un moment dat, companiile care produc produse esențiale pentru viața de zi cu zi vor supraviețui.
Un portofoliu de capitaluri proprii axat pe venit
Acest tip de portofoliu face bani din acțiuni care plătesc dividende sau alte tipuri de distribuții către părțile interesate. Unele acțiuni din portofoliul de venituri s-ar putea încadra și în portofoliul defensiv, dar aici sunt selectate în primul rând pentru randamentele lor ridicate. Un portofoliu de venituri ar trebui să genereze un flux de numerar pozitiv. Trusturile de investiții imobiliare (REIT) sunt exemple de investiții care produc venituri.
Un portofoliu speculativ, axat pe acțiuni
Un portofoliu speculativ este cel mai bun pentru investitorii care au un nivel ridicat de toleranță la risc. Jocurile speculative ar putea include oferte publice inițiale (IPO) sau acțiuni despre care se zvonește că ar fi ținte de preluare. Companiile de tehnologie sau de îngrijire a sănătății aflate în procesul de dezvoltare a unui singur produs de revoluționare ar intra, de asemenea, în această categorie.
Impactul toleranței la risc asupra alocărilor de portofoliu
Deși un consilier financiar poate crea un model generic de portofoliu pentru o persoană, toleranța la risc a unui investitor ar trebui să reflecte în mod semnificativ conținutul portofoliului.
În schimb, un investitor tolerant la risc ar putea adăuga niște stocuri de creștere cu capitalizare mică la o poziție agresivă, cu capitaluri mari, să își asume o anumită expunere la obligațiuni cu randament ridicat și să se uite la oportunități de investiții imobiliare, internaționale și alternative pentru portofoliul lor.. În general, un investitor ar trebui să minimizeze expunerea la valorile mobiliare sau la clasele de active a căror volatilitate îi face inconfortabil.
Impactul Time Horizon asupra alocărilor de portofoliu
Similar toleranței la risc, investitorii ar trebui să ia în considerare cât timp trebuie să investească atunci când își construiesc un portofoliu. În general, investitorii ar trebui să se îndrepte către o alocare conservativă a activelor pe măsură ce se apropie data țintei lor, pentru a proteja câștigurile portofoliului până în acel moment.
De exemplu, un investitor conservator ar putea favoriza un portofoliu cu acțiuni cu capitaluri mari, fonduri cu indice de piață pe scară largă, obligațiuni de calitate investițională și o poziție în echivalente lichide de înaltă calitate.
Luați, de exemplu, un investitor care economisește pentru pensionare și care intenționează să părăsească forța de muncă în cinci ani. Chiar dacă investitorul respectiv se simte confortabil să investească în acțiuni și valori mobiliare mai riscante, ar putea dori să investească o porțiune mai mare din portofoliu în active mai conservatoare, precum obligațiuni și numerar, pentru a ajuta la protejarea a ceea ce a fost deja economisit. În schimb, o persoană care tocmai intră în forța de muncă ar putea dori să își investească întregul portofoliu în acțiuni, deoarece poate avea decenii de investit și capacitatea de a elimina o parte din volatilitatea pe termen scurt a pieței.