Teoria modernă a portofoliului (MPT)
Ce este teoria portofoliului modern (MPT)?
Teoriamodernă a portofoliului (MPT) este o teorie cu privire la modul în care investitorii averse de risc pot construi portofolii pentru a maximiza rentabilitatea așteptată pe baza unui anumit nivel de risc de piață. Harry Markowitz a fost pionierul acestei teorii în lucrarea sa „Selecția portofoliului”, care a fost publicată în Journal of Finance în 1952. Mai târziu a fost distins cu un premiu Nobel pentru munca sa privind teoria portofoliului modern.
Chei de luat masa
- Teoria modernă a portofoliului (MPT) este o teorie cu privire la modul în care investitorii averse de risc pot construi portofolii pentru a maximiza rentabilitatea așteptată pe baza unui anumit nivel de risc de piață.
- MPT poate fi, de asemenea, utilizat pentru a construi un portofoliu care minimizează riscul pentru un nivel dat de rentabilitate așteptată.
- Teoria modernă a portofoliului este foarte utilă pentru investitorii care încearcă să construiască portofolii eficiente folosind ETF-uri.
- Investitorii care sunt mai preocupați de riscul de reducere decât de varianță ar putea prefera teoria portofoliului post-modern (PMPT) decât MPT.
Înțelegerea teoriei moderne a portofoliului (MPT)
Teoria modernă a portofoliului susține că caracteristicile riscului și randamentului unei investiții nu ar trebui privite singure, ci ar trebui evaluate prin modul în care investiția afectează riscul și randamentul portofoliului general. MPT arată că un investitor poate construi un portofoliu de active multiple care va maximiza randamentele pentru un anumit nivel de risc. De asemenea, având în vedere nivelul dorit de rentabilitate așteptată, un investitor poate construi un portofoliu cu cel mai mic risc posibil. Pe baza măsurilor statistice, cum ar fi varianța și corelația, performanța unei investiții individuale este mai puțin importantă decât impactul asupra întregului portofoliu.
MPT presupune că investitorii sunt averse față de risc, ceea ce înseamnă că preferă un portofoliu mai puțin riscant decât unul mai riscant pentru un anumit nivel de rentabilitate. Din punct de vedere practic, aversiunea la risc implică faptul că majoritatea oamenilor ar trebui să investească în mai multe clase de active.
Randamentul preconizat al portofoliului este calculat ca o sumă ponderată a randamentelor activelor individuale. Dacă un portofoliu ar conține patru active la fel de ponderate cu randamente preconizate de 4, 6, 10 și 14%, randamentul preconizat al portofoliului ar fi:
(4% x 25%) + (6% x 25%) + (10% x 25%) + (14% x 25%) = 8,5%
Riscul portofoliului este o funcție complicată a varianțelor fiecărui activ și a corelațiilor fiecărei perechi de active. Pentru a calcula riscul unui portofoliu de patru active, un investitor are nevoie de fiecare dintre cele patru varianțe ale activelor și șase valori de corelație, deoarece există șase combinații posibile de două active cu patru active. Datorită corelațiilor activelor, riscul total al portofoliului sau abaterea standard este mai mic decât ceea ce s-ar calcula printr-o sumă ponderată.
Beneficiile teoriei moderne a portofoliului (MPT)
MPT este diversificate. De fapt, creșterea fondurilor tranzacționate la bursă ( ETF-uri ) a făcut MPT mai relevant, oferind investitorilor acces mai ușor la diferite clase de active. Investitorii de acțiuni pot utiliza MPT pentru a reduce riscul, plasând o mică parte din portofoliile lor înETF-uri cu obligațiuni de stat. Variația portofoliului va fi semnificativ mai mică, deoarece obligațiunile de stat au o corelație negativă cu acțiunile. Adăugarea unei investiții mici în Trezorerie la un portofoliu de acțiuni nu va avea un impact mare asupra randamentelor așteptate din cauza acestui efect de reducere a pierderilor.
