Diferențele ascunse dintre fondurile indexate

Fondurile indexate, care urmăresc un indice de piață subiacent, au crescut în popularitate cu investitorii de-a lungul anilor. Un fond ar putea urmări S&P 500 sau media industrială Dow Jones, permițând investitorilor să dețină fiecare participație în cadrul acestor indici.

Deși fondurile indexate ar trebui să reproducă indicii respectivi, performanța niciunui fond nu este garantată ca fiind aceeași cu fondurile similare; nici un fond nu va reproduce neapărat indexul pe care îl urmărește. Deși diferențele dintre fondurile indexate pot fi subtile, ele pot avea un impact major asupra rentabilității unui investitor pe termen lung.

Chei de luat masa

• Fondurile indexate, care urmăresc un indice de piață de bază, au crescut în popularitate în rândul investitorilor de-a lungul anilor.
• Ratele comisioanelor și cheltuielilor sau cheltuielile operaționale pot varia între fondurile indexate și pot eroda rentabilitatea unui investitor.
• Este posibil ca un fond index să nu urmărească indexul sau sectorul care stau la baza determinând erori de urmărire sau variații între fond și index.
• Unele fonduri indexate ar putea deține doar câteva componente, iar lipsa diversificării poate expune investitorii la riscul pierderilor.

Înțelegerea diferențelor ascunse dintre fondurile indexate

Un fond index este un tip de fond tranzacționat la bursă (ETF) care conține un coș de acțiuni sau valori mobiliare care urmăresc componentele unui indice de piață financiară existent . De exemplu, există fonduri indexate care urmăresc Standard & Poor’s 500 Index. Deși investitorii nu pot cumpăra un indice în sine, pot investi în fonduri de indici care sunt concepute pentru a reflecta indicele. Cu alte cuvinte, un fond index care urmărește S&P ar avea toate cele 500 de acțiuni din S&P 500 din fond. Fondurile indexate tind să ofere investitorilor o expunere largă pe piață sau expunere la un sector general.

Ca urmare, fondurile indexate sunt investiții pasive, ceea ce înseamnă că un administrator de portofoliu nu alege activ activ prin cumpărarea și vânzarea titlurilor de valoare pentru fond. În schimb, un  administrator de fond selectează o combinație de active pentru un portofoliu destinat să imite un indice. Deoarece activele subiacente ale fondului sunt deținute și nu sunt tranzacționate în mod activ, cheltuielile de funcționare sunt de obicei mai mici decât fondurile gestionate activ.

La început, ar putea fi rezonabil ca fondul index să urmărească indicele cu diferențe mici, iar alte fonduri care urmăresc același indice să aibă toate aceleași performanțe. Cu toate acestea, o privire mai profundă descoperă numeroase disparități între tipurile de fonduri.

Rapoarte de cheltuieli

Poate că cea mai distinctă diferență ascunsă între fondurile indexate este cheltuielile de funcționare ale unui fond. Acestea sunt exprimate ca un raport, care reprezintă procentul de cheltuieli comparativ cu valoarea activelor medii anuale administrate.

Investitorii care investesc în fonduri indexate ar trebui, teoretic, să se aștepte la cheltuieli de funcționare mai mici, deoarece administratorul fondului nu trebuie să selecteze sau să administreze valori mobiliare. Cu toate acestea, cheltuielile de funcționare pot varia între fonduri. Cheltuielile sunt foarte importante de luat în considerare atunci când investiți, deoarece cheltuielile pot eroda rentabilitatea unui investitor.

Luați în considerare următoarea comparație a 10 fonduri S&P 500 și a raporturilor de cheltuieli ale acestora   din aprilie 2003:

Diferitele bare din această diagramă reprezintă fonduri diferite. Rețineți că rentabilitatea anuală a S&P 500 la sfârșitul lunii aprilie 2003 a fost de aproximativ 5%, ținând seama în mod specific de faptul că ratele cheltuielilor variază de la 0,15% la aproape 1,60%. Dacă presupunem că fondul urmărește indiciul îndeaproape, un raport de cheltuieli de 1,60% va reduce rentabilitatea investitorului cu aproximativ 30%.

Taxe

Fondurile indexate cu mixuri de portofoliu aproape identice și strategii de investiții pot avea structuri de comisioane diferite. Unele fonduri indexate percep taxe front-end, care sunt  comisioane  sau taxe de vânzare aplicate în avans atunci când are loc achiziția inițială a unei investiții. Alte fonduri percep taxe back-end, care sunt taxe și comisioane care apar atunci când investiția este vândută. Alte taxe includ taxele 12b-1, care sunt taxe anuale de distribuție sau de marketing pentru fond. Cu toate acestea, comisionul 12b-1 poate fi perceput separat sau încorporat în raportul cheltuielilor fondului.

Taxele, împreună cu raportul cheltuielilor, ar trebui luate în considerare înainte de a cumpăra un fond index. Unele fonduri pot părea a fi o achiziție mai bună, deoarece ar putea percepe un raport de cheltuieli scăzut, dar ar putea percepe separat o sarcină back-end sau o taxă 12b-1. Raportul comisioanelor și cheltuielilor, atunci când este luat cumulativ, poate avea un impact dramatic asupra rentabilității unui investitor în timp.

De obicei, fondurile mai mari și mai stabilite, cum ar fi fondul Vanguard 500 Index (VFINX), tind să perceapă taxe mai mici. Taxele mai mici ar putea fi rezultatul experienței managementului în urmărirea indicilor, o bază mai mare de  active, care ar putea spori capacitatea de a utiliza  economii de scară la achiziționarea valorilor mobiliare. Economiile de scară reprezintă economii de costuri și avantaje obținute de companiile mari atunci când pot cumpăra în vrac, reducând astfel costul pe unitate.

