1 mai 2021 21:06

Risc de răsturnare

Ce este riscul de răsturnare?

Riscul de răsturnare este un risc asociat cu refinanțarea datoriilor. Riscul de răsturnare se confruntă în mod obișnuit cu țările și companiile atunci când un împrumut sau o altă obligație de creanță (cum ar fi o obligațiune) este pe cale să se maturizeze și trebuie să fie convertită sau reportată, într-o nouă datorie. Dacă ratele dobânzilor au crescut între timp, ar trebui să își refinanțeze datoria la o rată mai mare și să suporte mai multe cheltuieli de dobândă în viitor – sau, în cazul unei emisiuni de obligațiuni, să plătească mai mult în dobânzi.

Chei de luat masa

  • Riscul de răsturnare este, de asemenea, asociat cu refinanțarea datoriilor – în special, că dobânda percepută pentru un nou împrumut va fi mai mare decât cea a vechiului.
  • În general, cu cât este mai scurtă scadența datoriei, cu atât este mai mare riscul de răsturnare a debitorului.
  • Acest risc se poate referi, de asemenea, la riscul ca o poziție a instrumentelor derivate să-și piardă valoarea dacă și când este redusă la o nouă scadență.
  • Riscul de reportare reflectă condițiile economice (de exemplu, piețele de lichiditate și de credit) față de starea financiară a unui împrumutat.

Cum funcționează riscul de rulare

Riscul de răsturnare există și în instrumentele financiare derivate, în care contractele la termen sau la opțiuni trebuie „reportate” la scadențe ulterioare, pe măsură ce expiră contractele pe termen scurt pentru a-și păstra poziția pe piață. Dacă acest proces va suporta un cost sau va pierde bani, acesta prezintă un risc.

În special, se referă la posibilitatea ca o poziție de acoperire să expire la o pierdere, necesitând o plată în numerar atunci când acoperirea care expiră este înlocuită cu una nouă. Cu alte cuvinte, dacă un comerciant dorește să dețină un contract futures până la scadența acestuia și apoi să-l înlocuiască cu un contract similar similar, riscă ca noul contract să coste mai mult decât vechiul – plătind o primă pentru extinderea poziției.

Risc de rulare vs. Risc de refinanțare

Cunoscut și sub denumirea de „risc de rulare”, riscul de răsturnare este uneori utilizat în mod interschimbabil cu riscul de refinanțare. Cu toate acestea, este de fapt mai degrabă o subcategorie a acestei. Riscul de refinanțare este un termen mai general, care se referă la posibilitatea ca un împrumutat să nu poată înlocui un împrumut existent cu unul nou. Riscul de rulare se ocupă mai precis de efectul negativ al reluării sau refinanțării datoriilor.

Acest efect are mai mult de-a face cu condițiile economice predominante – în special, cu tendințele ratei dobânzii și cu lichiditatea creditului – decât cu situația financiară a debitorului. De exemplu, dacă SUA ar avea datorii de 1 trilion de dolari pe care ar trebui să le reporteze în anul următor, iar ratele dobânzilor au crescut brusc cu 2% mai mult înainte de emiterea noii datorii, ar costa guvernul mult mai mult în plățile noi ale dobânzilor.

Starea economiei este, de asemenea, semnificativă. Creditorii nu sunt deseori dispuși să reînnoiască împrumuturile expirate în timpul unei crize financiare, atunci când valorile garanțiilor scad, mai ales dacă sunt împrumuturi pe termen scurt – adică scadența lor rămasă este mai mică de un an.

Deci, alături de economie, natura datoriilor poate conta, conform unui articol din 2012 „Risc de rulare și risc de credit”, publicat în Journal of Finance:

Scadența datoriilor joacă un rol important în determinarea riscului de răsturnare al firmei. În timp ce scadența mai scurtă pentru o obligațiune individuală reduce riscul acesteia, scadența mai scurtă pentru toate obligațiunile emise de o firmă își exacerbează riscul de răsturnare, forțând deținătorii de acțiuni să absoarbă rapid pierderile suportate de finanțarea datoriei.

Exemplu de risc de răsturnare

La începutul lunii octombrie 2018, Banca Mondială a emis îngrijorări cu privire la două națiuni asiatice. „Riscurile de răsturnare sunt potențial acute pentru Indonezia și Thailanda, având în vedere stocurile considerabile de datorii pe termen scurt (aproximativ 50 miliarde dolari și, respectiv, 63 miliarde dolari)”, a declarat acesta.

Preocupările Băncii Mondiale reflectaseră faptul că băncile centrale din întreaga lume au înăsprit creditele și au majorat ratele dobânzilor, în urma conducerii Rezervei Federale a SUA, care a crescut constant rata fondurilor federale între 2015 și decembrie 2018, de la aproape 0% la 2,25% – rezultând în miliarde de investiții din SUA și străine extrase din ambele țări.

Cu toate acestea, în anii care au urmat, băncile centrale din întreaga lume au scăzut ratele dobânzii – după urmarea Fed, care, în martie 2020, a redus rata fondurilor federale la un interval de la 0,0% la 0,25% pentru a doua oară de la Criza financiară din 2008.  Mișcarea a fost făcută pentru a sprijini economia pe fondul pandemiei COVID-19.În decembrie 2020, Fed a declarat că intenționează să mențină rata fondurilor alimentate în același interval până când inflația a crescut cu 2% și este pe cale să depășească moderat 2% de ceva timp.