În mod similar, MPT poate fi utilizat pentru a reduce volatilitatea unui portofoliu al Trezoreriei SUA prin plasarea a 10% într-un inflație ridicată,când obligațiunile se descurcă prost. Ca rezultat, volatilitatea generală a portofoliului este mai mică decât una constând în totalitate din obligațiuni de stat.În plus, randamentele așteptate sunt mai mari.
Teoria modernă a portofoliului permite investitorilor să construiască portofolii mai eficiente. Fiecare combinație posibilă de active care există poate fi reprezentată grafic, cu riscul portofoliului pe axa X și rentabilitatea așteptată pe axa Y. Acest complot dezvăluie cele mai de dorit portofolii. De exemplu, să presupunem că Portofoliul A are o rentabilitate așteptată de 8,5% și o abatere standard de 8%. Mai mult, presupuneți că Portofoliul B are o rentabilitate așteptată de 8,5% și o abatere standard de 9,5%. Portofoliul A ar fi considerat mai eficient deoarece are același randament așteptat, dar un risc mai mic.
Este posibil să trasați o curbă înclinată în sus pentru a conecta toate cele mai eficiente portofolii. Această curbă se numește frontiera eficientă. Investiția într-un portofoliu sub curbă nu este de dorit, deoarece nu maximizează randamentele pentru un anumit nivel de risc.
Majoritatea portofoliilor de pe frontiera eficientă conțin ETF-uri din mai multe clase de active.
Critica teoriei portofoliului modern (MPT)
Poate că cea mai serioasă critică a MPT este că aceasta evaluează portofoliile mai degrabă pe varianță decât pe risc de dezavantaj. Două portofolii care au același nivel de varianță și randamente sunt considerate la fel de dorite în teoria portofoliului modern. Un portofoliu poate avea această variație din cauza pierderilor frecvente mici.În schimb, cealaltă ar putea avea această varianță din cauza rarelor scăderi spectaculoase. Majoritatea investitorilor ar prefera pierderi mici frecvente, care ar fi mai ușor de suportat. Teoria portofoliului postmodern ( PMPT ) încearcă să îmbunătățească teoria portofoliului modern prin minimizarea riscului de dezavantaj în loc de varianță.
întrebări frecvente
Ce este teoria portofoliului modern?
Teoria modernă a portofoliului, introdusă de Harry Markowitz în 1952, este o teorie a construcției portofoliului care determină nivelul minim de risc pentru o rentabilitate așteptată. Se presupune că investitorii vor favoriza un portofoliu cu un nivel de risc mai scăzut decât un nivel de risc mai mare pentru același nivel de rentabilitate. O parte centrală a teoriei portofoliului modern este modul în care o securitate individuală afectează profilul de risc și rentabilitate al unui întreg portofoliu.
Care sunt beneficiile teoriei moderne a portofoliului?
Teoria modernă a portofoliului poate fi utilizată ca mijloc de diversificare a portofoliilor. Prin integrarea unui set divers de active, un portofoliu poate reduce varianța acestuia. Un alt beneficiu al teoriei portofoliului modern este că poate fi folosit pentru a reduce volatilitatea. Prin introducerea activelor într-un portofoliu care au o corelație negativă, cum ar fi trezoreriile din SUA și acțiunile cu capitalizare mică, un portofoliu ar putea obține randamente mai puternice decât să dețină exclusiv un tip de activ într-un portofoliu. În cele din urmă, teoria modernă a portofoliului este utilizată pentru a crea cel mai eficient portofoliu posibil.
Care este importanța frontierei eficiente?
Frontiera eficientă, o piatră de temelie a teoriei portofoliului modern, arată setul de portofolii care oferă cel mai înalt nivel de rentabilitate pentru cel mai scăzut nivel de risc. Atunci când un portofoliu se încadrează în dreapta frontierei eficiente, acestea prezintă un risc mai mare în raport cu rentabilitatea lor. În schimb, atunci când un portofoliu cade sub panta frontierei eficiente, acestea oferă un nivel mai redus de rentabilitate în raport cu riscul.