Ce s-a întâmplat la MF Global?
Într-o epocă de reglementări sporite, care a asistat la eșecuri rampante ale băncilor și ale pieței, la fraude directe și la mai multe urmăriri penale privind tranzacțiile privilegiate, s-ar crede că protecția fondurilor clienților ar fi un punct discutabil. Nu a fost. Povestea MF Global, brokerul futures de mărfuri recent eșuat, este un exemplu grăitor al unui colaps cu consecințe nefericite în curs. Pentru Jon Corzine, fostul președinte al lui Goldman Sachs și politician din New Jersey, anularea MF Global marchează cele mai recente serii de întreprinderi cu intenții bune care au rău.
Începuturi scoase de la Man Financial Group în 2007, într-o ofertă publică inițială mai puțin decât remarcabilă (IPO), într-un moment în care începeau să se simtă supărările pe piețele financiare globale, MF Global era o casă de brokeraj de mărfuri ( comerciant de comisii futures, FCM) oferind servicii de compensare și execuții. Avea ambiții de a deveni o firmă de servicii financiare la comanda unui Goldman Sachs sau JP Morgan. Pustiit cu o îndoială pentru asumarea agresivă, chiar excesivă de riscuri, ar părea potrivit ca Jon Corzine să vină la conducerea firmei.
O infuzie substanțială de capital de la JC Flowers a ajutat la repunerea firmei pe picioare, chiar dacă doar pentru o perioadă scurtă de timp. El însuși dat meseriilor riscante în timp ce se afla la Goldman Sachs, pe care a ajuns să-l conducă, Corzine a format o echipă care să-și împărtășească ambițiile pentru MF Global, dar cu puțini supuși, fie în echipa de conducere, fie în consiliu. Un defect fatal în proiectarea managementului și o încălcare aparentă a canoanelor de gestionare a riscurilor întreprinderii a fost asumarea rolului atât al CEO-ului, cât și al traderului șef – două funcții care ar trebui să rămână separate. Rolul și responsabilitățile ofițerului șef de risc (CRO) au fost insuficiente.
Căderea Anularea companiei a rezultat din ceea ce mulți numesc o răscumpărare la tranzacționarea la scadență (RTM), prin care firma își finanțează bilanțul prin plasarea unei garanții către o contrapartidă care extinde creditul ferm și apoi rambursând contrapartida atunci când garanția – în acest caz, datorie suverană denumită în euro – scade. Unii, însă, nu sunt de acord cu această interpretare a strategiei, numind tranzacția firmei un swap de rentabilitate totală, care este o formă de gestionare a riscului de credit. În acest scenariu, MF Global vândut protecția cumpărătorilor lung a valorii activelor suport – zona euro credite suverane – care beneficiază atât de randament și câștiguri de capital de la ei. MF Global a vândut asigurări și a achiziționat prețul și riscul de nerambursare a creditelor pentru activele din ce în ce mai tremurate.
În calitate de vânzător care a primit rentabilitatea totală a activului de referință, MF Global nu deținea activele de referință, ci era supus riscului de preț și de neplată într-o tranzacție în afara bilanțului, fiind sintetic active și riscurile aferente acestora. Un dezavantaj al swap-ului de rentabilitate total este că activele subiacente trebuie să fie ușor tranzacționabile, adică lichide. În mod clar, suveranii europeni nu au îndeplinit acest criteriu. Cine a dorit să desfășoare afaceri cu o firmă supusă riscului crescut de neplată și lichiditate?
Aceste circumstanțe au înlăturat în cele din urmă mântuirea firmei de către Interactive Brokers în ora a 11-a. Erupția de retrogradare a creditelor nu ar spori exact poziția firmei. În timp ce nicio țară din zona euro nu a intrat în vigoare, percepția a devenit realitate, deoarece creditorii firmei au emis apeluri de marjă, temându-se pentru propria lor siguranță.
Într-un efort de a-și îndeplini obligațiile, MF Global a recunoscut că a accesat ceea ce ar fi trebuit să fie fonduri separate ale clienților. Această din urmă acțiune pare a fi o fraudă, deși nimeni nu a fost acuzat până acum de vreo infracțiune penală.
Prăbușirea liniei de fond MF Global nu a afectat instituțiile financiare mari, ci clienții mai mici, precum investitorii individuali și clienții întreprinderilor mici (fermieri, fermieri, consilieri financiari) care au folosit mărfuri pentru diversificarea portofoliilor și a riscului de acoperire. James Giddens, administratorul, încearcă să recupereze toate fondurile deturnate ale clienților, dintre care aproximativ două treimi au fost returnate până în prezent. Spre deosebire de depozitele bancare sau conturile de brokeraj, conturile futures nu au niciun fel de backstop asemănător cu asigurarea FDIC sau acoperirea SIPC. Din acest motiv, segregarea contului este considerată sacrosantă.
În cele din urmă, prin faptul că nu pare să existe niciun efect de ondulare sistemică, MF Global nu pare să fi fost prea mare pentru a eșua. Totuși, implicațiile pentru alte firme de natură similară nu sunt nesemnificative. S-a vorbit despre proiectarea unui sistem de asigurare pentru brokeri futures pe linia unui SIPC sau FDIC, deoarece reglementarea existentă a apărut mai puțin decât până la sarcina de a proteja clienții. Boondoggle-ul vizitat de MF Global aruncă încă o problemă asupra profesiei de servicii financiare și a încrederii sale.