Urmărirea erorilor

O altă metodă pentru evaluarea eficientă a fondurilor indexate implică compararea erorilor lor de urmărire  și cuantificarea abaterii fiecărui fond de la indexul pe care îl imită.

Eroarea de urmărire măsoară cât de multă  divergență  apare între valoarea fondului și cea a indicelui fondului pe care îl urmărește. Eroarea de urmărire este de obicei exprimată ca o abatere standard, care arată câtă variație sau dispersie există între prețul fondului și prețul mediu sau mediu pentru indicele subiacent. Abaterile considerabile indică neconcordanțe mari între rentabilitatea unui fond index și valoarea de referință. 

Această mare divergență ar putea fi o indicație a construcției deficitare a fondurilor, a taxelor ridicate sau a cheltuielilor de funcționare. Costurile ridicate pot face ca rentabilitatea unui fond index să fie semnificativ mai mică decât rentabilitatea indexului, rezultând o mare eroare de urmărire. Ca urmare, orice abatere poate crea câștiguri mai mici și pierderi mai mari pentru fond.

Figura de mai jos compară rentabilitatea S&P 500 (roșu), Vanguard 500 (verde), Dreyfus S&P 500 (albastru) și Advantus Index 500 B (violet). Observați divergența fondului indexat față de valoarea de referință, pe măsură ce cheltuielile cresc.

Participațiile unui fond

Doar pentru că un fond spune fondul index în numele său, nu înseamnă neapărat că urmărește exact indexul sau sectorul de bază. Când selectați un fond index, este important să rețineți că nu toate fondurile indexate etichetate „S&P 500” sau „ Wilshire 5000 ” respectă numai acești indici. Unele fonduri pot avea un comportament divergent de gestionare. Cu alte cuvinte, un administrator de portofoliu poate adăuga acțiuni la fond similare cu cele din index.

Luați, de exemplu, fondul Devcap Shared Return, care este un fond de indici S&P 500 responsabil social. Începând cu 4 iunie 2003, a avut un raport de cheltuieli de 1,75% și a perceput o taxă 12b-1 de 0,25%. Un alt fond, ASAF Bernstein Managed Index 500 B, a fost clasificat ca un fond index S&P 500, dar de fapt a căutat să depășească S&P 500.

Fondurile cu indice sectoriale care urmăresc un sector din economie sunt deseori deschise subiectivității de către managerul de investiții cu privire la ceea ce este inclus în fond. De exemplu, fondul tranzacționat la bursă SPDR S&P Homebuilders ( XHB ) este cunoscut pentru urmărirea stocurilor din industria construcțiilor de case. Un investitor care cumpără fondul ar putea presupune că acesta conține doar constructori de case. Cu toate acestea, unele participații sunt stocuri de companii legate de industrie. De exemplu, Whirlpool Corporation ( WHR ), producătorul de electrocasnice, magazinul de produse casnice, Home Depot ( HD ), precum și Aaron’s Inc., care este o chirie pentru propriul retailer de mobilier, sunt toate incluse.

De asemenea, dacă un administrator de portofoliu pentru un fond index efectuează servicii de gestionare suplimentare, fondul nu mai este pasiv. Cu alte cuvinte, un fond ar putea avea scopul de a depăși performanța indicelui, cum ar fi S&P 500, ducând la urmărirea deținerilor care includ companii și titluri din afara indexului. Ca urmare, fondurile cu aceste funcții de vânzare adăugate au de obicei comisioane mult peste medie.

Este important ca investitorii să analizeze deținerile unui fond index înainte de a investi pentru a stabili dacă este un fond index real sau un fond care are un nume de tip index.

Lipsa diversificării

În cadrul categoriei de fonduri indexate, nu toate fondurile listate sunt la fel de diversificate ca cele care urmăresc un indice, cum ar fi S&P 500. Multe fonduri indexate au aceleași proprietăți ca fondurile concentrate, valorice sau sectoriale. Cu toate acestea, rețineți că fondurile concentrate tind să dețină mai puțin de 30 de acțiuni sau active în același sector. Lipsa diversificării fondurilor sectoriale poate expune investitorii la un risc mai mare decât un fond care urmărește S&P 500, care este alcătuit din 500 de companii din diferite sectoare ale economiei.

consideratii speciale

O investigație atentă a fondurilor indexate înainte de cumpărare include asigurarea faptului că sunt erori de urmărire mai mici sau mai mici și că ratele comisioanelor și cheltuielilor sunt scăzute. De asemenea, este important să înțelegeți obiectivul managerului de investiții pentru fondul index și ce participații sau investiții sunt incluse pentru a atinge acest obiectiv. Dacă obiectivul este considerat agresiv, investițiile fondului se pot abate de la indicele de bază.

Nevoia de a lua în considerare comisioanele devine și mai importantă în raport cu factorii de risc crescuți – comisioanele reduc valoarea rentabilității primite pentru riscurile asumate. Luați în considerare următoarea comparație a fondurilor index Dow 30:

Toleranța la risc și orizontul de timp al unui investitor pot avea impact asupra alegerii investițiilor. Un pensionar ar căuta probabil fonduri indice conservatoare sau cu risc scăzut, deoarece scopul ar putea fi menținerea portofoliului și furnizarea de venituri. Un milenial, pe de altă parte, ar putea alege un fond care are o strategie de investiții mai agresivă concepută pentru a oferi creștere, deoarece milenarul are mai mult timp pentru a compensa orice recesiune a pieței. Toleranța la risc și orizontul de timp sunt ambele considerente importante atunci când vine vorba de alegerea unui fond index.